« JCI – ce este si cu ce se mananca | Home | Cuvantul zilei: Responsabilitate »
Început de sfârşit…sau nu!!! :)
By Catalin | September 2, 2008
În ultima vreme am fost abordat de unii prieteni cu textul: “de ce nu mai scrii mă nimic pe blog?”. Aşa că o sa motivez prin acest post de ce nu am scris, iar printre rânduri o sa scap şi cateva frânturi si trăiri din ultima vreme.
Sorbind dintr-o cafea cerşita pe la colegi, savurând ţigara şi studiind Ziarul Financiar, care nu prea era digerat bine la ora aia, dimineaţa promitea un un îceput de saptaman ca oricare altul, doar că diferenţa statea în starea generală de sictir ce plutea în toat fiinţa mea. Motivele…. multe dar nedesluşite! Ca în vis aud un fredonat uşurel venit de la colega care şi ea parea la fel de abatută… sau poate doar somnoroasă: “A venit a venit toamna/ acopera-mi inima cu ceva”. Mi-a scapat zâmbind un “shut the fuck up” realizând motivul stării de rahat pe care o aveam. A venit toamna iar chestia asta mi se pare deprimantă rau de tot … anul asta poate mai rau ca în alţi ani.
Ciudat a fost ca totuşi, după două luni, în aceasta dimineata am avut iar sclipirile pe care ma speriasem ca le-am pierdut; mi-au venit iar idei constructive, proiecte noi…. proiecte vechi care rămăseseră “prăfuite” şi aruncate prin diverse colţuri întunecate şi încetoşate de ignoranţă. Mai pe scurt: am simţit ca mi-am revenit din cele doua luni în care am fost PROST, de-a binelea! Şi când spun prost nu ma gandesc la bleg sau tampiţel, ci prost cu un IQ mareeee tare, dar cu minus in faţă. Cele mai simple lucruri logice îmi parea ecuaţii de gradul 10 cu enşpe necunoscute iar cea mai banală conversaţie mi se parea o prezentare a unei lucrari de fizica nucleara. Totuşi, Seful Ala de Sus nu e tigan si a avut grija sa compensez acest imens handicap…. sau relaxare intelectulă totală (ca să sune mai frumos) cu o sensibilitate care nu am mai avut-o de pe vremea când eram copil adolescent şi îndrăgostit. Privind în urmă acum, cu un uşor regret, confirm cu tărie că “fericiţi sunt cei săraci cu Duhul” şi o spun din proaspătă proprie experienţă.
Una peste alta a fost o vară superbă chiar dacă nu am fost în insule exotice sau prin cine ştie ce staţiuni de lux, iar berile băute cu prietenii din copilarie (a se citi aia de suflet) pe maulul Dunării noaptea în acordurile ac dc, metallica, muse, vama veche sau straus au fost de neînlocuit. Un vals, un tango, o chitara, o vodka, o cafea bauta dupa o noapte alba pe malul apei alaturi de persoane dragi, un rasarit…. pentru toate astea creierul meu a refuzat să mai gândească şi m-a lăsat să simt aceste minuni ale vieţii.
Tot vara asta am reuşit să îmi confirm (iar) că sunt tâmpit de sincer iar acest lucru “dăunează grav sănătăţii mele, dar mai ales a celor din jur” şi tot acum am aflat că “nu exista căi greşite, ci doar drumuri prost alese“… şi cred ca are dreptate. 
P.S. (25.06.2010) – Am fost atât de șocat de acest articol atunci când l-am REdescoperit, având în vedere mica mea boroboață, încât am scris un articol special pentru articolul pe care doar ce l-ați citit, articol ce este de gasit AICI!
Topics: parerea mea | 2 Comments »
November 12th, 2009 at 6:33 pm
[...] } “Urlandu-mi” acum piesa in boxe imi dau seama ca se potriveste foarte bine pentru un articol al meu de pe blogul oficial. Articolul il puteti vedea aici si unii l-au catalogat ca si un fel de [...]
August 31st, 2010 at 11:02 pm
[...] Melodia asta imi aduce aminte de ceva anume, mai exact spun de un “inceput de sfarsit … sau nu !!!“ [...]