« Publicitatea neconventionala 2.0 | Home | JCI – ce este si cu ce se mananca »
Pierdut incredere – o declar nula
By Catalin | August 1, 2008
“Suntem o natie de descreierati cu preocupari inexplicabile in a ne-o trage unul celuilalt” citeam pe blog la Mihaiu. Se pare ca este o definite care surprinde cel mai bine caracteristica esentiala a noastra, a romanilor. Dupa prinicpiul “hotului de hot ii este frica” poate, ajungem sa ne temem ca ne-o va trage chiar si umbra noastra cand o sa fim cu spatele. Este adevarat ca aceasta teama apare si dupa principiul binecunoscut care spune ca atunci cand te frigi cu supa ajungi sa suflii si in iaurt, dar totusi unde se ajunge cu aceasta teama care degenereaza in paranoia?! Incepem prin a deveni antisociali si terminam prin a suspecta familia, rudele, prieteni, parteneri si alte vietati inteligente care misuna in viatat noastra?!
Nu vreau sa scriu acest post pentru a explica cat de tampiti suntem atunci cand ne pierdem increderea in oameni, ci in speranta ca voi gasi explicatia la acest fenomen care ghideaza viata romanilor in general (tind sa cred ca nu este un fenomen global, ci mai degraba unul autohton). De la copiii care se joaca in fata blocului si incearca sa mai fure o “lovitura de la 7 metri”, la partenerii de afaceri, colegi de munca si chiar si la “jumatatile” din relatiile de cuplu se observa tendinta de a fenta si a obtine un avantaj necinstit. Deci unde a disparut “onoarea”, “orgoliul”, “fair-play-ul”, “cinstea” ….. intr-un cuvant OMENIA?
Topics: Cotidiene, parerea mea | 6 Comments »
August 1st, 2008 at 12:53 pm
Bai, cre’ca e-n Turcia, in vacanta.
Dar si prin padurile din Eforie.
Ceea ce-mi doresc in tot momentul si mie.
Eforie, nu omenie.
Pa.
August 1st, 2008 at 3:19 pm
Vrei fair-play, uita-te la fotbalul din Anglia, vrei onoare-un film cu samurai e binevenit, vrei cinste- cartea de istorie (Vlad Tepes), vrei orgoliu-asta nu e ceva obligatoriu bun (vezi Guta si orgoliul lui de a se face cantaret). Omenia, este, dar nu stim noi sa o cautam…sau nu vrea sa fie gasita…
August 2nd, 2008 at 11:57 am
Gutzule, omenia nu cred ca trebuie sa o cauti. Vine din interior si inglobeaza toate celelalte la un loc.
Am remarcat in schimb ca pe langa preocuparea de a ne-o trage unul altuia, apare si un fenomen complementar care scoate la iveala instinctul de animal de prada. Mai exact, daca il vedem pe unul la pamant, tendinta de a-i da un sut intre picioare este mult mai mare decat de a-i intinde o mana sa il ajutam sa se ridice. Unii o numesc exploatarea punctelor sensibile, dar personal o consider marlanie de joasa speta si lipsa de … cum ii spune? …. a da, fair-play.
August 4th, 2008 at 2:19 am
Cred sincer ca un om care sacrifica tot, absolut tot, si traieste dupa codul omeniei pana la capat, moare. Natura noastra nu suporta idealul decat in scris.
August 4th, 2008 at 2:21 am
Apropo, ce cauta orgoliul in coca omeniei, ai invatat vreo reteta noua? Numai la noi, ma, numai la noi…
(Era o gluma, vezi cum imi stergi comentariul pana-ti dai seama sa-l scrii singur la loc.)
August 15th, 2008 at 1:27 pm
Simplu. Omenia a dispărut odată cu noi. Hopa. Dar noi n-am dispărut, aşa-i? Mai respir?! Da. Sunt încă om, deci mai am puterea de a gândi, de a schimba un lucru rău într-un lucru bun….. până vom ajunge să schimbăm un om rău într-un om bun şi apoi, întreaga naţie. Aţi văzut filmul “Dă mai departe!” ?