Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Category Archives Comunicare/PR
  • KENT – super campanie, dar organizare varza

    Daca acum doi ani si jumatate scriam fericit de super campania marcii de tigari pe care o fumam (Marlboro) si super premiile pe care le-am castigat la ea, asa ca acum o sa va impartasesc o mica poveste a campaniei firmei concurente (Kent) la care am castigat iar, dar am primit doar o pacalealala ca la carte, ca sa nu spun “ţeapă” ca nu ar fi frumos sau politicos. Recunosc ca nu as fi ajuns in acest punct, daca bataia de joc a acestora nu venea in clipa in care deplasarea mea fizica este ingreunata de o mica problema pe care o am la toti muschii piciorului, lucru care imi afecteaza deplasarea destul de mult. Cu toate astea, avand in vedere ca de ceva vreme m-am dat pe Kent, acum am participat la promotia acestora, si anume trimiti codurile din pachet pe site-ul AHEAD-IN.COM, iar promotia foarte interesanta de altfel iti garanteaza ca poti castiga anumite produse (bricheta, bricheta cu USB si scrumiera) garantat la un anumit numar de coduri trimise (mai exact 5, 10, 20, numar de coduri de trimis in ordine pentru fiecare dintre produsele dorite din paranteza precedenta).

    Mica mare diferenta intre campaniile Marlboro la care am participat in 2010 si 2011 si cea de la Kent de anul asta, este ca Marlboro iti trmitea premiul acasa prin curier si pe cheltuiala lor, pe cand cei de la Kent, poate dintr-un buget mai limitat, te pun sa te duci la partenerii lori pentru a ridica premiul.. Zis si facut! Avand in vedere ca acum sunt reintors in Bucuresti pentru un proiect despre care o sa va spun intr-un alt articol, am solicitat ca bricheta de 5 coduri trimise, sa o ridic din magazinul INMEDIO aflat la parterul magazinului Unirea, loc prin care ajung zilnic de altfel. Asadar, luni la inceputulul saptamanii am primit SMS prin care eram instiintat ca premiul meu a ajuns in locul in care am solicitat sa fie trimis, si ca pot merge sa il ridic.

    Mesaj KENT

    Avand in vedere ca sunt de felul meu tampit de sincer, am si “defectul” ca sunt extrem de credul ……….. lucru pe care sper sa nu il folositi impotriva mea candva :D , asa ca am ajuns in seara zilei de luni la respectivul magazin, dar baiatul de acolo mi-a spus ca inca nu venise persoana de la distributie, si ca ar fi bine sa ma intorc a doua zi. Desi, din cate am zis mai devreme deplasarea mea este extrem de “defectuasa” in aceasta perioada, m-am dus si a doua zi acolo, dar domnisoara din magazin mi-a spus ca are doar brichete cu USB, care recunosc ca imi suna interesant, mai ales ca nu stiam despre ce este vorba. Asa am reusit sa aflu de la Natalia, ca asa am vazut ca o cheama pe respectiva …… domnisoara cred,  ca acele brichete se incarcau nu cu gaz sau benzina, ci pur si simplu prin USB de la calculator. Avand clienti multi, nu am reusit sa studiez prea mult un model din respectiva bricheta, asa ca am ajuns iar, abia astazi acolo. Cand m-a vazut tot Natalia, mi-a spus ca tot “doar brichete cu USB” are si ca sa mai incerc saptamana viitoare. Desi fata mi-a vorbit foarte frumos, m-a facut sa am impresia despre mine ca am primit gratis ceva foarte valoros de la ei, si ca e de interesul meu sa ma duc acolo cand o sa aiba ei timp sa aduca acolo “pretiosul cadou”. Acelasi lucru mi l-a comunicat si domnisoara de la “linia telefonica a campaniei”, desi si dansa mi-a dat de inteles ca intelege neplacerea mea, mai ales ca m-a auzit de cateva ori gafaind datorita mersului destul de greoi ce il aveam pe strada.

    Trebuie sa recunosc totusi ca mi  s-a si confirmat acea tactica de marketing ca atunci cand faci clientul curios cu privire la produsul ce urmeaza sa il primeasca, dar intarzii sa i-l oferi, acesta va deveni din ce in ce mai interesat de marca respectiva …… dar in cazul meu, om de marketing si publicitate fiind, nu pot spune decat ca mi-a lasat un gust foarte amar, mai ales dupa experienta placuta avuta cu concurenta acestora, echipa de la Marlboro. Este adevarat ca este foarte posibil ca vina sa fie a distribuitorului care a uitat de bricheta mea, dar treaba asta a daunat, cel putin in ceea ce ma priveste, extrem de mult in defavoarea marcii pe care inca o fumez (ca am inca pachet cumparat de dimineata ;) ).

    Totusi, dupa aceasta poveste, este foarte posibil sa revin la brandul care mi-a dovedit seriozitate, si asta doar dintr-o mica revolta fata de cei de la Kent care consider ca si-au batut joc de mine. Daca totusi a fost o greseala, ma gandesc ca aceeasi greseala se poate ivi si la castigatorii acelor IPhone 6, produs care se castiga zilnic prin tragare la sorti la aceeasi campanie, si la care am deja 12 sanse …… cica :D . Dar daca totusi oamenii il castiga pe hartie si pe ecranele calculatoarelor si al TV-urilor, dar ei nu il primesc, care mai este castigul lor atunci, sau al companiei care le “ofera castiguri garantate”? Doar ca au fictiv un IPhone 6 in buzunar? Acest lucru poate fi daunator chiar, si asta pentru ca sunt si acei baietii care traiesc din sustrasul diverselor obiecte din buzunar, si avand in vedere ca ei stiu clar de la cine ce pot lua ce se cere pe piata, de ce nu ar apela la lista castigatorilor ca sa isi satisfaca piata personala? :)

    Deci, in final, v-as pune o poza cu bricheta pe care am castigat-o, dar negasind nici pe internet, va las pe voi sa v-o imaginiati si poate ca imi veti trmite si mie intr-un comentariu la acest articol descrierea ei ca sa vad ce as fi putut primi. Sau poate ca o sa mi-o va aduce Mos Craciun peste fix o saptamana, ca acum imi dau seama ca acesta peste fix o saptamana fara o zi Mos Cracin va fi in drum spre noi :D

     

    Si stiu, mami! Stiu ca mai bine m-as lasa de fumat de tot, dar …………… NU POT PENTR CA-MI PLACE ACEST VICIU DAUNATOR ATAT SANATATII, CAT SI buZUNARULUI !!! :)


  • Antrenamentul creierului pentru atingerea fericirii

    Daca in urma cu ceva vreme va spuneam ca nu exista o reteta clara a fericirii in articolul “Reteta fericirii“, am descoperit de curand faptul ca intr-adevar ea nu exista, dar in schimb se poate obtine prin antrenarea, nu la sala de fortaa muschilor, ci a celulelor creierului prin exercitii mentale si de concentrare. Acest lucru, dupa cum l-am sustinut mereu, se refera la concentrarea creierului doar pe acele lucruri frumoase, sau intamplari pozitive din viata noastra, intamplari sau lucruri pe care le intalnim aproape la tot pasul, dar nu avem ochi pentru ele, absorbiti fiind de “grijile” sau “greutatile” vietii noastre. Cum se poate face acest lucru, iata cativa pasi simpli prezentati de neuropsihologul Rick Hanson!

    Wiring-the-Brain-for-Happiness

    “Secretul unei fericiri de durata ar putea fi rezumata in numai cateva cuvinte mai putin obisnuite: „Neuronii care colaboreaza se interconecteaza mai bine”. Aceasta propozitie este sustinuta de neuropsihologul Rick Hanson. „Cu cat mai mult neuronii (celulele creierului) lucreaza impreuna, cu cat mai intensitatea colaborarii cu atat mai bine se vor interconecta si va creste forta lor interioara in ceea ce priveste sentimentele de fericire, recunostinta, incredere, succes, ai iubi si a se simti iubit”.

    Insa cei mai multi dintre oameni nu pot ramane zi de zi intr-o stare emotionala pozitiva astfel incat sa se transforme in obisnuinta inclusiv la nivel neuronal (ceea ce inseamna ca nu exista destul colaborare si interconectare intre celulele creierului). Pe de alta parte, in mod natural oamenii au tendinta de a se fixa pe experientele negative. Emotiile pozitive si cele negative folosesc diferite sisteme de memorare, potrivit lui Hanson si emotiile pozitive nu se transfera usor in memoria pe termen lung.

     

    Hanson sustine ca problema este legata de faptul ca oamenii sunt construiti astfel incat sa se concentreze pe lucrurile rele. Iar aceasta „eroare negativa” determina creierul sa reactioneze intens la vestile rele, comparativ cu modul in care raspunde la vestile bune. Creierul a evoluat pentru a cauta in mod constant amenintarile si cand gaseste una s-o izoleze si astfel sa piada din vedere imaginea de ansamblu.

    „Din cauza acestei erori negative a creierului ne este atat de greu sa invatam din experientele pozitive, desi aceasta este cea mai buna cale de a ne creste forta interioara”, sustine Hanson.

    Modalitatea pentru a „conecta cu fericirea” in creier este sa raman in prezent, sa te bucuri de momentele placute si fericite pe care ti le oferea viata.

    „Cheia este sa incerci sa aduci lucrurile bune in creierul tau. Adica sa treci experientele pozitive in memoria pe termen lung a creierului”, spune Hanson.

    Specialistul dezvaluie unele dintre cele mai ascunse secrete ale neuropsihologiei pentru a depasi erorile negative si sa fixezi fericirea in creier, optimizandu-ti potentialul pentru bucurie.

     

    1. Alege momentele frumoase

    In fiecare zi exista momente pozitive si, indiferent de cat de mici sau lipsite de importanta sunt, pot fi instrumentele prin care iti poti schimba perspectiva. Insa pentru a face asta, trebuie sa-ti faci timp pentru a aprecia aceste momente de bucurie si sa le cresti intensitatea si durata astfel incat sa poata fi ancorate in creier.

    „Oamenii nu recunosc puterea ascunsa a experientelor zilnice. Suntem inconjurati de oportunitati – 10 secunde aici sau 20 de secunde acolo – doar pentru a inregistra experientele folositoare si sa invatam din ele. Oamenii nu fac asta desi ar putea”, sustine Hanson.

    Cand apreciezi si maximizezi micile experiente pozitive, spune el „creste senzatia de implinirire, siguranta, iubit, placut si respectat. Asa ca nu te mai simti strivit… Nesiguranta dispare pentru ca ai incorporat toate acele lucru bune in tine”.

     

    2. Concentreaza-te pe experientele pozitive cu un impact mare asupra ta

    Anumite experiente vor avea un efect pozitiv mai mare in functie de erorile negative ale unei persoane la un moment dat. Spre exemplu daca esti ingrijorat de sanatatea ta, ai nevoie de experiente care sa rezolve aceea ingrijorare – astfel ca, in loc sa cauti succesul sau sa te rogi la munca poate ar trebui sa te ocupi de lucrurile care iti dau senzatia de siguranta sau o stare de bine.

    „Vrei experiente care sa se potriveasca cu problema, precum se potrivesc medicina si boala”, a adaugat Hanson.

    Oamenii au trei nevoi fundamentale pentru siguranta, satisfactie si interactiune, explica el. Asa ca daca ai o problema legata de sanatate iti doresti sa gasesti experiente care sa-ti creasca sentimentele pozitive in acest sector. Daca problema este legata de interactiune, ar trebui sa te concentrezi pe micile momentele pozitive de conectare cu altii. Daca esti anxios si te simti amenintat te va ajuta sa te simti puternic si protejat in sinea ta.

     

    3. Fii de partea ta

    Un ingredient esential pentru fericire este setarea unei intentii pentru bucurie si concentrarea pe aceasta.

    „Daca nu tinem cu noi, nu ne protejam, iar acest lucru este fundamental pentru orice persoana. Exista o gluma printre terapeuni: (De cati terapeuni este nevoie pentru a schimba un bec? Numai de unul, daca becul vrea sa fie scbimbat). Cu alte cuvinte, daca cineva nu vrea sa se schimbe, n-o va face indiferent de cat de mult ajutor va primi din partea celor din jur”, spune Hanson.

    Asta inseamna ca daca persoana pe care o iubesti este suparata sau ingrijorata, incerci sa-l ajuti cat de mult poti. Insa daca tu esti suparat sau ingrijorat, adesea nu depui acelasi efort pentru a te ajuta pe tine insuti. In loc de asta ai tendinta de a ramane suparat si sa te concentrezi pe lucrurile negative mai mult decat este nevoie.

     

    4. Ramai curios

    Cand este vorba despre lucruri bune, curiozitatea face diferenta. Priveste momentele placute prin ochii unui copil, permite ca aceste momente sa ramana cat mai mult in creier si sa devina parte a memoriei emotionale pe termen lung.

    „Cu cat par mai noi si mai atragatoare lucrurile cu atat mai mult iti va fi mai usor sa le privesti prin ochii unui copil, iar astfel vor intra in structura creierului pentru ca el este mereu interesat de tot ce este nou”, a mai adaugat Hanson.

     

    5. Tine ochii deschisi si uita-te in jur

    Secretul fericirii este la fel de de simplu (si in acelasi timp dificil) ca atentia. Atentia – cultivarea concentrarii constiente pe prezent, dezvoltat prin practicarea meditatiei si a respiratiei adanci – este, probabil, cel mai bun instrument cand este vorba despre cresterea capacitatii de fericire.

    „Problema este ca multi oameni nu detin controlul asupra gandurilor lor si tocmai de aceea le este atat de greu sa renunte la cele care nu le sunt de folos”, sustine Hanson.

    Poate fi dificil sa nu mai dai atentie lucrurilor negative, care pot lua forma autocriticii, obsesiei si anxietatii, potrivit lui Hanson. Insa o modalitate prin care sa schimbi asta si sa creezi mai multe emotii pozitive in creier este sa faci un efort constient si sa observi toate lucrurile bune dintr-o zi: un zambet de la un strain, un gest cald de la un prieten sau o mica victorie personala.

    „Atentia este o modalitate excelenta sa preiei controlul. Te poate ajuta sa stai 10-20 secunde concentrat pe acele experiente pozitive  si te poate ajuta sa fii prezent in viata ta, astfel incat sa observi toate lucrurile placute care sunt acolo pentru tine”, a incheiat Hanson.”

    Articol preluat integral de pe pagina www.sfatulparintilor.ro, pentru ca cu totii stim ca sfatul parintilor vine mereu pentru a ne ajuta sa ne fie cel mai bine posibil! :)


  • Cel mai important moment si lucru al vietii

    In ultima vreme am impartasit putine lucruri cu voi prin intermediul acestui blog, asa ca am decis sa va mai ofer o concluzie recenta, datorita faorte mult si unei postari vazute pe Facebook. Daca in articolul precedent v-am povestit parerea mea despre “Reteta fericirii”, acum va voi spune care consider eu cel mai important moment al vietii. Am citit ca de fapt sunt doua cele mai importante momente ale vietii, si anume acela cand te nasti, si acela in care afli de ce te-ai nascut. Imi permit sa completez, sau chiar sa rectific putin acest lucru spunand ca momentul cel mai important al vietii este acela in care TRECUTUL SE INTALNESTE CU VIITORUL.

    Acela este momentul in care trebuie sa fim recunoscatori vietii ca il traim. Fericirea, bucuria, minunile si toate lucruile frumoase le simtim, traim sau vedem doar in PREZENT, adica atunci cand TRECUTUL INTALNESTE VIITORUL. :) Acesta este momentul  in care se intampla minuni, chiar daca refuzam sa le vedem. De exemplu pentru mine, este minunat ca impart acest lucru fantastic cu voi, iar pentru voi este un moment special acesta de ACUM in care cititi aceste cateva randuri, si in care incercati sa vedeti minunatia in ceea ce este scris in fata voastra. Ca sa privim putin altfel acel moment al PREZENTULUI, sunt momente in viata in care suntem inconjurati de familie, de prieteni sau de necunoscuti, dar de la fiecare avem cate ceva de primit. Si nu ma refer acum la a primi acel ceva material, ci si la cunostinte, sau macar glume care ne aduc un zambet. :) Poate va ganditi acum si la acele momente in care sunteti singuri, cand familia, prietenii sau chiar si necunoscutii, sunt departe de dumneavoastra, si fizic sunteti singuri. Ei bine, aceste momente sunt foarte utile pentru orice individ. De ce spun asta? Ei bine, cu cat petrecem mai mult timp cu o persoana, atunci invatam modul acesteia de a gandi, de a se manifesta in situatii diverse, de a dori anumite lucruri, de a-i face placere sa asculte un anumit gen de muzica, deci implicit ne dam seama de ce muzica prefera, si asa mai departe. La fel este si cand suntem singuri, fara alte persoane in jurul nostru. Acest moment este foarte necesar oricarui individ cerebral deoarece ajunge sa se cunoasca si sa reflecteze la ceea ce isi doreste cu adevarat. Atunci cand esti singur, ai timp sa meditezi si mintea “iti pleaca aiurea” in toate directiile pe care Sufletul le doreste aproape. Asa ajungi sa oferi posibilitate mintii tale ce isi doreste Sufletul tau. Asadar datorita singuratatii fizice si lipsei de interactiune cu alte persoane (care involuntar sau vountar ne transmit punctele de vedere ale mintii lor), oferim o posibilitate de apropiere si intrare pe o aceeasi “lungime de unda” a Sufletului nostru cu mintea noastra, iar atunci cand mintea intelege Sufletul, atunci va stii cum sa il faca pe acesta sa simta ceea ce trebuie intr-un mod mai logic. Iara doua exemple de imagini care prezinta  intr-un mod amuzant, dar foarte adevarat, relatia dintre minte (creierul) si Suflet (inima).

    In incheiere, va voi mai prezenta cateva imagini care va sugerez sa le priviti pe fiecare in parte si sa incercati sa intelegeti mesajul din fiecare. In cel mai nefericit caz, la finalul articolului veti avea un zambet pe chip, dovada ca macar intr-un procent mic, articolul si-a atins scopul. :)

    Si voi incheia acest articol cu o poezie a lui Ion Minulesc, cu titlul care reprezinta acel lucru pe care ar trebuie sa il facem de fiecare data cand TRECUTUL INTALNESTE VIITORUL! :)


  • RadioBLOG: istorie, concept, misiune si obiective

    Inca de pe la inceputurile acestui blog, mi-a aparut in minte ideea de a pune oferi posibilitatea cititorilor de a asculta muzica in timp ce citeste ceea ce scriu. Chiar ma gandeam la amestecul de idei personale concretizate in articolele publicate pe catalinionita.ro citite pe fundalul sonor al muzicii mele preferate. Incet incet, ideea nu am putut sa o pun in practica, dar prin 2009 am concretizat-o intr-un blog de muzica pe care l-am facut pe platforma WordPress sub adresa muzicasivideo.wordpress.com, sau sub redirectionarea adresei trairi.catalinionita.ro. Acesta a fost pus sub numele de TRAIRI deoarece consider muzica mijlocul ideal de a-ti exprima trairile. Cand spun “trairi” ma gandesc la tot ceea ce simtitm, de la stari de suparare, pana la cele de fericire maxima. Acest blog cand a fost lansat nu a fost promovat aproape deloc, de el stiind doar cateva persoane apropiate in clipa respectiva. Cu toate astea aveam un trafic destul de maricel pentru un blog necunoscut, explozia fiind intr-o zi de aproximativ 400 de vizitatori. :) Pe langa traficul exploziv de atunci, am mai avut si satisfactia iesirii in evidenta in fata membrilor Trupei Vunk cu filmuletele facute in concertele lor pentru blogul meu, persoane pe care chiar le-am cunoscut si cu care m-am imprietenit.

    Astfel, in unele momente aveam multe lucruri de spus pe blogul meu,  dar datorita oboselii, plictiselii sau lenei, nu aveam chef sa scriu, asa ca renuntam. In plus am constientizat ca sunt cateva lucruri haioase pe care as vrea sa le impartesec pe blog, dar care oricat de bine ai scrie, nu ai cum sa le exprimi, datorita faptului ca povestile respective erau conturate nu prin cuvinte, ci prin sunete. In plus, avand in vedere recomandarea pe care am primit-o de la o prietena in urma cu ceva vreme, de a incerca sa fac o cariera in a vorbi cu lumea pentru ca as avea abilitatea de a povesti interesant, mi-a aparut o idee. Ideea consta intr-un post de radio online in care sa unesc cele doua bloguri ale mele. Mai exact un post de radio cu muzica mea preferata sau pe care simt sa o ascult la un moment dat, dar in care sa mai intervin si eu din cand in cand cu cate o poveste care merge mai repede povestita decat scrisa. Astfel m-am gandit ca postul de radio s-ar numi cel mai bine si semnificativ: RadioBLOG. Asa am reusit la sfarsitul anului trecut sa lansez un post de radio online pe care difuzez muzica mea preferata, iar pe care ocazional deocamdata, mai intru sa vorbesc si sa povestesc cate ceva. Este adevarat ca nu am format inca o grila de program, acest lucru datorandu-se foarte mult si faptului ca inca nu am un program bine stabilit. Totusi, prin intermediul Facebook-ului am creat o pagina speciala a RadioBLOG-ului, pagina care are deja peste 100 de aprecieri (like-uri), iar cand ma hotarasc sa vorbesc la radio, anunt cu cateva ore inainte. Asadar, va invit si pe voi sa dati like la pagina RadioBLOG de pe Facebook pentru a fi la curent cu emisiunile ce vor fi difuzate pana voi realiza grila fixa de program.

    Trebuie sa mai amintesc ca la inceputul acestui proiect, am mai cautat pe internet proiecte similare, si am fost uimit cand am vazut ca nu a mai fost abordata aceasta idee nicaieri in lume. Asadar, am zis sa incerc prin intermediul blogurilor mele, prin intermediul retelelor sociale si al prietenilor din mediul virtual si nu numai, sa fac cunoscuta ideea de RadioBLOG pe care ar fi indicat si frumos sa o preia cat mai multa lume. Este adevarat ca exista si niste costuri suplimentare in ceea ce priveste serverul de radio care permite ca muzica sa mearga 24/24, dar avand in vedere ca si un blog clasic trebuie gazduit pe un server contra cost, sa spunem ca nu este o foarte mare problema acest lucru pentru cineva care chiar pune pret pe lumea care il citeste sau asculta in cazul nostru. :)

    Bineinteles ca daca sunteti interesati de un astfel de radio sau blog …. sau mai repede zis RadioBLOG, si aveti nelamuriri sau nevoie de indrumare, ma puteti contacta sa va ofer indicatiile necesare demararii lui. Poate cel mai mare avantaj la un RadioBLOG este acela ca acest lucru face posibila ascultarea lui de oriunde din lume, iar anumite servere chiar iti ofera posibilitatea sa vezi de prin ce colt al lumii esti ascultat. Eu chiar am intrat in legatura cu o persoana de nationalitate romana, dar care era plecata prin Danemarca. Ajunsese sa ma asculte zilnic, iar motivul sau a fost unul foarte simplu: ii placea la nebunie muzica difuzata, iar cand ma prindea online pe mine, ii facea placere sa ma si asculte vorbind. (acum nu trebuie sa va ganditi la prostii, mai ales ca persoana respectiva este pe punctul de a se marita, dar cu toate astea a aflat de pasiunea mea pentru chibrituri, iar cand se va intoarce in tara imi va aduce un chibrit interesant, care in Romania nu se gaseste :) ).

    Asadar, pentru cine e interesat de acest nou concept, sau cine e curios macar sa asculte RadioBLOG-ul Catalin Ionita, este invitat sa acceseze adresa www.catalinionita.ro/radioblog/radioBLOG.pls, iar daca aveti ceva sugestii, reclamatii, sau pur si simplu interes, va invit sa ma contactati prin comment la acest articol cu mentiunea in el ca este un comentariu ce nu se doreste sa fie publicat. Daca totusi este o reclamatie care doriti sa fie facuta publica, puteti mentiona acest lucru in paranteza, si cu siguranta o sa fie publicata.

     

    Poza aceasta mi s-a parut foarte sugestiva pentru RadioBLOG, iar mentiunea blogului sau persoanei caruia ii apartine in partea superioara, mi se pare foarte potrivita. :)

     

    Una peste alta, ma gandesc ca ar fi de-a dreptul misto ca Romania sa fie prima tara care lanseaza un nou curent in blogosfera, iar noi sa fim tara cu cele mai multe asemenea radiouri/bloguri/RadioBLOG-uri! Asadar NE BAGAM ??? :)


  • Scrisoare deschisa catre Ministrul educatiei Ecaterina Andronescu

    Stimata doamna Ministru al educatiei Ecaterina Andronescu,

    Numele meu este Catalin Ionita ce la inceputul acestui an scolar profesez pe functia de profesor suplinitor calificat la liceul Tehnologic “Carsium” din localitatea Hirsova, judet Constanta. Aceasta profesie am ajuns sa o capat dupa ce am fost nevoit sa ma intorc in Hirsova, localitatea de domiciliu, in urma disponibilizarii mele de la Ministerul Educatie, Cercetarii, Tineretului si Sportului, disponibilizare ce a avut loc in luna februarie a anului 2011

    Avand in vedere noul meu domeniu de activitate,  am identificat o problema foarte grava a sistemului educational din Romania si am decis sa o sesize in singurul mod public care il aveam la dispozitie, persoanei cele mai in masura sa afle acest lucru.

    Sesizarea mea cu privire la sistemul de educatie din Romania, al carui scop este acela de a educa tinerii acestei tari prin intermediul profesorilor sau persoanelor specializate in domeniile care trebuiesc predate acestora, este acela ca, din cate am putut observa din primele zile de munca, acesta prefera sa aiba justificari cum ca se fac orele de clasa, prin foarte multe hartii ce trebuiesc facute de profesor in timpul privat al acestora, in loc ca acestia sa fie indemnati si ajutati sa se pregateasca cat mai bine acasa pentru ceea ce trebuie de fapt sa faca la scoala, si anume sa se pregateasca pentru a invata elevii ce trebuie sa ii invete. Avand in vedere ca eu unul sunt la inceput de drum pe aceasta cale, pot spune ca am fost profund dezamagit si chiar indepartat as putea spune, de ceea ce inseamna aceasta meserie, in primul rand de sistemul foarte solicitant si birocratic, in loc sa ma pot concentra pe invatat si studiat pentru ceea ce trebuie sa le predau elevilor la modulele ce mi-au fost repartizate. Doresc sa mai mantionez si faptul ca salariul de profesor, chiar si suplinitor, nu este deloc motivant pentru a suporta stresul ca pot fi dat afara daca nu imi pregatesc hartiile pentru justificarea in fata dumneavoastra de fapt ca imi fac treaba pentru care sunt platit din bugetul de stat! Mai exact, venitul meu ca si profesor suplinitor pentru cele 6 module ce au revenit specializarii mele, este de aproximativ 630 – 650 RON net. Pe langa acest lucru, trebuie sa punctez si faptul ca o parte dintre modulele ce le voi preda in anul scolar ce urmeaza nu au manuale scolare, intrand astfel in atributiile mele de profesor sa le pregatesc materialele elevilor. Cazul cel mai dramatic as putea spune, este la modulul “Extinderea afacerii prin comert modern”, modul la care nu s-a publicat niciun curriculum, astfel neputand sa imi fac planificarea ce trebuie predata pana pe data de 10 octombrie, dar cel mai grav lucru fiind ca nici pentru aceasta materie nu exista manual. Scoala bineinteles ca nu este dotata cu manuale scolare, elevii fiind nevoiti sa isi achizitioneze singuri cartile necesare.

    Singurul lucru care m-a determinat sa nu renunt inca din primele zile de scoala la aceasta pozitie a fost faptul ca toti colegii mei, profesori cu multa experienta, m-au ajutat, m-au sustinut si o fac in continuare ca sa pot face birocratiei impusa de Minister prin intermediul Inspectoratelor Judetene.

    Asadar, va rog respectuos sa incercati impreuna cu echipa dumneavoastra de consilieri sa luati masuri pentru a schimba acest proces birocratic si sa rezolvati lipsa materialelor didactice necesare educarii elevilor.

     

    Cu stima,

    Catalin Ionita

     

    P.S. Am fost avertizat de multe persoane apropiate ca daca voi publica aceasta scrisoare, dupa ce va ajunge sa fie citita de dumneavoastra, o sa fiu eliminat din sistem, si chiar sanctionat! Cu toate acestea, eu am preferat sa va comunic ceea ce era de comunicat, in speranta ca va aparea o rezolvare benefica pentru elevii acestei natiuni!


  • Comunicarea libera cenzurata in micile comunitati

    In ziua de astazi se sustine ca traim in plina democratie in care, implicit comunicare este libera, oricine avand dreptul la libera exprimare, exprimare care nu ar atrage (TEORETIC cel putin) neplaceri cauzate de opinia personala pe care o expui. Totusi in aceasta perioada in care alegerile sunt in toi, am avut niste surprize neplacute cauzate de libera exprimare, in micul meu oras Hirsova. Este adevarat ca si pozitia mea sociala ce o am in Hirsova poate atrage neplaceri, dar nu pentru mine direct, ci pentru apropiatii mei, si implicit pentru tatal meu care are pozitia de preot paroh la “biserica mare” din oras. Acest lucru se intampla in astfel de comunitati micute din cauza faptului ca oamenii merg foarte mult pe ideea si principiul: “esti dusmanul meu, deci si familia ta si prietenii tai sunt dusmanii mei, asa ca ei vor suferi pentru raul care mi l-ai facut, sau ai incercat sa mi-l faci” (este un principiu cam lung este adevarat, dar este asa datorita faptului ca am incercat sa il exprim cat mai coerent si explicit ;) ).  Deci incercarea mea de a comunica pe Facebook mai exact un lucru deranjant si mizer din actuala campanie electorala pentur primariat, cu privire la un candidat ce are o strategie …… patetica si murdara, a atras “semnalizari” din partea multor apropiati ca acele lucruri spuse de mine aici despre acel lucru neplacut, poate atrage neplaceri pentru pozitia tatalui meu. Acest lucru m-a determinat sa sterg respectiva postare, dar acest lucru nu a fauct altceva decat sa imi creasca dorinta de la foarte forte mare, la EXTREM de mare de a pelca sa imi fac domeniul de activitate undeva unde imi pot spune punctul de vedere foarte clar, si fara a implica consecinte neplacute pentru nimeni altcineva in afara de mine, daca asa se manifesta sistemul din care facem parte de a respecta punctul de vedere si opinia celuilalt.

    In general am mai auzit prin sud-estul Romaniei de acest fel de manifestare al oamenilor, si anume acela de a lovi si a se “razbuna” pe neplacerea cauzata de cineva, pe apropiatii respectivului/respectivei. Nu inteleg de ce oamenii nu au capacitatea de a purta “razboiul” direct, si fara a apela la asemenea metode josnice, pentru ca altfel nu le pot numi.

    Ca de altfel o problema generala la nivel national as putea spune, dorinta de castigare a puterii in campaniile electorale pentru conducerea unui sat, oras sau chiar a tarii, consta foarte mult in investirea de sume colosale in “murdarirea” imaginii adversarului, in loc ca acele sume sa se duca spre a explica si demonstra alegatorilor DE CE ESTI TU CEL POTRIVIT pentru respectiva functie de conducere.

    Avand in vedere domeniul meu de activitate in care nu am mai activat “cu carte de munca” de un an si ceva,  aceste probleme care impiedica comunicarea, imi afecteaza sau chiar ATROFIAZA abilitatile de a face acest lucru. Tocmai pentru a evita acest lucru am ajuns sa fac multe lucrui benevole, dar ……. pentru imaginea orasului HIRSOVA de exemplu (proiect pe care o sa il vedeti curand lansat :) ), si nu pentru organizatii sau persoane ce doreau imagine facuta intr-un mod gratuit sau benevol. :)  Ma intreb totusi ce doreste lumea de la acest domeniu mai exact?! Pentru cei care nu stiu ce inseamna exact comunicarea si relatiile publice, mentionez ca acesta este un domeniu care face cunoscute partile bune ale produsului, organizatiei sau omului, dar ca orice domeniu, este unul care implica niste investitii mai mici sau mai mari.

     


  • Alexandra Uşurelu – MINUNEA muzicii autohtone

    VUNK LA INALTIME , concertul din Otopeni care a avut loc pe data de 8 decembrie 2011, a fost un eveniment cu totul special de care inca imi amintesc,  la ceva vreme dupa el, cu foarte mare palcere. Este adevarat ca realizarea respectivului show nu a fost doar un simplu concert, a fost cu totul aparte si deosebit fata de organizarile precedente, acest lucru datorandu-se faptului ca atunci s-a filmat pentru prima oara inRomaniaun DVD in cadrul unui concert. Avand in vedere ca a fost un foarte mare show, VUNK a avut alaturi de ei pe scena nume …… si voci mari ale muzicii autohtone.

    Atunci am auzit prima oara de Alexandra Usurelu, una dintre persoanele care au cantat cu ei pe scena. Trebuie sa recunosc ca de cand am auzit-o cantand alaturi de Cornel, mi-a atras atentia vocea ei de-a dreptul deosebita. Ulterior am reusit sa intru in legatura cu ea prin intermediul retelei sociale Facebook, loc in care am si schimbat cateva comentarii si chiar mesaej private. Tot prin intermediul retelei sociale am ajuns sa ascult cateva dintre melodiile ei, melodii care m-au determinat sa imi doresc sa ajung la un concert al ei. Am reusit sa aflu ca AlecsU (cum imi place mie sa ii spun Alexandrei Usurelu) are concerte in pub-uri din Bucuresti in fiecare joi …. sau aproape in fiecare joi, cu intrare gratuita. Afland acestea am reusit ca prin luna februarie  sa ajung la un concert al sau, premeditat cu o prietena ,tot din spatiul virtual ,Alina, care intamplator, chiar se cunostea destul de bine cu Alexandra. La respectivul concert am avut ocazia sa o cunosc si “pe viu” pe AlecsU, iar de la prima noastra intalnire a reusit sa ma farmece ,sa ma  cucereasca chiar, prin modul ei foarte sociabil si prietenos de a fi. Tin minte ca a venit sa o salute pe Alina si pe restul lumii care era cu ea. Cand s-a intors spre mine sa ma salute, s-a oprit putin , m-a studiat mai atent, si m-a intrebat cu destul de multa siguranta in glas “tu esti Catalin de pe Facebook, nu?”. In respectivul moment Alina i-a zis ca eu sunt baiatul cu cd-ul MC Lover’s despre care am pomenit in articolul “CORNEL ILIE, OM INAINTE DE VEDETA”. Cand a auzit acest lucru chiar a parut foarte impresionata, lasand impresia ca acel cd si povestea sa  chiar i-au placut si ca au impresionat-o. Dupa acest prim contact cu ea, Alexandra nu a incetat sa ma incante.

    Concertul a fost de-a dreptul deosebit, atunci fiind prima data cand am ascultat-o intreaga seara pe AlecsU. Chiar am fost placut surprins ca mi-au placut toate melodiile cantate de ea, si recunosc ca am fost putin dezamagit cand am aflat ca nu a lansat inca niciun album. Cu toate acestea, intr-o discutie avuta ulterior , mi-a promis ca o sa imi trimita melodiile ei pe e-mail, iar eu am “fortat” putin nota “amenintand-o” cu faptul ca la primul cd cu muzica ei, o sa vreau autograf si dedicatie speciala pentru mine. Nu mi s-a intamplat de multe ori ca inca de la o prima auditie sa  apreciez in asa fel vreun interpret sau piesele sale.

    Pe langa glasul Alexandrei foarte placut si muzica extraordinara pe  care  o interpreteaza, tot in acea seara m-a mai surprins cu o idee  foarte originala, cel putinpentru mine: in respectiva seara Alexandra Usurelu a vorbit si despre o alta pasiune a ei, pe langa muzica, pasiune pe care a ajuns sa o foloseasca pentru admiratorii si fanii ei si anume, placerea si inclinatia ei de a face arte plastice ca si hobby. Astfel a lansat pe Facebook pagina MAMOUR ; detalii mai multe si informatii despre aceasta pasiune, oferind pe respectiva pagina, informatii pe care le postez si eu cu copy- paste: “Lucruri nascocite din cutia cu ganduri frumoase” ”Mamour vine din dorinta de a coase, a lipi si a picta un zambet printr-un petic, o bucata de ata, un nasture, o margica, o funda, un material colorat… :)
    Creatiile Mamour nu au pret.
    Ele vor fi oferite cadou la concertele mele.” Alexandra Usurelu”

    De-a dreptul deosebit si frumos a fost faptul ca in acea seara a facut primul pas printr-un gest ce are sa devina traditie in conertele sale. Ea a oferit cadou unei persoane din sala o bratara facuta de ea. Gestul a fost si mai placut datorita faptului ca persoana selectata sa primeasca bratara MAMOUR a fost chiar Alina, explicatia Alexandrei pentru alegerea ei fiind aceea ca stie cat de greu i-a fost Alinei sa ajunga in Bucuresti in pentru concertul ei, datorita ,in primul rand , dificultatilor de trafic din respectiva perioada.

    Spun ca s-a format un fel de traditie a acestui gest de facut cadouri din “opera personala” a artistei deoarece la urmatorul ei concert la care am ajuns, pentru ca m-a facut sa imi doresc sa o mai vad si in altele, a fost ca la un moment dat a facut acelasi lucru cu o alta fana a ei din sala. Acesteia i-a oferit un tablou pictat de ea, cu mentiunea care era scrisa si pe pictura: “IUBESTE FLOAREA DIN TINE”.

    Un alt gest facut de Alexandra care mi-a dovedit aprecierea ei fata de fani si prieteni, a fost acela ca a tinut minte ca intr-una dintre discutiile noastre de pe Facebook, i-am spus ca vreau sa fac o poza cu ea la primul concert in care o sa aiba putin timp pentru asa ceva, iar cand ne-am intalnit si cunoscut live pe 23 Februarie, ea a venit la noi la masa si la un moment dat m-a luat sa facem poza. Mie chiar atunci imi picasera bateriile la aparatul foto, dar mi-a zis ca nu e o problema, si a rugat pe cineva din sala cu aparat sa ne faca poza, promitandu-mi ca mi-o va trimite cum o va primi si ea. Intr-adevar, zilele ce au urmat am primit poza de la ea, poza in care i-am zis si ei ca nu imi palce cum am iesit. :)

    Photobucket

    In incheiere, ca sa intelegeti ce a inspirat titlul acestui articol, o sa va prezint o reusita melodie a trupei mele preferat VUNK, melodie pe care a cantat-o AlecsU in mai multe randuri. Iata si inregistrarea pe care am facut-o la concertul din din The Bankers in seara de 22 Martie 2012


    Credeam ca aceasta melodie o sa imi palca doar in varianta originala, cantata de Cornel alaturi de Trupa Vunk. Se pare ca am crezut gresit, pentru ca si varianta cantata de Alexandra mi-a placut foarte mult. Acesta este poate inca un motiv pentru care chiar o vad o potentiala MINUNE a muzicii romanesti! :)


  • Plantele de buzunar” – cadoul ideal

    Stiu ca poate suna ciudat exprimarea mea cu “plantele de buzunar”, dar recunosc ca acest nume este cel dat de mine acestui nou concept de plante aparut in Romania. Este adevarat ca ele au aparut in urma cu cativa ani, dar nu au reusit sa fie promovate pe masura valorii lor. “Plantele de buzunar” sau BabyTree cum le este numele nu altfel, sunt de fapt niste plante micute care se afla intr-o micuta capsula cu dimensiuni de 4 cm inaltime si 1,7 diamtru si pot fi anexate la obiectele pe care le purtam in permanenta la noi, cum ar fi chei, telefon, rucsac, poseta sau chiar atasate la un lantisor pentru a fi purtate la gat. Ideea lor a pornit undeva in Japonia, dar au fost adoptate foarte rapid si in Europa, loc in care a devenit o moda in randul oamenilor care iubesc natura si vor sa “semnalizeze” faptul ca sunt ecologisti. :)

    De pe site-ul unicului importator in Romania a acestui produs, am aflat ca “BabyTree s-a asociat cu Planète Urgence (ONG) pentru a contribui la un vast Program de impadurire a Planetei. Acest Program a beneficiat de o ampla campanie de comunicare sub titulul “Un miliard de copaci” lansata de Wangari Mathaai, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 2004 cu sprijinul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu. Fiecare copac plantat absoarbe mai mult de 2 tone de bioxid de carbon de-a lungul vietii sale. In baza parteneriatului dintre BabyTree si Planète Urgence, 0,5 Euro din vanzarea fiecarui BabyTree merg la Planète Urgence, pentru a se planta un copac” (text preluat implicit de pe site-ul importatorului  www.botanique.ro)
    Photobucket
    BabyTree contine mai multe specii de plante care sunt in aceasta forma la stadiul de pui, dar daca reusesti sa ai grija de ea asa cum trebuie, ea creste si trebuie mutata din respectivul recipient intr-un ghiveci sau de ce nu, chiar in gradina de exemplu. Fascinant la acest produs cu viata, mi se pare ca poate reprezenta un cadou cu totul deosebit. Mai in detaliu, daca vrei sa oferi un buchet de flori unei persoane, acest BabyTree il poti transporta “in buzunar” (dupa cum am zis si in titlu) si sa il oferi cadou, iar persoana care il va primi nu va avea neovie de o vaza, cum se practica in general cu clasicul buchet de flori, ci il poate baga rapid in propriul buzunar. Frumos este ca automat, daca ai primit asa ceva, trebuie sa ai si grija de el, acesta fiind si modalitatea de a observa daca persoana caruia l-ai oferit, a stiut sa aprecieze cadoul tau si a avut grija de el.

    Photobucket

    (cum arata la maturitate una dintre plantele aflate in BabyTree)

    Pana in prezent am facut si eu asemenea cadouri persoanelor care erau cu adevarat speciale pentru mine, eu nereusind sa imi achizitionez niciunul. Totusi, acum o luna si ceva am primit si eu unul, si l-am considerat unul dintre cadourile cele mai deosebite de pana  in momentul respectiv, pentru ziua mea.  :)

     

    Este adevarat ca foarte multi dintre acei oameni foarte ecologisti, dar care nici nu stiu foarte multe despre acest nou produs, pot sustine ca de fapt respectiva planta este “chinuita” deoarece este privata de a sta in natura une ii este locul, si ca in acel recipient poate ramane fara oxigen. Le-as da dreptate acestora, dar eu fiind unul dintre marii pasionati de aceste produse/PLANTE, m-am si documentat foarte mult cu privire la ele. Astfel am descoperit ca de fapt plantele ce se afla in capsula, realizand minunatul BabyTree chiar sunt protejate in acestea, si nu sunt private deloc de libertate, ca sa spun asa. Capsulele BabyTree sunt prevazute cu doua orificii in partea superioara, tocmai pentru a permite plantei din interior sa respire, iar in partea inferioara a ei se afla un alt orificiu prin care planta se poate alimenta cu apa, atata cat are nevoie. Bineinteles ca acest lucru se intampla doar prin grija proprietarului, acesta fiind nevoit sa il puna de aproximativ doua ori pe luna intr-o farfurie cu apa, timp de 2-3 minute, dar nu in ultimul rand, sa ii ofere si acel lucru de care tot ce este viu are nevoie si nu poate trai fara, si anume DE DRAGOSTE. :) In plus, majoritatea plantelor sunt ale unor specii care sunt specifice unor tari cu o temperatura mult mai ridicata decat la noi. Astfel, mica plantuta aflata in BabyTree, se afla protejata de calamitatile naturale, oferindui-se astfel posibilitatea de a se maturiza si a fi “eliberata” din capsula. O alta dovada ca planta are un mediu foarte bun pentru cresterea sa in capsula este si faptul ca s-a intamplat in cateva cazuri ca micile plante sa infloreasca cand inca era protejata de capsula. Putin mai jos puteti sa vedeti modelul Konki care a inflorit intr-un mod de-a dreptul spectaculos in capsula. Aceasta imagine cred ca este o dovada foarte buna ca aceste mici plante nu sunt deloc chinuite in forma de BabyTree, ci ca li se ofera un mediu chiar propice dezvoltarii lor.
    Photobucket

    In incheierea articolului trebuie sa amintesc de oferta foarte interesanta pe care a lansat-o BOTANIQUE pentru Valentine’s Day valabila pana pe 15 Februarie, care consta mai exact in posibilitatea achizitionarii a doi BabyTree la pretul de 40 RON, in conditiile in care unul singur este la pret de 25 RON.

    Photobucket

    De asemenea, pentru toti cei care folosesc si reteaua sociala Facebook (adica VOI TOTI :D) va invit sa dati “LIKE” la pagina BabyTree, pagina pe care puteti lansa comenzile voastre pentru acest produs, si regulat acolo se vor organiza concursuri pentru toti cei carora le place acest nou concept de “plante de buzunar”. :)


  • Efectele benefice ale lucrurilor daunatoare

    TOT BINELE cica ADUCE RAUL DUPA EL …… dar si reciproca e valabila. Chestia asta o spun dintr-o experienta (REPETATA) din ultima vreme. Dupa cate probabil stiti sunt un fumator destul de inrait. Din toate partile aud cat de daunator este acest viciu, si nu il neg sub nicio forma, doar ca il am in continuare din pacate. :( Lucrul asta este foarte adevarat, iar la intrebarea DE CE FUMEZI, recunosc ca o fac din prostie. Acest lucru il spun toti prietenii mei fumatori (adica marea majoritate a lor ;) ), dar explicatia noastra este ca ……. NE PLACE SA FUMAM. Este perfect adevarat ca “prostia” asta este data de asocierea viciului cu acele momente in care suntem stresati, nervosi, grabiti, cu treaba etc. Totusi asocierea asta aduce imbolnavirea noastra a fumatorilor, si imbogatirea celor care au fost inspirati sa demareze o afacere din aceasta producerea si vanzarea acestui produs al naibii de daunator. Cu toate astea, aceste persoane sau companii care “dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur” mai bine zis, printr-o strategie de marketing foarte bine pusa la punct, stiu cum sa mtiveze consumatorii de tigari sa le consume produsele in continuare. Ei reusesc acest lucru foarte bine chiar daca sunt obligati de lege sa specifice raul pe care il provoaca produsul lor direct pe ambalajul produsului in cauza. Atat fumatorii, cat si nefumatorii cunosc prea bine acele mesaje macabre de pe pachetele de tigari, mesaje care ar trebui sa ne determine pe noi fumatorii, sa renuntam la ele.

    Deci, din cate am zis si mai devreme eu unul sunt fumator, dar de Marlboro Filter Plus (rosu, scurt mai exact). Cu toate astea am avut o perioada destul de lunga undeva acum un an, in care “m-am dat” pe Marlboro Gold Negru, o natie de tigari scoase tot de Philip Morris, dar cu o idee mai slabe, sau altfel spus: “mai usoare”, cica. :) De bine ce consumam acele tigari la o periaoda destul de scurta dupa ce am inceput sa le consum a aparut o campanie la ei care consta in trimiterea unui SMS cu tarif normal la un nr, SMS care trebuia sa contina un cod unic ce se afla in fiecare pachet. Campania parea interesanta pentru ca oferea “un premiu la minut”. :) Bineinteles ca am inceput sa tirmit si eu respectivul cod, iar intr-o zi am primit un telefon de la un numar necunoscut si o domnisoara mi-a comunicat ca sunt castigatorul unei scrumiere de buzunar. Sincer sa fiu, in respectivul moment habar nu aveam de existenta acestui produs, dar fata respectiva mi-a spus cand a vazut ca habar nu am de ce inseamna un astfel de obiect, ca cel mai bine o sa il vad despre ce este vorba cand o sa il primesc sau ridic. Trebuie sa recunosc cu mandrie, dar si cu recunostinta pentru Marlboro, ca acest premiu a reusit sa ma “civilizeze”, deoarece de cand am primit acea scrumiera de buzunar o am in permanenta dupa mine si o si folosesc pe deaspura. :) Este adevarat ca multa lume ma priveste ciudat cand ma vede ca nu arunc mucurile de tigari pe strada si ca le pun in acea scrumiera pe care o scot din buzunar, dar chiar am ajuns sa mi se para un gest foarte urat si lipsit de educatie atuncatul mucurilor de tigari pe strada.

    Dupa castigarea respectivului premiu eu am continuat sa trimit codurile din pachetele zilnice de tigar, iar telefonul a continuat sa sune aproape regulat si am mai fost astfel instiintat ca am mai castigat pe parcursul intregii campanii inca doua scrumiere de buzunar, deci in total 3, trei tricouri foarte dragute, dar pe care le-am facut cadou unor fete apropiate pentru ca mi se pareau putin mai feminine. :)  Au mai fost si o pereche de ochelari, iar in final m-a sunat o fata de la acelasi numar ca sa ma felicite ca am castigat un HOME CINEMA SONY. :)

    De curand am vazut ca a aparut o alta campanie tot la Marlboro pe acelasi sistem, asa ca am inceput sa tirmit iar codurile din pachete. Interesant este ca lumea nu prea crede in aceste campanii, asa ca respectivul cupon are aceeasi soarta ca si restul ambalajelor pachetui de tigari. Aici a aparut un fenomen pe care l-am acuzat de multa vreme, si il voi acuza in continuare, si anume aruncatul hartiilor pe strada. Cu toate astea, acest lucru daunator din foarte multe puncte de vedere, pe mine a incercat cred ca ma impace pentru ca am gasit pe strada foarte multe astfel de coduri, si bineinteles ca le adunam si expediam codurile.

    Acum o saptamana am primit telefon de la numarul pe care il aveam de la campania precedenta in telefon, si mi s-a comunicat ca am castigat un NETBOOK SONY VAIO cu codul EJKEH3EY

    Misto a fost ca in vreo jumatate de ore am primit iar telefon de la Marlboro, iar cand am vazut numarul de telefon m-am speriat si am zis ca e posibil sa sune pentru a contramanda premiul de care doar ce fusesem anuntat. Ideea e ca ma sunase o alta persoana sa imi spuna ca am castigat 100 de minute nationale cu codul EJKEH3EY. Am cautat in zecile de cupoane pe care le am stranse, dar acest ultim cod nu am reusit sa il gasesc. La un moment dat mi-am dat seama ca mai am codul cu care castigasem netbook-ul pe care il pusesem spearat in portofel. Fara nicio tragere de inima am zis sa ma uit si la el, lucru care mi-a adus o mare surprindere. Codul castigator pentru cele 100 de minute nationale era exact acelasi cu care castigasem si netbook-ul. Recunosc ca m-am panicat putin si am zis ca pana la urma o sa ma aleg doar cu minutele, dar am vazut in detaliile concursului de pe respectivul cupon ca SONY-ul era un premiu saptamanal, iar minutele nationale era un premiu zilnic. Partea si mai interesanta cu acest cupon FG***** care mi-a adus netbook-ul (pe care il folosesc pentru acest articol) si cele 100 de minute nationale este de pe un cupon gasit pe strada. Spun acest lucru deoarece din el era doar codul vizibil si era foarte murdar de pamant, lucru care nu avea cum sa se intample cu codurile din pachetele mele pentru ca le puneam imediat in sertar langa celelalte cupoane. :)

    Deci iata cum am ajuns sa am un netbook SONY VAIO la un concurs Marlboro, dar cu un cupon gasit pe strada. Este foarte probabil sa apara multe persoane care vor interpreta ca puteam sa castig si daca eram nefumator, dar i-as contrazice totusi din simplu motiv ca daca nu eram fumator nu remarcam aceasta campanie. :)

    Este adevarat ca eu am tot trimis codurile cu speranta ca voi castiga un TV LCD cu leduri, dar se pare ca nu am avut sansa ca intregul meu sistem audio/video sa fie castigat de la Marlboro. Este adevarat ca aceasta campanie nu s-a terminat inca si nu se stie ce mai am sansa sa castig pana la final. Singura problema este ca aici in Harsova nu s-au mai adus pachete cu tigari inscrise in campanie, si acum nu mai pot sa trimit zilnic cupoanele respective. :( Am zis ca totusi eu vreau sa imi “dotez” casa cu aparatura castigata la Marlboro, asa ca daca o sa castig excursia la cursa de Formula 1 de la Abu Dhabi (oras care mi se pare ca e pe undeva prin Dubai), o sa ii rog  sa mearga ei la acolo, iar mie sa imi dea doar TV-ul ca sa se asortesze cu Home Cinema-ul ce tot de la ei l-am primit. :)


  • Curentul (ISTERIA) Facebook

    Avand in vedere ca a venit caldura, iar in casa nu este mediul ideal de stat pe o astfel de vreme, am venit in MY FAVOURITE PLACE (parcul Cismigiu pentru cine nu a invatat deja care este acesta :)) incercand sa “impusc doi, trei iepuri dintr-o lovitura. Un prim iepure ar fi vizitarea zilnica a parcului, al doilea ar fi sa imi bau cafeaua nr. 2, iar al treilea sa scriu acest articol la care ma gandesc de cateva zile sa il scriu. Aici in Cismigiu m-am asezat pe iarba, rezemat de un copacel destul de subtire (potrivit pentru dimensiunea spatelui meu :D), mi-am deschis laptopul si m-am apucat sa scriu. Am facut si o poza cu telefonul, ca sa va arat exact lucrul din care scriu acest articol :) Iata deci privelistea din fata ochilor mei, atunci cand ridic privirea din monitor. :)

    Toata lumea cred ca a auzit de marea retea sociala Facebook, retea sociala ce a reusit sa creeze o intreaga isterie pe plan mondial. Este foarte adevarat ca este o inventie cu adevarat stralucita care a pornit de la o mica joaca in randul studentilor de la Havard, iar intr-un timp nu foarte lung a ajuns o mare retea mondiala ce leaga lumea de pe intreaga Planeta. Chiar a aparut si o expresie foarte folosita in randul utilizatorilr Facebook care este foarte posibil sa fi fost inventata si implementata subtil chiar de echipa de imagine a Facebook: “Daca nu esti pe Facebook, nu existi“. :) Avand in vedere gradul de dezvoltare a internetului chiar era foarte necesara aparitia unei astfel de retele sociale, si mai exact un loc virtual in care se poate intalni lumea virtuala. As putea compara mai pe scurt Facebook-ul cu un bar sau un club in care lumea merge si are ocazia sa intalneasca alte persoane. Este adevarat ca nu este singurul astfel de “bar virtual” si ca mai sunt foarte multe astfel de retele sociale, dar Facebook in momentul de fata este pe locul I in intreaga lume. Eu unul trebuie sa recunosc ca am fost cumva anti lumea virtuala pana in urma cu un an si ceva, singurele elemente care ma legau de ea fiind messengerul si acest blog prin care imi expun punctele de vedere. Poate si datorita faptului ca fac parte din acea categorie de oameni care nu pot trai fara comunicare permanenta cu oamenii din jurul lor, am ajuns sa gasesc in internet un mijloc ideal de comunicare.  Este adevarat ca si domeniul meu de activitate, Comunicarea si Relatiile Publice, a avut un rol foarte important deoarece chiar si multe studii facute de companii foarte mari la nivel global, au demonstrat faptul ca o comunicare online foarte eficienta si foarte ieftina, se face cel mai bine pe Facebook. Eu am ajuns sa imi fac cont pe Facebook datorita faptului ca mai toata lumea din jurul meu vorbea despre el, si am zis ceva de genul: “hai sa vad si eu ce este povestea asta”. Dupa ce mi-am facut contul oficial (cu toate datele mele reale) am remarcat cu stupoare ca eu de fapt mai aveam un cont foarte vechi, dar de care uitasem deoarece nu il folosisem aproape deloc. Asa am ajuns sa am doua conturi Facebook, dar folosindu-l doar pe ultimul facut. Cumva chiar mi s-a dovedit ca acest Facebook creaza o mica dependenta, iar la mine unul s-a ajuns pana in punctul de a mi-l setea si pe telefonul mobil ca sa fiu in permentanta conectat cu prietenii virtuali. Totusi, am avut ocazia sa vad ca lumea de aici este bineinteles lumea pe care o cunosc foarte bine din viata reala, dar atat cu partile ei bune, cat si cu cele rele. Acest lucru este bineinteles foarte logic deoarece pana la urma toti utilizatorii Facebook sunt oamenii ce fac parte din lumea reala. In orice caz pot sa spun ca datorita acestei retele sociale eu unul chiar am ajuns sa imi fac niste prieteni cu care ma mandresc, locul I fiind ocupat de trupa Vunk, OAMENI cu care pot spune ca am si ajuns sa ma imprietenesc destul de bine in viata reala.

    Una peste alta, concluzia mea despre aceasta retea sociala este si aceea ca foarte multa lume o considera un site matrimonial, sau chiar un site de “agatat”. :) Spun acest lucru deoarece mi se pare foarte amuzant atunci cand intre pe profilul cuiva si vad la informatiile despre ea/el ca doreste pe Facebook sa isi faca NETWORKING si PRIETENI, dar la capitolul legat de genul de persoane de care sunt interesati pe site ei marturisesc ca sunt interesati de persoanele de SEX OPUS. Adica acei oameni doresc sa isi dezvolte networking-ul doar in randul persoanelor de sex opus. :) Am mai vazut conturi destul de multe pe care le consider ca fiind ale unor persoane foarte fair-play si sincere, care cand spun ca doresc networking, la sexul persoanelor pe care doresc sa le cunosca bifeaza ambele sexe. Astfel, doar din aceasta mica optiune de acolo puteti deduce foarte clar care este scopul real al oamenilor ce au cont pe Facebook. Mai sunt si acele persoane care daca bifeaza ca sunt interesate de persoanele de sex opus, bifeaza la capitolul legat de ce doresc, faptul ca ei vor O RELATIE. Mai exista si acei utilizatori care mi se pare ca procedeaza foarte normal, si anume aceia care nu trec abolut nimic la aceste categorii, fiindca exista si aceasta posibilitate.

    Una peste alta, de la capitolul informatii personale publice, se pot deduce foarte multe lucrui despre persoanel ce sunt reprezentate de respectivele conturi. Deci, recomandarea mea pentru cei care nu sunt pe Facebook, si doresc sa intre acolo, este aceea de a-si defini foarte bine scopul pentru care intra si sa isi faca contul cu informatiile care STRICT vor sa le faca publice. Daca doriti sa va duceti acolo la “agatat”, ca sa ma exprim iar asa, aveti toate sansele sa o faceti, dar trebuie sa perseverati intr-un mod cat mai elegant sau mai bine zis, sa fiti mai bine crescuti, iar contul este bine sa contina aceasta informatie. Cand spun bine crescuti, imi aduc aminte de acei destul de multi “preiteni virtuali” pe care i-am sters pentru ca i-am vazut folosind in discutiile publice de acolo, cuvinte vulgare. Chiar asa am ajuns sa imi transform un “prieten” care a vrut sa imi faca bine intr-un moment mai dificil al meu ….. CICA, intr-o persoana NO NAME pt mine. Ideea este ca a folosit acolo intr-o discutie cu mine, pe profilul meu, cuvinte extrm de vulgare, iar acest lucru a rezultat stergerea lui din lista mea de priteni. Problema mare era ca aveam gazduit acest blog pe serverul lui, iar el a bine voit sa fie un om de onoare si sa imi lase in locul blogului (pe care la facut sa dispara de pe internet ca “sef” de server), un text de toata jena prin care a lasat destul de clar sa se inteleaga ca a facut acest lucru datorita faptului ca l-am sters de pe “o retea sociala unde eram prieteni”. Asta este! Vulgaritatea in public a unui badaran a dus la oprirea periodica a acestui blog chiar in momentul in care era plecat din tara si nu am putut sa il “pun pe roate” pana m-am intors. Oricum, in urma acelei intamplari am anuntat public pe Facebook, ca oamenii care sunt in lista mea de prieteni dar ii observ ca folosesc cuvinte vulgare in public, ii voi sterge din lista de prieteni. Acest lucru se va intampla si cu cei care ii vad ca folosesc un astfel de limbaj si cu alte persoane. Si aici, pe acest blog, am spus la “Blogul meu… Incotro“, ca nu o sa accept comentarii care vor contine cuvinte vulgare. Marturisesc cu aceasta ocazie ca nu sunt omul care nu vorbeste in acest mod, dar mi se pare o mare nesimtire si proasta crestere sa vorbesc intr-un astfel de mod in public. Da, imi permit sa vorbesc asa doar de fata cu anumiti prieteni, si aceasta vorba fiind doar la modul “scaparii” in cadrul unui subiect de discutie a unei vulgaritati. :)

    P.S. Acest articol este terminat pana la urma acasa, a doua zi dupa ce m-am apucat sa il scriu acolo unde v-am aratat la inceput. Acest lucru se datoreaza faptului ca mi s-a terminat bateria, iar conexiunea la net nu era prea buna acolo …. in My Favourite Place. :(