« Cuvantul zilei: Responsabilitate | Home | "Sa-mi zguduie universul!" – de Gutzu »
I choosed to choose life
By Catalin | December 23, 2008
 |
În primul rând vreau sa încep prin a-mi cere milioane de scuze la voi, cititorii mei, deoarece nu am scris de pe 2 septembrie nimic, dar a fost si nebunia cu accidentul prin care am trecut si zăcutul prin spitale, dar m-am facut eu bine, iar doctorii garantează recuperare de 100%. În plus nici nu mai fumez datorită intervenţiei din spital. La accident, pe lânga operaţia la cap pentru “hematomul subdural” de care am suferit a mai fost si o intervenţie la plămân deoarece accidentul mi l-a cam rupt pe cel stâng. Totusi s-a rezolvat problema pana la urma, aşa că atunci când doctorii au fost nevoiţi sa intervina cu tot felul de ţevi si aparate, le-a fost cam greu ca eram fumător de multa vreme si unul detul de înrăit. Din păcate se pare ca dependenţa la mine nu a a fost de substanţele din ţigara, ci mai repede de obiceiul de a fuma, fiind multe situaţii în care eram invăţat să ţin prostia (tigara) în mână.Totusi acum, în momentele respective, imi lipseste destul de mult tâmpenia din mână ….. de examplu când mă mai cert sau supăr cu cineva, la cafeaua de dimineaţă (care acum oricum este decofeinizată deoarece nu mai am voie cu cofeinină), când gândesc chestii mai importante, citesc sau pun la cale un proiect sau mic business etc. Pe lânga chestiile astea din cauza operaţiei la cap şi statului multa vreme în patul de spita şi patul de acasă , am inceput să am şi mici probleme de memorie dar deja lucrurile s-au cam aşeazat la locul lor, iar doctorii spun oricum ca e destul normal ce păţesc chiar acum avand in vedere toate prin cate am trecut. Cu toate astea mi s-a recomandat să las timpul să işi facă efectul atat la problema cu refacerea, cat si la inceperea activitatilor mele care imi lipsesc foarte mult (munca, mici afaceri, proiecte cu JCI, munca la ANT, tenisul de camp, plimbatul c u prietenii prin Vama sau pe malul Dunarii noaptea cu ramas la cort in padure, etc.), pentru că sigur şi-l va face. Repet ca tot doctorii mi-au cam garantat că în maxim un an de zile de la intervenţia chirurgicală (aproximativ 6-7 septembrie ) voi fi recuperat 100%, dar tot ei îmi se recomandă să nu conduc deocamdata, sa nu merg la muncă încă vreo doua – trei luni, tot ei mi-au cam interzis alcoolul si tutunul şi toate astea deocamdată, pentru o perioadă limitată de câteva luni. Acum câteva zile am avut două mari ambiţii si dorinte: vroiam să văd si sa fac poze la maşina accidentata şi in acelasi timp să văd locul unde s-a desfasurat beleaua cu accidentul efectiv. Oricum poliţia si şoferii mai cu experienţă sustin ca s-a inatmplat totul pentru ca am evitat ceva aparut in faţă (maşină, caruţă, om, animal) şi am luat-o cu roţile din dreapta pe acostamentul de pe marginea drumului, iar când am revenit pe şosea am derapat şi s-a bulit treaba de a rezultat tragicul şi tristul accident, ca să mă exprim aşa. Ideea e că a fost oricum atât de nasol deoaece bara din faţă a maşinii (Renault Clio Simbol) era la 20 de metri de locul în care era maşina varză într-un copac atăt de sus ca poliţiei i-a fost destul de greu sa o dea jos,.
 |
Am avut oricum noroc cu o ambulanţă care întâmplător mergea spre Tulcea, şi a cărei
pasageri m-au scos din maşină iar ei spun ca m-au gasit jumatate ieşit din maşină încercând sa ies afară, prin lunetă. Oricum aveam cureaua
prinsa cumva de tetieră din cauza la cât ma chinuisem să ies. În plus a venit şi poliţia, care s-a comportan exemplar şi oricum a fost destul de afectatată de păţania mea, Spitalul Hîrşova (din oraşul meu de care sunt chiar mândru) a chemat SMURD-ul care m-a dus la Constanţa în spitalul unde am fost operat extrem de repede (în vreo 5 ore de la accident eram cică in operatie). Oricum eu nu îmi aduc aminte nici măcar seara de dinaintea accidentului uitate fiind toate fazele de atunci (recunosc cu ruşine). În fine, bine că am reuşit să scap ok, chiar şi cu operaţie la cap, dar terminată ok si cu efect extrem de bun, iar acum mă simt extrem de bine şi imi revin in forţă. Oricum bag gimnastică la greu, iar flotările pot sa le fac doar cu mainile sprijinite mai sus, cam la un metru si puţin, pe birou, asta la recomandarea fratelui Manea căruia mă plângeam ca flotari clasice nu pot sa le fac şi pentru o perioada scurta zic eu oricum. Mai antrenez mâna stângă şi piciorul stâng care au fost afectate nasol de operaţia la cap, iar cand mai ies in oraş iau micul colac de cauciuc de strâns în mână şi cât stau la masa mă joc cu ăla în mână, mai ales ca nu mai am mâinile ocupate de ţigari acum 
.
În plus ma simt foarte în stare sa incep munca iar, dar doctorii imi spun ca mai trebuie sa mai astept deoarece stresul ivit acolo e posibil sa imi dăuneze şi să mă afecteze. Oricum măcar micile proiecte facute cu JCI imi lipsesc şi simt că le pot face oricând. Din aprilie o sa încep, chiar dacă momentan sunt în concdediu medical la ANT, dar nu o sa mai răman multa vreme aşa, deoarece chiar imi doresc şi vreau sa reîncep pe domeniile mele (marketing, comunicare, PR) sau tot pe ele dar în Constanţa.
Vreau sa le mulţumesc din suflet oamenilor care m-au vizitat la greu in spital dar şi echipei medicale in funte cu dr. Davidescu care m-a operat si doamna dr. Bădărău care m-au îndrumat numai de bine şi le sunt dator vândut şi le doresc tot binele şi toata protecţia lui Dumnezeu pentru câte şi ce au facut pentru mine. Chiar au facut o fapta imens de bună salvându-mi viaţa. În plus cât am fost în spital m-au vizitat la greu Dana Tremurici (care cand m-a pupat pe obraz şi deşi eram in coma mi-a dat o lacrima mare în coltul ochilui – deci din asta rezultă ceva plăcut aş spune ), Diana Holban şi Adela, prietena fratelui Bogdan Radu plus fratele machidon Dan Tomi (care i-a şi ajutat pe ai mei parinţi cu procuratul de medicamente extrem de necesare si impuse cumva de doctori) ,
 |
fratele mai mare Munteanu Marius (care i-a şi ajutat mult pe ai mei cu plimbatul de la Hîrsova la Constanţa şi altele)
 |
, fratele Marius Manea cu a lui prietena care îmi e foarte dragă şi ea – alături poză cu noi trei -
 |
, fratele Boto cu a lui prietenă, care a fost singura care mi-a spus că semnele de la operatie de pe cap si de pe frunte vor conta la fete foarte mult urmând să fie considerate un plus de factor sexy la mine 
şi care îmi este şi foarte dragă. Să nu uităm de fratele Tudor ,fratele mai mare si “negru” Dre sau mai bine spus Dan Miron al nostru scuze dar nu am avut poza cu el sa pun aici 
, fratele Georgian, fratele Misulicare care a venit tocmai din Bucureşti cu prietena lui si surioara mea Alecs cărora imi si cer milioane de scuze pentru că au făcut o bucată de drum doar datorită unei insistări personale, fratele Silviu care i-a ajutat foarte mult pe ai mei părinţi când am avut accidentul si care a adus-o în vizită şi pe cea care cândva mi-a fost febleţe dar a fost cândva, iar pentru lucrurile astea doua îi voi ramane profund îndatorat şi fratele Georgian.
Irina, fosta colegă din Bucureşti, şi cu Marcela şi cu sora ei Mihaela şi ele fiind adânc înfipte în sufletul meu datorită a tot ceea ce au facut de-a lungul timpului pentru mine şi a faptului ca imi sunt prietene foarte foarte bune si m-au si vizitat acasa imediat dupa ce am venit de la spital, fratele Bibi cu soţia draguţă şi copilul superb şi în priză mereu şi nu in ultimul rând si o spun cu tot respecul si stima pe care le-au câştigat singuri, mai exact ai mei părinţi impreună cu a mea stimabilă surioară, scumpă şi dragă mie, şi a mea matuşică care e un fel de a doua mamă pentru mine şi aşa va rămâne mereu in topul personal, care au fost terminati de veste şi de statul prin spital sa mă protejeze şi să ma ocrotească. Le mulţumesc enorm si pentru alergatul după medicamentele prescrise de doctori si cam greu de găsit.
 |
, colegii din JCI care din păcate nu m-au putut vizita, mai puţin Tudor Maxim de la Elevate care m-a vizitat cu fratele Mihai acasă, şi chiar şi Radu si Loredana care când erau în Constanţa au vrut sa vină la spital sa ma vadă, dar când au sunat au vorbit cu tata care le-a spus ca nu sunt ok pentru primt vizite, deoarece eram in comă. Foarte fericit m-a făcut şi telefonul primit de la colega Rodica din organizaţie, dar si ceilalţi colegi JCI s-au gândit foarte mult la mine şi au şi scris pe e-mail grupul Yahoo Aceste mail-uri le-am văzut pe toate şi am fost foarte emoţionat. Mailurile cuprindeau multe cuvinte frumoase, de laudă şi încurajare la adresa mea care sunt sigur că au avut rol important în refacerea mea şi in înduplecarea Celui de sus care mi-a fost alaturi mereu şi şi-a adus aportul enorm de mult asupra mea în toata povestea de la accident până în revenire. Sper că mă voi ocupa curând si de firma care am lasat-o in stand by specialiyată pe evenimnete de tip team building sau evenimente corporate.
În tot timpul în care am zăcut acasă şi la spital am avut timp să reflectez şi să meditez asupra unui segment şi subiect foarte drag şi important mie, respectiv fetele şi lucrurile importante din viaţa mea la care mereu mă gîndesc şi de care imi amintesc mereu cu mare plăcere ….
dar poţi să vezi aici si micile petreceri organizate de noi în Hîrşova pe malul Dunării în mijlocul pădurii, care au fost absolut fenomenale şi se vor repeta cu siguranţă în verile ce vor urma pentru că ne sunt foarte dragi .
Dă clik pe poza care urmează ca să poţi vedea mai multe
de la chefurile noastre “dunărene”
P.S. Le multumesc mult şi celor doi “îndragostiţi” care au venit să îmi fie alaturi în clipele acelea grele, dar voi face totuşi mica “observaţie” că nu este tocmai frumos şi cinstit să se profite de o astfel de situaţie, dureroasa pentru multă lume, pentru a sta separaţi de ochii lumii de acasa şi sub pretextul că se sta lângă “lovit”. Ideea este ca una este să se stea lână el şi alta este să se iasă la greu la mici “pupături”, “îmbraţişări de <jale>” şi alte chstii de genul acesta. Durerea mare este că atunci cand s-au dat lucrurile pe faţă s-a negat vehement şi au acuzaţi cei multi care l-au informat pe “lovit” de realitate, sub pretextul unor minciuni nefondate şi răutăciose la adresa “lovitului”. În orice caz, după cum am mai spus, dacă exista prietenie adevarată bazată pe sinceritate, din partea mea ar fi venit doar simple şi sincere “FELICITARI”!. Cu toate astea în toata povestea asta a fost un om înselat destul de crunt şi într-un mod destul de neruşinat, pentru care îmi pare sincer rău , dar acela nu am fost eu, din fericire, nici el, “îndragostitul, nici ea “îndragostita”, ci doar un om care se pare că o iubea destul de tare pe fata în cauza. Cu toate astea şi cu toată “răutatea” mea şi damblaua meu bolnavă de a “bârfi mincinos”, le urez multa sănătate şi fericire celor doi. Chiar imi pare rău de cele întamplate!
Topics: Comunicare/PR, motivare nonfinanciara | 14 Comments »
December 24th, 2008 at 9:46 am
Bine ca s-a terminat cu bine si esti Ok. Multa sanatate.
December 25th, 2008 at 12:33 am
Multumesc mult de tot! multa sanatate si voua si sper sa nu aveti parte de evenimente de genul asta
. Toate bune si tinem legatura!
Apropo!!! Cine vrea sa vorbeasca cu mine gaseste ID-ul de Yahoo Messenger (pe care il folosesc destul de des) la rubrica “Contact”. Va astept macar pe mail intrebarile sau nelamuririle.
Al vostru prieten bun, Cătălin!!!
December 30th, 2008 at 4:30 am
Bine ca ai iesit intreg de acolo. Acum ne dam seama cat de mult inseamna sa lupti. Catalin esti un exemplu pentru noi toti, un luptator adevarat. Bravo.
December 31st, 2008 at 12:37 pm
La multi ani in aceasta a doua viata … Sa fii sanatos si sa-ti dea Dumnezeu puterea, rabdarea si credinta de a merge mai departe .
La multi ani Catalin .
January 3rd, 2009 at 10:57 pm
Multumesc si sper din suflet ca nimeni sa nu treaca prin ce am trecut eu atunci.
Toate bune!
January 6th, 2009 at 7:11 pm
Bine ca a trecut…nu te mai gandi…am patit si eu asa ceva in facultate…am intrat cu viteza frontal intr-un stilp de inalta…si am facut fizioterapie 6 luni…asa ca stiu prin ce ai trecut…bine ca esti acuma sanatos si nu ai probleme la coloana si alte timpenii de astea. Sa ai un an bun si sa nu se mai intimple niciodata asemenea evenimente. La Multi Ani ! si sa fii sanatos si sa ai putere de munca.
January 8th, 2009 at 5:54 pm
Ciao Catalin
Imi pare rau ca a trebuit sa treci printr-o astfel de experienta ca sa te lasi de fumat
Ceva mai putin extrem ar fi totusi de dorit (asta in caz ca poate vrei sa te lasi pe pizza, ciocolata, bere…)
si sa te mai pasuiasca pana pe la 100 de ani 
Acum banuiesc ca nu vrei sa fii un al doilea Matusalem…
Nu stiu cum stai cu capul sau cu plamanul dupa operatii dar pot garanta ca simtul umorului ti-e intact. Inceraca sa privesti partea buna a lucrurilor: ai scapat macar de cumpana vietii (in orice horoscop care “se respecta” este scris ca orice om, are intre 28 – 48 de ani un moment care ar putea sa-i fie fatal). Devreme ce tu l-ai avut deja, poti sta acum linistit pana pe la 80 de ani….Dupa aia va trebui sa stai “cu cineva important” la taclale si sa-l convingi ca nu ti-ai terminat inca treaba pe Pamant
January 9th, 2009 at 12:41 pm
Legat de simtul umorului mi s-a spus destul de des ca mi-a revenit sau chiar ca a crescut, lucru pentru care am multumit si o sa iti multumesc si tie pe aceasta cale. Poate candva ne si vom intalni si cunoste ca sa reusim sa stam mai mult de vorba si sa fiu pus pe glume mai mult.
Pana la 100 de ani, totusi, nu….. zic ca e mai bine sa fie mai putin, dar presarat cu mult sclipici
, ca sa spun asa.
Sa ne vedem cu bine si repet ca oricare din voi doreste, ma poate adauga in lista. Chiar mi-ar face placere sa mai stau de vorba si sa cunosc persoane cu interese comune sau care cel putin imi citesc blogul.
Bine ca nu am patit ca in bancul urmator..:
“Doi raniti usor, un el si o ea, dupa un accident nasol de masina. Vine politia la locul accidentului, ii gaseste ca si-o trag la greu, ala mai putin ranit la tipa.
- Hei, ce faci omule? Asa se da primul ajutor? Trebuia sa ii faci respiratie gura la gura.
- Pai asa am inceput, dar dup-aia ne-am infierbantat…”
…. dar poate ar fi fost interesant sa patesc asa….. sigur nu as mai fi ajuns in spital la operatie.
January 11th, 2009 at 8:28 pm
Cataline felicitari pentru tot, felicitari ca ai luptat si ca esti bine. Eu ti-am tinut pumnii si de abia astept sa ne vedem din nou pe malul Dunarii. Multa sanatate!
April 3rd, 2009 at 12:25 pm
[...] am mai scris de ceva vreme deoarece am fost foarte prins cu nebunia de accident din articolul dedicat special – lucru pe care l-am facut mai mult pentru a ma scuti pe mine de intrebarile repetate de cei 370 de [...]
June 25th, 2010 at 10:02 am
[...] Am fost atât de șocat de acest articol atunci când l-am REdescoperit, având în vedere mica mea boroboață, încât am scris un articol special pentru articolul pe care doar ce l-ați citit, articol ce este [...]
September 1st, 2010 at 9:10 am
[...] 1983 a fost nascuta o prima iubire (careia ii doresc LA MULTI ANI), pe 6 SEPTEMBRIE 2008 am avut al doilea accident, si tot pe 1 SEPTEMBRIE isi sarbatoreste ziua si o doamna deosebita care a oferit viata ultimei [...]
September 6th, 2010 at 6:30 am
[...] Articol ce intra in categoria BERGENBIER! [...]
February 6th, 2011 at 10:58 am
[...] iar acest lcuru s-a intamplat cu siguranta datorita PUTERII MINTILOR ce ma mentineau in viata ATUNCI si nu acceptau ideea ca ar fi fost un final nefericit. Acelasi lucru l-am dovedit si eu in cazul [...]