Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Category Archives Despre … JE
  • BAC-ul ….. vietii

    “Coincidenta e felul Lui Dumnezeu de a ramane anonim” spunea Albert Einstein, iar acest concept mi l-a confirmat si viata in nenumarate randuri. O coincidenta foarte mare este si faptul ca Dumnezeu ……. sau Universul cum vor unii dintre oameni sa Il numeasca pe Dumnezeu :) , a programat ca acest mare examen national din aceasta perioada si de care depinde viata multor tineri, BAC-ul mai exact, sa fie concomitent cu examenul dat de Viata elevilor sai mai putin constiinciosi de la scoala vietii, si poate mult prea visatori. :)

    Am citit multe opinii despre viata de-a lungul vremii, dar gandindu-ma putin mai devreme la BAC-ul dat de elevi si la examenele pe care le-am avut si eu in scolile prin care am fost, mi-am amintit vorba care spune ca “viata e cel mai bun profesor, pentru ca iti repeta lectia pana o inveti!”.  Intr-adevar, nu imi aduc aminte de nici un profesor avut in scoala care sa insiste pe un subiect pana fiecare elev sa il inteleaga la perfectie, dar nici nu cred ca timpul le permite asa ceva acestora. Oricum, in viata invatam lucruri, sau daca nu le invatam ne tot lovim de ele aberant de frecvent si ajungem sa ne intrebam ” dar de ce imi da Dumnezeu asa ceva ……. iar dupa iar?”. Ei bine, ideea e ca ni se da IAR DUPA IAR aceelasi examen pentru ca ……..  pur si simplu nu am invatat la examenul precedent si nu l-am promovat.

    De exemplu, profesional vorbind acum, am fost acum ceva vreme la un interviu pe care l-am luat, pentru un job de social media, comunicare si promovare in social media a unei afaceri de care nu stiam prea multe. La interviu am aflat ca era vorba despre o activitate care nu era pe lungimea de unda a teoriilor mele, dar am zis ca pentru bani se merita sa incerc sa imi incalc principiile. Acestea fiind spuse, am trecut de interviu si am intrat in faza initiala de job, sau perioada de proba. Atunci am vazut ca trebuia sa fac PR si comunicare intr-un mod foarte vulgar si sa fiu un altfel de Eu, sau un Eu care nu putea fi. Acum imi amintesc ca am fost intrebat de curand, cu privire la cu totul alt subiect, daca pentru anumite probleme nu as fi in stare sa imi incalc principiile si sa ajung sa fac ceva ce “zic ca nu as putea face”. Facand aceasta paralela, si mai ales cu situatia prin care am trecut cu respectiva “companie”, imi dau seama ca “NU! Nu pot face ceva care imi incalca principiile”. Poate acesta a fost si motivul pentru care nu am facut cariera in vanzari, publicitate sau alte domenii asemanatoare, si anume pentru ca nu imi place sa mint pentru a avea eu de castigat ….. si implicit cumparatorul sa aiba de pierdut.

    Totusi, revenind la povestea BAC-ului ….. de viata, am mai intalnit de exemplu si povesti de dragoste distruse datorita focusarii exagerate pe nevoia imediata materiala/financiara. Desi poate unele persoane nu stau prea bine la acest nivel, prezentand doar perspective unei eventuale “jumatati de viata”, asta nu inseamna ca respectiva persoana nu are potential si nu va are posibilitatea sa ofere siguranta de orice fel. Exista posibilitatea foarte mare ca respectiva persoana, de fapt sa nu se dezovlte prea mult, pentru ca nu are parte si de o motivatie umana care sa il/o determine sa se gandeasca la pregatirea fundatiei unei familii. Sunt persoane realiste si obiective care sustin ca “motivatia nu ti-o ofera alta persoana. Ci doar ca Tu TREBUIE sa fii propria motivatie!”. Este adevarat si acest punct de vedere! Nu il neg deloc, dar mai exista si problema oamenilor care au niste sechele foarte mari din trecut, iar familia fericita poate fi intemeiata doar cu suportul (TRUP si SUFLET) al partenerului de viata. In opinia personala, degeaba spui ca vrei sa ai parte de o relatie cu cineva, daca nu esti dispus sa ajuti repectiva problema sa se debaraseze de problemele trecutului. Pana la urma, dupa cum mi-a spus si un prieten, confident de suflet candva, “trecutul nu conteaza! Cel mai important este sa gasesti persoana langa care sa traiesti prezentul si alaturi de care sa cladesti viitorul …… trecand peste bune si rele IMPREUNA!”. Asadar, daca doresti Ceva cu adevarat de la Cineva, ii oferi tot sprijinul de care are nevoie, si nu lasi latura egoista sa iasa in fata si sa spuna: “Da, dar tu ai nevoie de sprijin mai mare acum ca sa poti rezolva tot ce iti doresti TU, iar pentru asta iti permiti sa uiti de celelalte persoane o perioada ……. ca nu moare nimeni!”

     

    Promovare placuta si bafta la rezultate cat mai bune tuturor ce inca asteapta rezultatele de la …. BAC! :)


  • Sfarsit de inceput sau doar ….. un nou inceput ?!?!

    Mi-e dor de vremurile in care pentru mine nu exista Facebook, iar cand vroiam sa spun ceva lumii intregi foloseam blogul acesta, blog care era si destul de apreciat pentru ce se gasea in el. Am avut o perioada lunga de ratacire, dar vreau sa ma intorc acolo unde m-am ratacit, si sa o iau de la capat.

    P.S. – perioada aceasta care a trecut nu o regret, ci ii multumesc ca a existat pentru ca ea a fost necesara in viata mea pentru a cunoaste pe cine pot conta in viitor, si pe cine pot uita deoarece mi-au tinut timpul ocupat cu iluzii ce au parut frumoase.

     

     


  • KENT – super campanie, dar organizare varza

    Daca acum doi ani si jumatate scriam fericit de super campania marcii de tigari pe care o fumam (Marlboro) si super premiile pe care le-am castigat la ea, asa ca acum o sa va impartasesc o mica poveste a campaniei firmei concurente (Kent) la care am castigat iar, dar am primit doar o pacalealala ca la carte, ca sa nu spun “ţeapă” ca nu ar fi frumos sau politicos. Recunosc ca nu as fi ajuns in acest punct, daca bataia de joc a acestora nu venea in clipa in care deplasarea mea fizica este ingreunata de o mica problema pe care o am la toti muschii piciorului, lucru care imi afecteaza deplasarea destul de mult. Cu toate astea, avand in vedere ca de ceva vreme m-am dat pe Kent, acum am participat la promotia acestora, si anume trimiti codurile din pachet pe site-ul AHEAD-IN.COM, iar promotia foarte interesanta de altfel iti garanteaza ca poti castiga anumite produse (bricheta, bricheta cu USB si scrumiera) garantat la un anumit numar de coduri trimise (mai exact 5, 10, 20, numar de coduri de trimis in ordine pentru fiecare dintre produsele dorite din paranteza precedenta).

    Mica mare diferenta intre campaniile Marlboro la care am participat in 2010 si 2011 si cea de la Kent de anul asta, este ca Marlboro iti trmitea premiul acasa prin curier si pe cheltuiala lor, pe cand cei de la Kent, poate dintr-un buget mai limitat, te pun sa te duci la partenerii lori pentru a ridica premiul.. Zis si facut! Avand in vedere ca acum sunt reintors in Bucuresti pentru un proiect despre care o sa va spun intr-un alt articol, am solicitat ca bricheta de 5 coduri trimise, sa o ridic din magazinul INMEDIO aflat la parterul magazinului Unirea, loc prin care ajung zilnic de altfel. Asadar, luni la inceputulul saptamanii am primit SMS prin care eram instiintat ca premiul meu a ajuns in locul in care am solicitat sa fie trimis, si ca pot merge sa il ridic.

    Mesaj KENT

    Avand in vedere ca sunt de felul meu tampit de sincer, am si “defectul” ca sunt extrem de credul ……….. lucru pe care sper sa nu il folositi impotriva mea candva :D , asa ca am ajuns in seara zilei de luni la respectivul magazin, dar baiatul de acolo mi-a spus ca inca nu venise persoana de la distributie, si ca ar fi bine sa ma intorc a doua zi. Desi, din cate am zis mai devreme deplasarea mea este extrem de “defectuasa” in aceasta perioada, m-am dus si a doua zi acolo, dar domnisoara din magazin mi-a spus ca are doar brichete cu USB, care recunosc ca imi suna interesant, mai ales ca nu stiam despre ce este vorba. Asa am reusit sa aflu de la Natalia, ca asa am vazut ca o cheama pe respectiva …… domnisoara cred,  ca acele brichete se incarcau nu cu gaz sau benzina, ci pur si simplu prin USB de la calculator. Avand clienti multi, nu am reusit sa studiez prea mult un model din respectiva bricheta, asa ca am ajuns iar, abia astazi acolo. Cand m-a vazut tot Natalia, mi-a spus ca tot “doar brichete cu USB” are si ca sa mai incerc saptamana viitoare. Desi fata mi-a vorbit foarte frumos, m-a facut sa am impresia despre mine ca am primit gratis ceva foarte valoros de la ei, si ca e de interesul meu sa ma duc acolo cand o sa aiba ei timp sa aduca acolo “pretiosul cadou”. Acelasi lucru mi l-a comunicat si domnisoara de la “linia telefonica a campaniei”, desi si dansa mi-a dat de inteles ca intelege neplacerea mea, mai ales ca m-a auzit de cateva ori gafaind datorita mersului destul de greoi ce il aveam pe strada.

    Trebuie sa recunosc totusi ca mi  s-a si confirmat acea tactica de marketing ca atunci cand faci clientul curios cu privire la produsul ce urmeaza sa il primeasca, dar intarzii sa i-l oferi, acesta va deveni din ce in ce mai interesat de marca respectiva …… dar in cazul meu, om de marketing si publicitate fiind, nu pot spune decat ca mi-a lasat un gust foarte amar, mai ales dupa experienta placuta avuta cu concurenta acestora, echipa de la Marlboro. Este adevarat ca este foarte posibil ca vina sa fie a distribuitorului care a uitat de bricheta mea, dar treaba asta a daunat, cel putin in ceea ce ma priveste, extrem de mult in defavoarea marcii pe care inca o fumez (ca am inca pachet cumparat de dimineata ;) ).

    Totusi, dupa aceasta poveste, este foarte posibil sa revin la brandul care mi-a dovedit seriozitate, si asta doar dintr-o mica revolta fata de cei de la Kent care consider ca si-au batut joc de mine. Daca totusi a fost o greseala, ma gandesc ca aceeasi greseala se poate ivi si la castigatorii acelor IPhone 6, produs care se castiga zilnic prin tragare la sorti la aceeasi campanie, si la care am deja 12 sanse …… cica :D . Dar daca totusi oamenii il castiga pe hartie si pe ecranele calculatoarelor si al TV-urilor, dar ei nu il primesc, care mai este castigul lor atunci, sau al companiei care le “ofera castiguri garantate”? Doar ca au fictiv un IPhone 6 in buzunar? Acest lucru poate fi daunator chiar, si asta pentru ca sunt si acei baietii care traiesc din sustrasul diverselor obiecte din buzunar, si avand in vedere ca ei stiu clar de la cine ce pot lua ce se cere pe piata, de ce nu ar apela la lista castigatorilor ca sa isi satisfaca piata personala? :)

    Deci, in final, v-as pune o poza cu bricheta pe care am castigat-o, dar negasind nici pe internet, va las pe voi sa v-o imaginiati si poate ca imi veti trmite si mie intr-un comentariu la acest articol descrierea ei ca sa vad ce as fi putut primi. Sau poate ca o sa mi-o va aduce Mos Craciun peste fix o saptamana, ca acum imi dau seama ca acesta peste fix o saptamana fara o zi Mos Cracin va fi in drum spre noi :D

     

    Si stiu, mami! Stiu ca mai bine m-as lasa de fumat de tot, dar …………… NU POT PENTR CA-MI PLACE ACEST VICIU DAUNATOR ATAT SANATATII, CAT SI buZUNARULUI !!! :)


  • Daca as fi presedinte …

    Recunosc ca titlul mi-a venit in minte inspirat fiind de melodia Parazitii, dar melodie pe care, marturisesc ca nu am mai ascultat-o de ani multi de zile, si imi este dor sa o reascult intr-un procent foarte mic. Cu toate acestea, titlul melodiei Paratzitii a inspirat tilul acestui articol, dar al carui continut este asemanator cu ideea melodiei VREAU O TARA CA AFARA a Trupei Vunk. :)

    Ei bine, si ca sa intru in firul subiectului pe care vreau sa-l dezbat/prezint acum, o sa incep in felul urmator:

    DACA AS FI PRESEDINTE, as face tot posibilul, eventual si in urma unui referendum national, sa devin si seful Guvernului, sau de ce nu, chiar rege. :) Acest lucru consider ca ar contribui la o mai buna coordonare a guvernarii acestei tari, in primul rand datorita faptului ca s-ar elimina antipatiile dintre conducatorul tarii si cel care coordoneaza emiterea si aplicarea legilor din tara respectiva. Un alt punct foarte impotant al guvernarii unei tari, as face de asemenea tot posibilul pentru o unificare a tuturor partidelor, iar cele care nu vor acest lucru sa fie desfiintate. Este adevarat ca poate parea putina dictatura in ceea ce spun aici, dar mi-e teama ca Romania de o asemenea gen de conducere are nevoie in clipa de fata. Pana in prezent, tara noastra a ajuns sa fie printre ultimele din Europa, si din Lume de altfel, datorita faptului ca dorintele unui partid pentru aceasta tara (sau pentru ei de fapt), nu corespundeau cu dorintele celorlalte partide, iar in plus, conducerea institutiilor publice ajunge sa fie de “culoarea” conducatorului Guvernului. Toate acest lucruri au condus pana acum doar la oprirea Romaniei din progres din multe puncte de vedere, sau au condus chiar la regresul tarii.

    De exemplu, eu unul as propune ca ministrul sau conducatorului unui minister anume, sa fie ales de unul dintre ultimii lucratori, cu ceva scoala totusi, din domeniul respectiv. De exemplu, ministru al educatiei l-as numi pe un profesor dintr-un oras mic, sau chiar sat sau comuna, iar la sanatate as pune un doctor care a profesat si salvat multe vieti intr-un spital oarecare din tara. Toate astea le spun pentru ca, daca incercam sa fim seriosi putin, un om care se loveste zilnic de problemele oamenilor dintr-un anumit domeniu, el stie mult mai bine ce trebuie sa faca acolo, decat “nenea” sau “tanti” care a invatat doar la scoala teoriile alora de acum niste zeci de ani, dar practica in domeniul respectiv e ZERO.

    O prima masura la oamenii din conducerea tarii, ar fi la salariul acestora. Este inadmisibil ca un deputat, ministru sau un secretar de stat sa aibe un salariu de mai mult de 5 ori fata de un medic rezident sau un profesor debutant, oameni care educa si salveaza vietile cetatenilor. Oamenii carora le pasa intr-adevar de tara aceasta si ar dori sa o coordoneze cat mai bine, trebuie sa o faca din dorinta de a fi mai bine cetatenilor ei, si nu pentru salariile fabuloase si miile de facilitati de care dispun ei in respectivele functii.

    Ca si pachete legislative, cele pentru care as opta si as tine musai sa fie aplicate cat mai rapid, ar fi urmatoarele:

     

    SISTEMUL EDUCATIONAL SI MEDICAL:

     

    Ar fi domeniile in care s-ar investi cei mai multi bani din bugetul de stat, dupa cum urmeaza;

    MEDICII REZIDENTI AR PRIMI URMATOARELE:

    – Taxele pentru facultatea de medicina vor fi eliminate complet, dar viitorii medici, inca de la inscrierea in facultate vor fi obligati sa semneze un act prin care se vor angaja ca nu vor parasi tara timp de 10 ani de la terminarea primilor 5 ani de rezidentiat.

    – La terminarea facultatii, acestia vor fi repartizati in zona in care doresc sa se stabileasca, cu justificari in cazurile in care distanta fata de locuinta de domiciliu este mai mare de 20 de km. Acest lucru s-ar aplica doar acelor cazuri la care exista specializarea acestora si in spitalele din zona lor, iar ei opteaza pentru o alta zona. (exemplu: persoana cu care urmeaza sa ma casatoresc si sa imi intemeiez familie lucreaza in zona pentru care am optat)

    – Salariul unui medic rezident trebuie sa fie cu 50% mai mare decat salariul mediu pe economie

    – Medicul rezident primeste locuinta de serviciu sau teren pentru construirea unei case (+credite pentru construirea acesteia), dar nu la o distanta mai mare de 30 de minute de mers pe jos pana la spitalul la care urmeaza sa profeseze. (in cazuri de urgente, sa poata fi transportat cu o masina a spitalului in maxim 10-15 min)

    – Programul de lucru al unui medic va fi de maxim 12 ore in zilele (pentru zilele in care este de garda la spital), dar si in cazul acestora cu program obligatoriu de odihna si masa de o ora, la interval 5,1/2 ore, urmand sa fie deranjat doar in cazul urgentelor.

    –  Acestea au fost doar cele mai importante puncte pe care le-as aplica, dar bineinteles ca as incerca sa aflu cat mai multe nevoi nesatisfacute de legislatie, ale tuturor categoriilor de oameni. Poate chiar as pleca “de nebun” prin tara, si bineinteles fooarte bine deghizat, ca sa vad clar care sunt probleme oamenilor. In cazul in care as ajunge la un birou public unde as observa nereguli in tratarea si rezolvarea problemelor cetatenilor, pentru care ei sunt angajati acolo, as concedia toti angajatii de la respectivul punct/centru/birou, fara preaviz.

    LEGISLATIA EDUCATIONALA

    Primele 12 clase ar fi obligatorii, abia in urma terminarii acestora cu o medie peste 7, putandu-se acorda dreptul de vot!

    Un alt domeniu foarte important pentru orice tara este educatia. Asadar, pentru educatie trebuie sa multumesc …… sortii, ca sa spun asa, pentru ca am avut ocazia sa predau un timp foarte scurt intr-o scoala cu un nivel de educatie destul de scazut, iar cu o lipsa de bun simt foarte mare. In acelasi timp, tot soarta a facut in asa fel incat timp de un an si putin am lucrat in Ministeru Educatiei, loc in care am avut ocazia sa vad interesul conducerii educatiei din Romania, pentru aceasta. Este adevarat ca pentru putina vreme a fost un ministru care intr-adevar mi s-a parut destul de preocapat de aceasta problema, dar conceptiile lui de “om scolit prin alte tari”, l-a facut sa fie prost vazut de majoritatea romanilor. Este vorba de domnul Daniel Funeriu, care personal il consider poate cel mai potrivit ministru pentru un progres si o revenire rapida a educatiei nationale. (aceasta afirmatie este foarte posibil sa atraga multe antipatii asupra mea, dar si eventual ceva comentarii mai ….. nepotrivite, care daca vor fi, le voi cenzura pentru a putea fi publicate :) )

    O alta lege foarte importanta care as dori sa se aplice in acest domeniu, ar fi reprezentata de salariile profesorilor debutanti, profesorilor IMPLICATI ACTIV in educarea elevilor, dar si a profesorilor cu foarte multi ani de experienta, care in prezent au niste venituri extrem de mici, acest lucru obligandu-i sa ofere meditatii, mult acuzate de actualele guverne.

    Totusi cea mai mare problema a educatiei nationale mi se pare modul de acordare a bugetelor pentru scolile din Romania. Ei bine, tocmai datortia acestui mod defectuos existent in prezent, rezulta multi oameni care termina liceele si nu stiu scrie sau nu stiu sa vorbeasca corect romaneste. Problema acestuia este ca este unul cantitativ, si nu unul calitativ. Astfel, bugetele scolilor si salariile profesorilor din ele este stabilit in functie de numarul de elevi, si nu de calitatea educatiei care se primeste in ele. Drept exemplu, o scoala care are multi elevi, dar o mare parte dintre ei cu dosare penale, si “eleve” cu copii multi acasa, pe care eventual ii aduc la scoala dupa ele, are un buget mult mai mare decat o scoala de la sat care are rezultate de exceptie la concursuri nationale, dar care are putini elevi pentru ca numarul oamenilor din respectiva localitate este scazut. Acest lucru se datoreaza faptului ca la minister ajung doar niste cifre cu privire la numarul de elevi, iar ei aloca sume fabuloase scolilor care care au sute de elevi, nestiind ca acestia chiar isi insulta fara probleme profesorii,  iar scoli din zone rurale care au un numar mic de elevi, desi castiga pozitii de podium la concursuri nationale, primesc buget echivalent numarului de elevi.

    O lege care ar determina multi tineri sa mearga la scoala, dar si sa “puna burta pe carte”, ar fi urmatoarea:

    Persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca, nu au dreptul de a avea permis de conducere, testele agentilor de circulatie, pe langa cel de alcool, fiind si cel de citit 5 randuri dintr-o carte, si scris o propozitie la intamplare dictata de agentul de circulatie.

     

    PACHETUL DE LEGISLATIE PUBLICA:

    – Persoanelor care locuiesc la casa, le este interzis sa tina cainele din curte la gardul de la sosea pe unde trec pietoni. In cazul nerespectarii acestei legi, cainele urmeaza sa fie ridicat de autoritatile locale pentur a fi dus la adapostul local. (legea asta mi-a venit in minte de cateva ori cand am scapat lucruri din mana pentru ca incepeau sa latre la mine cainii fiorosi de dincolo de gardul oamenilor :) )

    – Cainii vagabonzi urmeaza sa fie transportati in spatiul special amenajat in afara orasului pentru ei, acolo fiind separati pe sexe.

    Locuitorii orasului sunt obligati de lege sa recicleze resturile alimentare, urmand ca o asociatia locala a “iubitorilor de animale” (care in prezent fac proteste foarte multe pentru protejarea animalelor), sa le colecteze si sa le transporte la adapostul de animale in fiecare zi, pentru ca acestea sa fie hranite.

    – Interzicerea provocarii zgomotelor care deranjeaza persoanele care au locuintele in vecinatate, mai mult de 1h de la inceperea manifestarii acestora, fara anuntul in prealabil al acestora. Acestea ar fi interzis sa se auda in perioada de timp 12:00-14:00 si 22:00-08:00, incalcarea acestei legi atragand pe langa o amenda echivalenta cu 5 salarii minime pe economie, si confiscarea acelor lucruri care au ajutat la provocarea sunetelor deranjante pentru oameni.

    – Interzicerea dotarii autoturismelor cu boxe audio care, masina fiind in repaos, s-ar putea auzi la mai mult de 50 de metri de aceasta. (aceasta lege am inteles ca se discuta si in Parlamentul European pentru a fi interzise sisteme audio foarte puternice in autoturisem)

     

    Ajutarea tuturor localitatilor, prin accesarea fondurilor europene, de a instala sistem de monitorizare video pentru spatiul civic urban, sistem ce va fi folosit pentru identificarea masinilor care circula cu viteza crescuta in localitati, dar si a persoanelor violente;

     

    – Depasirea vitezei legale in localitalitati prin zone in care sunt persoane, sa fie sanctionata cu suspendarea persmisului auto pentru 1 an de zile si amenda echivalenta cu 5 salarii medii pe economie, iar la o a doua abatere,  pedeapsa cu suspendarea permisiului si eventual, in functie de gravitatea abaerii, cu “inchisoarea specifica”*

    – Interzicerea folosirii fortei si agresivitatii indiferent de caz, acest lucru soldandu-se cu “inchisoare specifica”*

    (* “inchisoarea specifica” = parteneriat cu o tara care detine un desert, sau unul dintre cei doi Poli ai Planetei, pentru infiintarea unei fabrici in zona respectiva, fabria in care “infractorii” isi vor savarsi pedeapsa lucrand in ea, iar productia fabricii sa contribuie la venitul tarii)

    – Savarsirea oricarei actiuni atat fizice cat si verbale de violenta sau jignire asupra unei persoane, pedepsita cu obilgarea platirii unei daune morale echivalenta la minim 3 salarii minime

    – Incurajarea si oferirea de suport ONG-urilor, dar si persoanelor fizice sau juridice de a identifica si rezolva anumite probleme de interes civic, educational, medical si de mediu la nivel national

    – Interzicerea depozitarii deseurilor in alte medii decat cele special amenajate. Aceasta fapta ar atrage dupa sine condamnarea vinovatului la participarea zilnica la curatenia orasului in care a efectuat infractiunea, indiferent de zona din care face parte.

     

    Infiintarea a doua noi organizatii de protectie a societatii:

    CORPUL SECRET DE IDENTIFICARE A NERESPECTARII LEGII DE CATRE CIVILI (CSINLC): oameni de rand (“civili”) autorizati in secret, care vor avea autoritatea de a sanctiona orice persoana fizica care incalca legislatia publica (ex. aruncatul deseuriilor pe strada, depasirea vitezei in mediul urban, provocarea sau contribuirea la manifestarea certurilor sau violentelor civice, etc). Acestor persoane, autoritatile de ordine publica fiind obligate sa le acorde intregul sprijin pentru rezolvarea problemei indetificate de acestia

    ECHIPA SECRETA DE INTERVENTIE (ESI): persoane specializate si antrenate fizic pentru a interveni mascati in cazuri de violente intre cetateni, cu impunerea prin forta asupra persoanelor care apeleaza la violenta si ii deranjeaza, terorizeaza sau maltrateaza pe ceilalti cetateni. In cadrul acestei organizatii, ca si in cazul CSINLC, va fi confidentiala identitatea angajatilor

     

    Asadar, acestea sunt doar cateva dintre legile pe care le-as aplica ca si conducator al acestei tari, iar ca sa termin cu o mica gluma cum v-am invatat de altfel, as putea spune ca daca as ajunge sa candidez la presedentia acestei tari, voi ati sti deja cam la ce sa va asteptati, iar in campanie as folosi, solicitand bineinteles drepturile de utilizare, filmuletul special conceput de mine cu partile in care a fost folosita imaginea mea intr-un videoclip in care ma bucur sincer ca am aparut, mai ales avand in vedere ca mesajul acesteia este comun cu ceea ce gandesc si imi doresc si eu pentru Romania! :)

     


  • Cel mai important moment si lucru al vietii

    In ultima vreme am impartasit putine lucruri cu voi prin intermediul acestui blog, asa ca am decis sa va mai ofer o concluzie recenta, datorita faorte mult si unei postari vazute pe Facebook. Daca in articolul precedent v-am povestit parerea mea despre “Reteta fericirii”, acum va voi spune care consider eu cel mai important moment al vietii. Am citit ca de fapt sunt doua cele mai importante momente ale vietii, si anume acela cand te nasti, si acela in care afli de ce te-ai nascut. Imi permit sa completez, sau chiar sa rectific putin acest lucru spunand ca momentul cel mai important al vietii este acela in care TRECUTUL SE INTALNESTE CU VIITORUL.

    Acela este momentul in care trebuie sa fim recunoscatori vietii ca il traim. Fericirea, bucuria, minunile si toate lucruile frumoase le simtim, traim sau vedem doar in PREZENT, adica atunci cand TRECUTUL INTALNESTE VIITORUL. :) Acesta este momentul  in care se intampla minuni, chiar daca refuzam sa le vedem. De exemplu pentru mine, este minunat ca impart acest lucru fantastic cu voi, iar pentru voi este un moment special acesta de ACUM in care cititi aceste cateva randuri, si in care incercati sa vedeti minunatia in ceea ce este scris in fata voastra. Ca sa privim putin altfel acel moment al PREZENTULUI, sunt momente in viata in care suntem inconjurati de familie, de prieteni sau de necunoscuti, dar de la fiecare avem cate ceva de primit. Si nu ma refer acum la a primi acel ceva material, ci si la cunostinte, sau macar glume care ne aduc un zambet. :) Poate va ganditi acum si la acele momente in care sunteti singuri, cand familia, prietenii sau chiar si necunoscutii, sunt departe de dumneavoastra, si fizic sunteti singuri. Ei bine, aceste momente sunt foarte utile pentru orice individ. De ce spun asta? Ei bine, cu cat petrecem mai mult timp cu o persoana, atunci invatam modul acesteia de a gandi, de a se manifesta in situatii diverse, de a dori anumite lucruri, de a-i face placere sa asculte un anumit gen de muzica, deci implicit ne dam seama de ce muzica prefera, si asa mai departe. La fel este si cand suntem singuri, fara alte persoane in jurul nostru. Acest moment este foarte necesar oricarui individ cerebral deoarece ajunge sa se cunoasca si sa reflecteze la ceea ce isi doreste cu adevarat. Atunci cand esti singur, ai timp sa meditezi si mintea “iti pleaca aiurea” in toate directiile pe care Sufletul le doreste aproape. Asa ajungi sa oferi posibilitate mintii tale ce isi doreste Sufletul tau. Asadar datorita singuratatii fizice si lipsei de interactiune cu alte persoane (care involuntar sau vountar ne transmit punctele de vedere ale mintii lor), oferim o posibilitate de apropiere si intrare pe o aceeasi “lungime de unda” a Sufletului nostru cu mintea noastra, iar atunci cand mintea intelege Sufletul, atunci va stii cum sa il faca pe acesta sa simta ceea ce trebuie intr-un mod mai logic. Iara doua exemple de imagini care prezinta  intr-un mod amuzant, dar foarte adevarat, relatia dintre minte (creierul) si Suflet (inima).

    In incheiere, va voi mai prezenta cateva imagini care va sugerez sa le priviti pe fiecare in parte si sa incercati sa intelegeti mesajul din fiecare. In cel mai nefericit caz, la finalul articolului veti avea un zambet pe chip, dovada ca macar intr-un procent mic, articolul si-a atins scopul. :)

    Si voi incheia acest articol cu o poezie a lui Ion Minulesc, cu titlul care reprezinta acel lucru pe care ar trebuie sa il facem de fiecare data cand TRECUTUL INTALNESTE VIITORUL! :)


  • Potriviri nepotrivite sau puzzle-ul vietii

    Potrivit nepotrivirilor potrivite nepotrivit in acest articol potrivit pentru persoanele potrivite care il citesc exact in momentul potrivit, dar totodata si nepotrivit pentru cititorii mai putin potriviti ai acestui articol potrivit nepotrivit, potrivesc cateva cuvinte potrivite conform unei stari personale nepotrivite perioadei potrvit desfasurate intr-un moment cu totul nepotrivit. :)

     Se spune ca “lucrul potrivit potrivita sau persoana potrivita se intampla sau apare exact la momentul potrivit”, dar viata ne arata si alte variante ale aparitiei sau disparitiei “potrivitului” din viata noastra. Chestia asta am ajuns sa o gandesc si sa o iau in considerare in urma unei retrospective a persoanelor potrivite care au aparut in viata mea, ca ulterior sa dispara. De fapt disparitia lor s-a datorat faptului ca au aparut exact in momente total nepotrivite ale vietii mele, sau ale conjucturii aparitiei lor in viata mea …… sau a mea in viata lor. Aceste momente nepotrivite sunt rezultatul acelor lucruri mai putin potrivit intamplate in anumite momente ale vietii oricui, ele fiind reprezentate in general de nepotriviri profesionale, sentimentale, emotionale, sociale, si asa mai departe. Ideea este ca se intampla de multe ori in viata ca persoanele care apar in viata noastra sa fie foarte potrivite cu noi, si noi cu ele, dar momentul aparitiei unul in viata celuilalt sa fie unul total nepotrivit datorita conjuncturilor din viata fiecaruia. La unii dintre noi momentul nepotrivit poate fi datorat anumitor probleme mai delicate din viata profesioanala sau sociala, la altii pot aparea oferte de joburi foarte bune de exemplu, dar cu toate ca sunt ele foarte potrivite persoanei carora li se ivesc in cale, ele apar exact in momente foarte dificile din punct de vedere sentimenta, momente in care acesta este focusat strict pe respectivele probleme. Asadar, rezulta pierderea oportunitatii de job sau parteneriat ivite.

    De fapt toate aceste potriviri nepotrivitie se datoreaza exact momentului in care apar. Mai exact este ca atunci cand se fac inmultiri in matematica intre cifre cu semnul “minus (-)” in fata, sau cu semnul “plus(+)”. Fac aceasta comparatie alocand lucrului sau momentului potrivit semnul “+”, iar nepotrivitului semnul “-“. Drept exemplu: daca lucrul potrivit (+) daca apare (se inmulteste cu) in momentul nepotrivit (-), rezulta un rezultat nepotrivit (-) pentru viata oricui (“+1″ x “-1″ = “-1″). In cazul in care este un lucru nepotrivit (-) care apare in momentul potrivit (+), tot un rezultat nepotrivit (-) pentru oricine (“-1″ x “+1″ = “-1″), iar acest lucru rezulta din simplu motiv ca oricat de potrivita ar fi persoana care apare, daca momentul este unul nepotrivit, pana la urma si aceasta renunta. Singura posibilitate ca  rezultatul final sa fie unul potrivit sau pozitiv (“+”) este ca si lucrul potrivit sau intamplarea potrivita (“+”) sa apara exact la momentul potrivit (“+”).

    Si ca sa vin cu un exemplu mai banal, orice ni se intampal sau oricine ne apare in viata este ca o piesa de puzzle. Constructia oricarui puzzele se incepe dintr-un colt, urmand ca piesele sa fie cautat si asezate fiecare la locul ei, dar intr-un mod crescator de la punctul (coltul) de pornire. Este imposibil ca sa iei o piesa la intamplare de puzzle si sa o pui exact in locul in care trebuie sa fie de la inceput. Deci daca comparam piesele de puzzle cu lucrurile sau persoanele care apar in viata fiecaruia, iar timpul cu momentele din viata fiecaruia, ajungem la concluzia ca trebuie rabdare atat din partea pieselor cat si din partea timpului, pentru ca imaginea completa redata de puzzle sa fie intreaga. Adica pentru ca viata sa fie una potrivita, trebuie pornit de la un “primii pasi” si “educatia de acasa”, adica coltul puzzle-ului, si continuat usor usor cu fiecare piesa, piesa care va aparea fiecare exact in momentul in care trebuie …….. dar acest lucru dupa o cautare atenta a ei in mormanul de piese amestecate. :)

    In final pot spune ca si acesta a fost unul dintre articolele despre nimic …….. dar un articol care spune totul despre viata din punctul meu de vedere. :)


  • Legile Universului” – adevar sau interes

    Una peste alta, in momente de ….. disperare personala ca nimic nu merge bine, sau asa cum as dori eu sa mearga mai bine, am ajuns sa studiez la indemnul multor persoane aceste legi ale Universului. Este imposibil sa nu fi auzit si voi de acele sfaturi venite de la “cunoscatori ai universului”, ca de fapt atragem in viata noastra ceea ce gandim si ajungem sa simtitm. Mai exact, daca vezi doar partile negative, doar de rau vei avea parte in viata pentru ca asupra acestuia te concentrezi. Nu vreau sa neg acest lucru, dar vreau sa avertizez lumea si cu privire la efectele negative ce le poate avea o gandire extrem de pozitiva.

    Inainte sa enumar cateva efecte negative ale “gandirii pozitive”, voi spune si o concluzie trasa in urma cu vreo doi ani. Daca veti studia mai atent cu nenea Google fenomenul sau “religia New Age”, veti gasi foarte multe lucruri asemanatoare intre toate scrierile cu trimitere la aceasta noua religie. Una dintre activitatile pornite din acest New Age pentru “binele oamenilor” este si Landmark Formu, “scoala” care te invata sa obtii orice cu ajutorul mintii. Sincer sa fiu mi se pare putin cam trasa de par aceasta treaba. Nu neg ca este foarte bine pentru moralul fiecaruia ca in loc sa se gandeasca la “ce rau este”, sa priveasca partile bune ale respectivului rau. Si eu personal am ajuns sa privesc anumite lucruri foarte rele din viata mea ca avand un efect benefic asupra mea, si asta cu riscul ca lumea sa ma vada putin “dus cu pluta” :) Totusi una este sa privesti putin detasat o problema negativa care ti se intampla, si alta este sa crezi ca poti sa o schimbi doar cu gandul ca totul este bine (de retinut ca verbul folosit este “ESTE”, nu “VA FI”, dupa cum spune “teoria Universului” :) ).

    Eu am ajuns sa “studiez” pe proprie piele aceasta teorie, si pot sa spun ca in ceea ce ma priveste a avut un efect destul de negativ. Mai pe scurt ideea este ca am avut probleme si profesionale, si sociale si sentimentale, asa ca am ajuns sa imi pun in minte ca respectivul colaborator/angajator trebuie sa ma sune pentru a-mi da contractul la semnat, prietenii ma vor contacta sa ma invite la o intalnire ca in vremurile bune, sau ca fata care imi placea la nebunie, e indragostita de mine si ca abia asteapta sa ne intalnim ca sa imi spuna ce simte ……. si alte chestii de genul acesta. Ei bine, ajungand sa cred si simt cu tot sufletul chestiile acestea, cand aparea rezultatul negativ sau exact pe dos, vreau sa spun ca a avut efectul contrar la ce spune Legea Universului care printre altele, pe langa faptul ca problema era ca si rezolvata, trebuia sa imi creasca si increderea in mine. Ei bine la mine a dat rateu aceasta lege, pentru ca eu unul fiind convins ca se va intampla ceva bun, s-a intamplat exact opusul respectivei convingeri ale mele, lucru care a dus la o scadere imensa a increderii in mine, iar moralul meu a ajuns sa fie sub pamanat. Asadar, toti cei care promoveaza acest sistem “care este imposibil sa dea gres”, ii sfatuisesc sa avertizeze si cu privire la efectele negative ale “sistemului”, sau sa afiseze ca pe orice mediament si o rubrica cu “contraindicatii” sau “interactiuni adverse”.

    Ma mai gandesc si la varianta ca este posibil ca eu sa fiu cu totul iesit din sistemul Universului din moment ce la mine a avut efect contrar, dar daca este asa ma tot intreb oare de unde sunt eu, daca nu din acest Univers. Deci este clar ca ori sunt dintr-un univers paralel, ori ca legile Universului nu sunt chiar atat de general valabile pe cat vrea sa induca si impuna acest New Age. ;)


  • Motivul articolelor (mele) reusite

    Acum, desi este o ora nu foarte tarzie (22:40), si fiind dupa o zi destul de obositoare mai mult psihic decat fizic, mi s-a nazarit sa destainui motivul articolelor pe care le-am scris si au fost considerate destul de reusite …. din cate mi-au zis o parte dintre”cititorii” acestui blog. Ca sa ma refer de la inceput la “ziua obsitoare” pe care spun ca am avut-o, de fapt munca mea fizica din ultima vreme a tins spre ZERO, asa ca mai repede spun “dupa o zi …. normala”, ca o mica gluma de inceput de articol care nu va fi oricum prea lung  ;)

    Deci, daca munca unui om nu este fizica, dar poate nici psihica intr-un mod prea obositor, totusi acesta (psihicul sau adica) poate fi extenuat daca “se framanta” cu diverse lucruri pe care omul le considera probleme. Dar cand nu ai prea multe lucruri de facut efectiv, aproape cel mai mic fleac ti se pare o problema demna de framantat, dar unele si demne de ladat. Asadar, ma pot lauda cu un lucru care nu stiu pe cati oameni ar putea interesa, si anume acela ca ieri mi-am achizitionat in noua mea casa un ….. aspirator! :D Stiu ca nu este ceva spectaculos, care sa atraga in primul rand atentia anumitor persoane asupra mea, dar eu personal sunt foarte incantat de aceasta noua achizitie pentru ca nu mai trebuie sa ma car de la parintii mei cu aspiratorul o data pe saptamana, ci apelez la cel personal care se afla in …… “locul aspiratorului” :)

    Ca sa revin la motivul articolelor mele, mi-am dat seama dupa o scurta meditatie aspura vietii mele per total, ca de cand am acest blog (din 2007 adica), ma exprim mult mai usor in scris (foarte ciudat, mai ales ca toate compunerile mele din scoala mi le facea mama :) ). Asadar, de acum cativa ani am constientizat destul de timid, ca imi place sa transmit un mesaj cuiva anume direct si in public, dar avantajul suprem si motivul esential al multor articole “reusite” fiind faptul ca nu imi palce sa dau nume sau directii gen “draga …….Vasilica/Izabela/Georgiana/Maria/s.a.m.d”, ci consider si mi se pare mult mai elegant sa spui ceea ce vrei tu sa spui in mesaj ca fiind una generala pe care ai remarcat-o “in lume” si vrei sa o prezinti tot “lumii” ……. chair daca de fapt tu transmiti doar unei anumite persoane. :)

    Deci, acum o sa destainui un mic secret personal, si anume acela ca foarte multe articole scrise in ultimi ani, si mai exact de prin 2009 pana in prezent, au fost rezultatul “destainurii” anumitor secrete personale intr-un mod public. Drept dovada, cautati pe Google “conexiuni nervoase” si o sa gasiti tirmitere printre primele link-uri catre acest blog. O sa gasiti de fapt un prim articol cu privire la “mesaje (mele) transmise in public”. ;)

    Este adevarat, si trebuie sa recunosc, ca am avut si mici neplaceri datorate articolelor scrise de mine aici, dar una peste alta placerile rezultate din aprecierile primite intr-un mod destul de direct m-au motivat/determinat sa continui sa fac acest lucru si sa scriu despre viata personala intr-un mod destul de impersonal si indirect sub forma de “concluzie de viata”. Daca stau bine sa ma gandesc, chiar si articolul de fata este cu o mica trimitere, dar de data aceasta nu stiu clar catre ce directie, ci ma gandesc ca poate este compus catre o viitoare directie pe care nu am descoperit-o (CONSTINET) inca. :)

    Ca o concluzie la povestea care nu incepe cu “a fost odata” si nici nu se va termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti” (din pacate) , vreau sa spun ca la multe articole pe care le cititi si va incanta, fie ele pe bloguri personale, dar si pe publciatii gen ziare/reviste  atat offline cat si online …… sau poate chiar compuneri, sa stiti ca ele sunt facute din suflet de catre un om care chiar a trait ceea ce spune in respectivul text. De fapt daca articolul care va incanta si ajungeti sa il si recomandati este aproape cert ca este scris din “trairea” persoanei care l-a publicat, dar daca vi se pare ca el este doar un text care are ca scop sa incarce o pagina, atunci puteti fi convins ca l-a facut o persoana sictirita care trebuia sau era fortata de imprejurari sa scrie ceva. Eu am avut supriza, palcuta de multe ori, ca unele articole destul de subtile pe care le-am scris aici, sa primeasca mesaje de lauda sau compatimire de la persoane total necunocute cu care ulterior m-am imprietenit, dar care de fapt intelesesera mesajul adevarat care se gasea printre randuri. Asadar, va ofer si un mic “pont”, si anume aclea ca pe viitor cand citit un articol care va palce sau va displace, sa intelegeti ca el de fapt exprima o traire personala mai buna sau mai rea, sau care poate este doar o poveste inventata pentru a atrage “trafic”. :) Totusi, eu unul fiind o persoana care mizeaza mai mult pe calitate decat pe cantitate, chiar daca este posibil sa mai fie sarita o litera sau formulata gresit o fraza datorita oboselii, in articolele mele, prefer mai repede sa scriu mai rar, dar atunci cand am ceva relativ important de spus, decat sa incarc blog-ul/site-ul cu atat de multe articlole incat sa imi dau serverul peste cap. :)

    Deci articolul din seara asta a fost un articol care a incercat sa exprime un mic adevar, care a mizat, ca toate celelalte de altfel, pe principiul meu ca mai importanta este calitatea decat cantintatea. Pe viitor chiar urmeaza sa mai vin cu cateva subiecte pe care le am in minte, si ele cu trimitere destul de clara (pentru mine) catre cineva anume, dar momentan nu le scriu pentru ca ma gandesc la o formulare cat mai delicata care sa nu faca pe nimeni sa duca cu gandul la cine ma refer ……. mai putin la cel/cea in cauza, care trebuie sa stie ca l-am “parat” in public. :D


  • Minciuna: cel mai simplu mod de a complica viaţa

    De cand ma ştiu nu am înteles, nu înteleg şi nici nu (vreau să) înteleg vreodată de ce este folosită minciuna. După cum spune şi o vorbă întalnită curând cu privire la minciuna, “DACĂ MINŢI TREBUIE SĂ ŢII MINTE MAI MULTE LUCRURI”. Dacă stăm strâmb şi judecăm drept, exact aşa şi este de fapt. Dacă minţitm trebuie să ţinem minte ce am zis şi cui, dar mai ales cu privire la ce anume. :) Majoritatea celor care fac acest lucru frecvent se folosesc de scuza: “dacă îi spuneam adevarul îl/o răneam de o mie de ori mai tare, şi îi făceam mai mult rau”. Totuşi acest lucru este o scuza puerilă din punctul meu de vedere, mai ales că există şi vorba înţeleaptă din moşi stramoşi care spune că “minciuna are picioare scurte”, lucru dovedit în foarte multe cazuri, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Este adevarat că un adevăr iţi poate lăsa chiar nişte sechele în minte, dar consider că mai bine rămâi cu “bube pe creier” din cauza adevarului, decât să nu-l cunoşti mai ales in privinţa oamenilor apropiaţi, respectiv familie, prieteni sau mai ales “jumătate”.

    Subiectul acesta doresc să îl abordez de multă vreme aici pe blog, dar nu m-a prins niciodată pofta de a-l scrie în dispoziţia necesara şi cu cehful pentru a scrie. În seara aceasta totuşi, o discuţie cu un …. amic mai vechi chiar m-a făcut să îmi exprim public dispreţul care mi-o provoaca minciuna şi persoanele care o folosesc/crează, mai ales atunci când eu cunosc adevarul. Chiar o altă vorbă referitoare la minciună, recent descoperită pe Facebook spune ca “îmi palce să fiu minţit atunci când eu cunosc adevarul” :)

    Astfel, de aproape un an încoace am avut ocazia să fiu minţit de foarte multe ori, şi de cele mai multe ori într-un mod chiar …… jalnic să ii spun, ca la scurta vreme dupa ce sa mi se “vândă gogoaşa” să aflu adevarul. :) De exemplu vara trecută am convins o persoană foarte apropiată la momentul respectiv să mergem împreună la concertul Vunk din ultima seară de la evenimentul Folk You din Vama Veche (5 august 2012). Pe drum, în timpul discuţiei noastre, am întrebat când a fost ultima oară în Vamă, iar atunci ea mi-a spus că nu a mai fusese niciodata acolo până atunci, şi că împreuna cu mine merge prima oară. Sincer sa fiu, minciuna respectivă chiar m-a măgulit pe moment, şi am avut chiar o mică satisfacţie că eu sunt primul care o duce în ….. staţiunea libertăţii. Totuşi, din păcate sau din fericire, la relativ scurtă vreme după faza aceea, persoana căreia “am fost primul care a dus-o în Vama Veche”, s-a îndepărtat de mine din motive mai mult sau mai puţin întemeiate. La scurt timp după “ruptura” dintre noi am avut ocazia sa port o discuţie cu cineva apropiat tot din Hîrşova, şi în povestea noastra i-am zis de drumul făcut în Vama pe 5 august de la Folk You, cu cine am mers acolo, şi de faptul că persoana cu care mersesem, cunoştinţă comună, a fost cu mine prima oara în Vamă. Auzit acest lucru, după ce a râs puţin mi-a spus că nu mai departe de o vară în urma aflase de la cineva care nu avea cum şi mai ales de ce să  mintă, cum că persoana pe care “eu o dusesem prima oara în Vama Veche” fusese în Vamă cu altcineva pentru o perioada de câteva zile. Mă gândesc că există posibilitatea, ca sa o disculp, că atâta vreme cât a stat acolo, datorită fumului de “iarba” care este destul de prezent în aerul Vamaiot, să îi fi afectat memoria, şi ea chiar să fi fost sinceră cu mine când mi-a spus că nu mai fusese niciodată acolo. :)  Tot aceeasi persoana cu “păcăleala din Vamă”, a mai spus şi de curând, că nu a participat la cursul organizat de mine în Hîrşova, datorită faptului că nu a ştiut de el.  Mă gândesc că este posibil ca aerul “poluat” din Vamă să o fi afectat pe o perioadă mai lungă de timp pentru că eu îmi amintesc foarte clar că am anunţat-o personal de acest curs, dar ea mi-a motivat că nu poate vini din motiv că ca are program în weekend-ul respectiv cu facultatea din reşedinţa de judeţ la care lucrează. Acestea sunt doar doua exemple de minciună cărora nu le înteleg scopul şi rostul. De ce oare a trebuit să mă minta că nu a mai fost în Vamă până atunci cu mine? De ce a trebuit sa îşi mintă colega de muncă că nu a ştiut de cursul de care ştia foarte bine de fapt? Oare nu era mai simplu să spună că nu o interesa respectivul curs, sau că nu îi făcea plăcere să revadă persoana care organizase? De ce oamenii simt nevoia să mintă o persoană cu privire la ceva care nu afectează oricum pe nimeni cu nimic?

    Ca o paranteză, acum stau şi mă gandesc că sa am ocazia să fiu împreuna cu o asemenea persoana, nu cred că aş accepta pentru că nu mi-ar surâde ideea ca aceasta să ma poată însela oricând şi cu oricine, ca ulterior să vină la mine, să ma ia în braţe şi sa îmi spună cât de dor i-a fost de mine si ce mult i-am lipsist. :(

    Un exemplu şi mai bun referitor la minciună, este cel pe care l-am întâlnit în seara aceasta. De ce unii “bărbaţi” se simt mai bine şi mai “masculi”dacă discreditează o fată/femeie folosind minciuni destul de urâte la adresa acesteia? Eu unul pot sa va ofer recomandarea că dacă auziţi cumva, cândva de la “un prieten” faptul ca vezi Doamne ce a facut el cu tipa X sau Y, şi că ce fel era respectiva cu el, si cum se purta faţă de el, iar lucrurile repective sunt de fapt cu tentă negativă la adresa respectivei femei/fete, să nu credeţi lucrurile respective pentru că asta dovedeşte frustrarea respectivului “barbat”. Până la urmă un barbat adevărat nu povesteşte prietenilor sau cunoscuţilor detalii dintr-o relaţie a acestuia din trecut. Eu unul nu înteleg cât de rănit poţi fi în orgoliu astfel încat, în loc să recunoşti că te-a părăsit fata respectivă, sau că s-a rupt de la sine relaţia, tu preferi mai repede să spui că “respectiva era în limbă după tine, deşi tu nu aveai nimic pentru ea, si ca tu ai parasit-o de fapt” ……… sau că eventual “i-ai dat papucii în timp ce ea plângea să nu o părăseşti”. Eu unul cred că sunt fabricat dintr-un “material” greşit pentru că aceste lucruri mi se pare foarte ciudat să le fac, sau mai repede mi se par de nefăcut, sau de neacceptat. Mie unul chiar nu îmi este ruşine sa o spun şi în gura mare că ” fata aia frumoasă pe care o iubeam nebuneşte mi-am luat papucii”. Pe partea cealaltă am observat că atunci când ai tendinţa de a fi sincer, lumea te priveşte altfel, şi dacă vii şi spui sincer că ai fost părăsit de o fata pe care o iubeai …….. sau de baiatul iubit în cazul fetelor, atunci lumea, poate din compătimire e adevărat, se poartă mai frumos cu tine, grijuliu şi parcă te şi respecta mai mult, încercând chiar să îţi ofere şi puţină protecţie …… şi alinare. :)

    Mai sunt şi cazuri de minciuni extreme pe linie profesională. Spunând acest lucru nu mă refer la cele folosite cu partenerii, cu toate ca şi acestea se folosesc din greu, ci la cele folosite faţă de prieteni. Este de-a dreptul patetic şi demn de milă un om care minte cu privire la pozitia sa “foarte mare” din cadrul unei firme sau companii, iar în scurtă vreme să aflii de la cu totul altcineva, chiar din cadrul organizatiei respective eventual, că prietenul tău despre care ştiai că este “şef de NU ŞTIU CE” acolo, este de fapt doar un colaborator, care chiar a dat nişte mici rateuri în trecut şi nu prea se mai apeleaza la el în prezent. :) Este adevarat că în clipa în care perietenul îţi spune de poziţia foarte mare pe care se află, creşte în ochii tăi destul de mult, dar el nu îşi dă seama cât de mult poate să cadă în faţa ta atunci când aflii adevarul despre poziţia lui socială sau profesională reală !?

    Deci, din punctul meu de vedere, minciuna nu are decât rolul de a afecta toata lumea, inclusiv persoana care o foloseşte. Este foarte adevarat că şi adevărul te poate marca destul de rău şi că îţi poate lăsa câteva sechele “urâte”, dar o minciună care mai devreme sau mai târziu va ieşi la suprafaţa te poate marca şi pe viaţă chiar. Datorită gestului unui prieten de acum nişte ani buni, şi mai ales minciunii lui foarte …….. gogonate, în momentul de faţă am ajuns să am o mică sechelă şi să privesc cu suspiciune aproape toţi prietenii. Dacă îmi eşti prieten şi rămâi puţin singur cu fata pe care o iubesc, în mintea mea apare aproape inevitabil sccenariul cum că între tine şi ea se înfiripă ceva, ceva pe care îl ţineţi amândoi ascuns de mine din dorinţa de a “nu mă răni”.

    Este adevarat că şi prea mult adevăr prea adevarat spus mai ales cui nu trebuie, te poate afecta foarte mult şi poate fi folosit împotriva ta pentru aşa numitele “miştouri”. În încheiere, şi legat de această ultimă concluzie, aş putea veni iar cu un exemplu relativ recent (cu jumatate de an în urmă), dar sincer să fiu îmi este teamă ca se va afla de cine nu trebuie şi ca va fi folosit iar împotriva mea. Aşa că mai bine mă abţin şi las imaginaţia voastră să facă diverse sccenarii, pe baza cărora poate va apărea cândva un film :D

    Si în final, ca o mica consolare pentru oamenii care vor doar adevarul de la persoanele din jurul lor, le pot spune că:

    “Adrevărul este un lucru scump. Nu te aştepta să îl primeşti de la oameni ieftini” :)


  • Povestea profesorului autohton” sau “Povestea ce te pune pe ganduri”

    De bine ce zilele acestea ma tot gandeam la publicarea unui articol care ma “framanta” de multa vreme, astazi am primit un e-mail cu titlul “te cam pune pe ganduri”, si care continea o poveste care intr-adevar m-a pus pe ganduri, mai ales ca mi-a amintit de experienta mea ca si profesor la care nu i-am facut fata mai mult de o luna de zile. Asadar, articolul despre care v-am spus ca ma gandesc sa il scriu, chiar se leaga foarte mult de povestea ce urmeaza sa v-o prezint, dar car, curios, chiar aseara amintindu-mi de ea mi-a venit in minte si o concluzie ce am prezentat-o sub forma de sfat: “sa nu faci niciodata ceva ce nu iti place de dragul unei persoane care iti place pentru ca o sa sfarsesti sa fii mic mic chiar si in lumea ta si fara persoana care iti placea”. :)

    Deci, revenind la “Povestea profesorului autohton”/”Povestea ce te pune pe ganduri”, in cele ce urmeaza v-o voi prezenta si voua asa cum am citit-o eu. Va rog frumos, in cazul in care vedeti ceva lucruri inflorite in ea, sa comentati din experienta voastra, pentru ca din experienta mea mi se pare o oglinda care a reflectat foarte bine situatia actuala a invatamanului romanesc!

    “Pe aleile grădinii, se plimbau oameni fără griji. Văzând plendoarea acelui loc si feţele fericite ale oamenilor, e uşor de înţeles că ne aflăm în Rai.

    Liniştea se întrerupse atunci când poarta cea mare, de la intrare, se deschise brusc şi îşi făcu apariţia un bărbat speriat, plin de vânătăi şi de cucuie.

    - Tu nu ştii să baţi? îl dojeni Sfântul Petru.

    - Ba ştiu, dar nu am voie. Altfel, crezi c-aş mai fi ajuns aici? Uite, cucuiul ăsta e de la un telefon mobil, care zbura prin clasă, tocmai când am apărut eu în uşă. Normal, că doar de-aia e mobil… Iar mâna stângă… O, dar m-am luat cu vorba şi nu m-am prezentat: sunt profesorul Ghinionescu.

    Sfântul Petru consemnă într-un catastif datele noului venit şi îl puse să semneze.

    - Doamne, şi aici aveţi condică de prezenţă? îngână profesorul în timp ce semna. Dacă aveţi şi alte documente pe care trebuie să le completez, încep să regret că nu am ajuns la… concurenţă.

    Sfântul Petru îl privi nedumerit şi, fără să-i răspundă, îl trimise la plimbare.

    - Chiar pot să-mi încep activitatea, fără să semnez foaia de parcurs, regulamentul de ordine interioară, fişa postului?…

    Văzând mirarea de pe chipul interlocutorului său, adăugă:

    - Ştiţi, infarctul din cauza căruia am ajuns aici mi se trage de la planificări, teste iniţiale, matrice, fişe de interasistenţă, tabele cu activităţi extracurriculare, cursuri de formare continuă, lucrări pentru simpozioane şi sesiuni de comunicări, măsuri remediale, de stimulare a progresului, de asigurare a performanţei…

    Bucuros că a ajuns – în sfârşit – în raiul visat, fără munţi de documente de completat, noul locatar porni la plimbare, pe una dintre alei. Auzind, în depărtare, o melodie, se îndreptă într-acolo. Găsi pe o bancă un bărbat care-i părea cunoscut, cântând la alăută. Văzându-l, acesta se opri din cântat şi îl pofti să se aşeze lângă el.

    - Eşti nou venit, nu? Eu sălăşluiesc aici de peste două sute de ani. Sunt Antonie Pantoleon-Petroveanu.

    - Eu sunt profesorul Ghinionescu.

    - Ghini, Ionescu – zise Anton Pann, şugubăţ – dar văd că nu arăţi chiar ghini!

    - Lovitura din frunte e de la oglinda unei eleve, care a zburat în capul meu, când am invitat-o la tablă. Era nervoasă că o deranjasem tocmai când se farda.

    - Învăţătura dată rău se sparge în capul tău…

    - Vânătaia de la ochi o am dintr-o pauză, când am încercat să despart o elevă care se bătea cu o profesoară, pentru un băiat dintr-a XII-a.

    - În certuri cine se bagă, păgubi trebuie să tragă… Dar, ia spune-mi, cum mai e viaţa dascălilor? Că şi eu am fost, cândva, profesor de muzică religioasă.

    - În anii electorali, ni se promitea că vom trăi mai bine. Şi chiar nu ne puteam plânge… în fiecare zi am dus-o mai bine decât în ziua următoare.

    - Un nebun făgăduieşte şi-nţeleptul s-amăgeşte…

    - Uneori, am încercat să ne revoltăm, dar tot degeaba. Era prea târziu.

    - Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşală!

    - Ne închideau gura imediat, când porneam câte un protest.

    - De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine…

    - Cu cornuri, mai exact. Dar nu gura noastră, ci a elevilor care primesc lapte şi corn. Noi am tot sperat să le dea şi promisa miere, doar-doar ar fi curs în învăţământ numai lapte şi miere…

    - Omul trăieşte cu ce bagă în gură…

    - Şi piere cu ce scoate din gură. Trebuia să am mare grijă ce vorbesc…

    - De multe ori limba taie mai mult decât sabia. Dar copiii cum mai sunt? Pe vremea mea erau tare respectuoşi.

    - Cei de acum sunt respectaţi şi se respectă. Nu mai pot fi nici măcar certaţi, ca să nu fie lezaţi moral…

    - Copilul nepedepsit rămâne neprocopsit… Am auzit că a fost mare scandal, astă-vară, cu un examen…

    - Examenul de bacalaureat, aşa se numeşte. Lasă, că nu l-au luat nici alţii şi au ajuns acum să facă pe lupii moralişti!

    - Vezi bârna din ochiul tău şi nu vorbi p-alt de rău! Dar şi profesorii am auzit că nu s-au lăsat mai prejos la examenele lor.

    - La examenele de titularizare, vrei să spui? Păi dacă acum ies profesori pe bandă rulantă… Nu tu ore de asistenţă, nu tu practică pedagogică… Şi ne mai mirăm ce elevi formează?

    - Cu ce dascăl lăcuieşti, aşa carte-alcătuieşti.

    - Iar dascălii cu vocaţie sunt prea ocupaţi ca să mai fie… preocupaţi. Au avut grijă cei de sus să-i îngroape în hârtii, să nu aibă mintea odihnită. Aleargă după puncte pentru dosar, mai ceva ca soldatul acela grec, la Marathon. Cândva se spunea că şcoala e cetatea ştiinţei…

    - Ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările.

    - Uşile astea scârţâie rău, de o vreme, dar nu se aude scârţâitul până unde trebuie.

    - Omul vrednic se face luntre şi punte.

    - M-am făcut şi eu luntre şi punte. Să pot supravieţui, mi-am mai luat un job.

    - Nevoia învaţă pe om…

    - Am lucrat ca ajutor de ospătar, într-un club de noapte, unde se pregăteau elevii de liceu pentru şcoala… vieţii. Nu era bine, dar trebuia să strâng bani de încălzire.

    - Nici unele nu sunt rele, dacă te deprinzi cu ele…

    - Dacă ştiam că mor de infarct, nu mă mai temeam că voi muri de frig, la iarnă. Alţi colegi mai norocoşi au găsit elevi pe care să-i mediteze, contra cost. Norocul meu că n-am fost niciodată norocos, că ar fi trebuit să plătesc un impozit… Şi când te gândeşti că este unul, la Hamangia, căruia nu i-a mai cerut nimeni impozit. Şi meditează de mii de ani…

    Luându-se cu vorba, domnul Ghinionescu nici nu băgă de seamă că Anton Pann dispăruse. Abia când auzi pe cineva strigându-l, observă că nu mai era pe aleea străjuită de salcâmi. Privi în jur şi bănui că este pe patul unui spital. Glasul asistentei medicale îi confirmă bănuiala:

    - A fost o operaţie grea, dar a reuşit. Aveţi un vizitator.

    Uşa se deschise şi apăru, în salon, şeful său de catedră:

    - Păi, bine, colega, noi nu ne mai vedem capul de treabă şi tu ţi-ai luat concediu medical? Să te întremezi repede, că ai de centralizat rezultatele testelor iniţiale!

    Povestea aceasta m-a facut sa ma bucur ca am renuntat rapid la meseria de profesor, dar ma bucur ca am imbratisat profesia de formator pentru ca este mult mai usor in societatea romaneasca sa inveti “oamenii mari”. :)