Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Category Archives MANUAL COMUNICARE – lucrarea de licenţă
  • ANUNT UMANitar !!!

    Zilele trecute am aflat de povestea dureroasa a unei concetatene a mea (adica din Harsova), care intamplator este chiar sora unui bun prieten al meu! :( A fost descoparita cu o tumoare intracraniana care necesita o operatie in Turcia, din cate am inteles. Ideea este ca pentru a fi efectuata aceasta operatie sunt necesari aproximativ 45.000 EURO. Deja lumea s-a mobilizat si am inteles ca s-a strans o suma frumusica, dar nu suficienta, ci chiar departe de suma necesara pentru efectuarea operatiei. :(

    Cand am aflat am zis ca o sa public is eu anuntul in speranta ca sunt citit si de OAMENI de bine! Ideea mea in astfel de cazuri este ca este foarte greu sa apara un om, doi, care sa ofere suma totala, dar este mult mai usor sa fie mobilizati mai multe persoane care sa sacrifice timpul necesar pentru depunerea banilor intr-un cont si banii de paine pe cateva zile, sau un pachet de tigari. Personal consider ca unde-s multi puterea creste, mai ales in astfel de cazuri si in plus o viata inseamna mult mai mult decat un pachet de tigari sau cateva paini.

    Anuntul Iolandei pe blogul facut cu scopul de a strange suma necesara il puteti accesa direct, atat din blogroll-ul meu (Iolanda Pascu), cat si in tot acest articol AICI si nu numai! Daca vreti sa vedeti mai in detaliu povestea unei mamici a doi copiii dulci, dar si foarte mici va recomand sa intrati pe blogul ei!

    Pentru orice eventualitate voi trece conturile unde se pot depune banii si aici:

    RO57RNCB0120031756720001 RON
    RO30RNCB0120031756720002 EURO
    SUCURSALA PALAS CONSTANTA,
    TITULAR CONT: PASCU DANIEL VIOREL


  • Părere, sfat sau chiar campanie îi putem spune!

    Chiar dacă am mai vorbit în cateva articole trecute  despre subiectul ăsta, acum voi pune problema cu totul altfel. M-am gândit chiar să lansez o campanie de formare a cititorilor de bloguri să facă un lucru, care este foarte apreciat de blogeri ….. măcar cu cei cu care am vorbit eu. În primul rand o să menţionez că noi toţi citim măcar un ziar sau o revistă, o carte sau alte lucruri din când în când. Oricum ar fi, tot trbuie să le plătim!

    Campania mea vine în folosul bogerilor care scriu pentru voi …..ei scriu pentru voi şi cu toate astea nu sunteţi obligaţi să platiţi nimic. Totuşi puteti sa faceti un lucru ca acel om care scrie on line pentru voi, iar voi tot intrati sa il citit pentru ca va place ca si cum spune, si totusi sa nu dati nici un ban din buzunar dar blogerul sa castige totusi ceva, macar o mica motivatie si multumire ca nu scrie degeaba si ca totusi munca lui este apreciata cat de cat.

    In general toate proiectele pe care le gandesc ies de asa natura incat toata lumea implicata castiga ceva si nimeni sa nu piarda nimic. Ma refer mai exact la a va indemna pe voi, cititorii, sa faceti un lucru simplu, care nu va costa nimic, ci chiar sa va dea un mic sentiment de satisfactie ca ajutati pe cineva. Ideea este ca atunci cand tot citit un blog, ar fi bine pentru toata lumea, sa dati clik pe eventualele reclame aflate acolo de la Google. Dati un clik pe reclama si minimizati pentru cateva minute pagina care se deschide. Trebuie sa specific ca reclamele venite de la Google au un simbol specific, care se vede si pe reclama pusa de mine din partea stanga jos si sunt verificate sa nu faca trimitere catre un site care este plin de virusi.

    1) Facand acest lucru ii oferiti autorului satisfactia ca va castiga ceva pe “timpul pierdut”, castiga ceva mai mult decat imagine, si are chiar motivatia de a scrie mai des. A scrie mai des inseamna ca voi sa aveti ceva mai mult de citit de la respectivul;

    2)Chiar si oamenii care isi fac reclama vor observa ca din reclamele respective “au venit oameni pe site-ul lor si au si stat putin pe el, deci au fost “interesati”. Din acest motiv am zis ca paginile sa se minimizeze, dar daca vi se pare interesanta reclama chiar puteti sa intrati si sa citit si de ce…… chiar sa comandati :) . Chiar eu am gasit pe blog-urile mele reclame care imi pareau foarte interesante pentru mine si le-am deschis :);

    3) chiar si Google, prin Adsense, va castiga ceva mai mult pentru ca oamenii respectivi platesc la numar de clikuri, deci dand voi clik puteti sa aveti sentimentul ciudat, dar si placut, ca ati dat Google-lui niste bani. :)

    Dupa cum vedeti nu este nici un element negativ pentru nimeni. Cu toate ca un prieten mi-a zis ca romanii sunt de asa natura incat nu vor vrea ca cineva sa castige, chiar daca pe ei ii costa doar un simplu cilk. Eu totusi l-am contrazis pentru ca sunt convins ca oamenii nu sunt atat de invidiosi pe cat sustinea el. Chiar si omul care da clikuri va avea un mic sentiment de “bine” ca “a ajutat pe cineva”, sentiment egal cu cel pe care il ai atunci cand faci totusi o fapta buna si dai la un sarman pe strada cativa banuti. Personal nu am vazut defecte la acest indemn si chiar as fi bucuros daca mi se vor pune in fata de catre voi eventualele defecte. Totusi aceasta campanie se adreseaza OAMENILOR CU OBRAZ, care cred ca vor fi deschisi la a “oferi” niste bani celor care ii tin la curent cu informatii interesante.

    Ca şi în articolul în care vorbeam de e-cerşetorie unde a aparut un comentariu de la un flăcău deştept tare care m-a comparat cu un manelist, este posibil totuşi ca şi aceasta idee a mea transformata într-o campanie să fie catalogată la fel, dar sincer nu îmi pasă de părerea oamenilor fără cunoştinţe  ci doar de părerea celor care îmi oferă şi clasicele argumente care să susţină părerea lor! După cum am mai spus, când un argument nu poate scoate nici un contra argument de la mine, atunci câştiga automat respectul meu! Orice părere justificată sper şi chiar vă rog să vină prin intermediul comentariilor pentru a le vedea toata lumea.

    Si dupa cum v-am obişnuit deja voi pune şi o melodie …… dar aceasta va fi melodia campaniei: :)


  • MANUAL COMUNICARE – continuare

    Daca vi s-a parut interesant acest subiect voi tipări restul lucrării şi o voi oferi celor interesaţi, iar daca vor fi prea mulţi cei care o vor solicita atunci o să o si dau catre vânzare sub forma de carte şi, poate, chiar o sa o dau şi într-o universitate. :D

    Lectură pălcută!!! ;)


  • MANUAL COMUNICARE – capitolul II (2)

    Influenţa locului şi cadrului cercetării (compania Bell Telephone) este evidentă în construcţia acestui model:
    • sursa : persoana care vorbeşte;
    • emitentul : telefonul care transformă vocea în oscilaţii electrice;
    • canalul: cablul telephonic;
    • receptorul: telefonul care transformă oscilaţiile electrice în voce;
    • bruiajele: perturbaţiile ce pot apărea , de exemplu, datorită unei furtuni.

    Esenţa modelului lui Shannon este conceptul de „informaţie” în sens abstract şi nu cu sensul de „ştire”. „Cantitatea de informaţii este măsura cantitativă a incertitudinii unui mesaj în funcţie de gradul de probabilitate a fiecărui semnal ce compune acest mesaj. Conceptul este perfect compatibil cu calculatorul şi logica informatică.
    Teoria matematică a comunicării a cunoscut un mare succes în numeroase alte discipline ştiinţifice, cum ar fi de pildă: lingvistica, modelul de communicare verbal al lui Jakobson ce prezintă numeroase similitudini cu cel al lui Shannon.
    Bineînţeles, cercetătorii din aceste diferite domenii ştiinţifice au ocolit problemele pur tehnice ale modelului Shannon pentru a păstra, schematic, cuplul emitent-receptor care a devenit elementul de referinţă în ştiinţele sociale şi, în particular, în marketing.
    Totuşi acest model este criticabil pentru liniaritatea sa, fără a se uita rolul conţinutului informaţiei, ca de altfel şi pasivitatea recptorului şi neutralitatea canalelor media
    Şcoala Palo Alto este o şcoală de tip informal care îşi regăseşte denumirea în numele unui oraş situat la sud de San Francisco şi unde regăsim mai mulţi cercetători (Bateson, Haley, Watzlawick, Hall…) a căror lucrări ştiinţifice pot fi reunite datorită aceluiaşi curent de gândire.
    Caracteristica acestei şcoli Palo Alto este tocmai respingerea modelului Shannon datorită faptului că aceştia considerau acest model ca fiind inadecvat ştiinţelor sociale, modelul Shannon fiind calificat ca un model ingineresc ce poate fi aplicabil numai în sfera tehnică.
    Proveniţi din domenii diferite (psihiatrie, etnologie, sociologie, psihologie) aceşti cercetători au constituit o reţea de respingere a modelului liniar, verbal şi conştient al lui Shannon pentru a dezvolta o teorie mult mai globală a comunicării care a introdus axioma : „nu se poate să nu comunicăm”. De fapt, orice individ trăieşte într-un mediu plin de reguli (mai cu seamă de comportament) şi le respectă obligatoriu în comunicarea sa. Dacă am disocia un mesaj verbal, în mod voit, de contextul său (nivel sonor, timbru, proximitatea interlocutorului) acesta devine inept, fără sens, de fapt comunicarea verbală şi cea non-verbală formând un tot unitar, un ansamblu integrat. Analiza unui singur element component (un gest, un cuvânt) nu prezintă nici un fel de interes deoarece nu poate permite reconstruirea semnificaţiei întregului.
    Cercetarea în domeniul comunicării trebuie deci, să ţină seama de această complexitate, de această noţiune de „întreg” şi de aspectele de context pentru a reuşi să avanseze în studierea comunicării.
    Aplicarea acestei abordări de tip Palo Alto în domeniul comunicării specifice marketingului este foarte interesantă; de fapt, ea subliniază rolul naturii emitentului de mesaje, modul de emisie şi de recepţie a acestor mesaje sau chiar natura receptorului în ceea ce priveşte eficienţa comunicării.
    În plus, orice mesaj compotă două dimensiuni: un conţinut explicit şi unul implicit. Profesorul care ţipă „linişte în sala de clasă!” exprimă un mesaj explicit (un ordin de a înceta cu vorbitul) dar în acelaşi timp exprimă şi un mesaj implicit (a ţipa este permis, căci chiar el ţipă în acel moment). Se impune de altfel evocare meta-comunicării ce este „grefată” pe orice tip de comunicare.
    Bateson a introdus şi conceptul de comunicare paradoxală reprezentată de o comunicare purtătoare de mesaje contradictorii, concept adesea întâlnit în teoria managementului.
    Trebuie să subliniem, încă o dată, că şcoala Palo Alto nu şi-a propus înlocuirea unei teorii cu o alta ci o încercare de a sintetiza diferitele teorii pentru a îmbogăţi cadrul teoretic al comunicării. O astfel de abordare duce cu gândul la investigarea aportului semioticii în înţelegerea fenomenelor comunicării.
    Aprofundarea înţelegerii proceselor de comunicare a parcurs o traiectorie interesantă în încercarea de a integra diferitele teorii ale comunicării într-un sistem global şi nu de a respinge total anumite teorii cum ar fi cea a lui Shannon. S-a ajuns la concluzia că modelul Shannon poate fi îmbunătăţit prin retroacţiunea propusă de Wiener, prin semiologie ( mesajul are şi componente nelingvistice cum ar fi semnele), prin contribuţia şcolii Palo Alto (emiterea permanentă involuntară şi necontrolată de mesaje ca un fapt complementar emiterii de mesaje voluntare) şi chiar prin teorema lui W. Lasswell „who says what to whom through wich channel with what effect?” (cine şi ce spune cui prin ce canal şi cu ce efect)
    Sursa în comunicarea de marketing este întreprinderea adesea ajutată de o agenţie de comunicare. Totuşi, consumatorul nu este totdeauna conştient de sursa reală a mesajului; este posibil ca acesta să distingă o sursă reală dar şi o sursă aparentă adesea percepută de receptor ca fiind singura sursă a mesajului. Această proprietate a sursei reale de a se ascunde în spatele unei surse aparente corespunde unui studiu de eficienţă adesea sub acoperirea unei aşa-zise obiectivităţi.
    De exemplu, reportajul publicitar are drept obiectiv apariţia unui mesaj publicitar ce apare ca un articol de ziar ce se doreşte a fi caracterizat prin neutralitate şi obiectivitate. De cealaltă parte, relaţia sursă-receptor şi natura sursei de comunicare pot influenţa comunicarea. În final, se poate întâmpla ca sursa să-şi piardă puterea sa de influenţă în favoarea unui intermediar din lanţul comunicării, este ceea ce susţine modelul two step flow communication, subliniind ideea că respectivul consumator nu este influenţat direct de către mass-media ci, mai ales, de către liderii de opinie care la rândul lor sunt mult mai receptivi la influenţa mass-media.
    Întreprinderea implicată în procesul de comunicare emite voluntar un mesaj pe care doreşte să-l codifice cât mai bine; dar întreprinderea emite continuu mesaje chiar dacă este o opţiune voluntară declarată sau numai o intenţie formală de comunicare. De exemplu, o fotografie a directorului general în presa economică ca ilustraţie la un articol, imaginea unui produs al companiei în studioul TV unde urmează să fie prezentat reportajul, faţada uzinei pe panouri publicitare stradale, anunţul cursului bursier al acţiunilor companiei sunt tot atâtea mesaje diferite pe care receptorul le va vedea şi reţine fără ca întreprinderea să fie nevoită să le codifice şi cu atât mai mult să fie nevoită să le transmită. Este vorba deci, de o comunicare involuntară care suplimentează comunicarea voluntară a întreprinderii. Efectele pot fi incontrolabile dacă receptorul percepe incoerenţă puternică între cele două tipuri de comunicare: voluntară şi involuntară.
    O companie care îşi face publicitate accentuând caracterisitica ecologică a produselor sale şi în acelaşi timp având statutul de condamnat pentru poluare riscă foarte mult să-şi vadă mesajul său publicitar respins în totalitate de public.
    Suportul comunicării reprezintă, prin natura şi caracteristicile sale, un factor de influenţă asupra mesajului. Mc Luhan a exprimat acest lucru într-o formă extremă afirmând că „mediul este mesajul”. Sunt cunoscute şi acceptate două tipuri de canale de comunicare, care la rândul lor sunt divizate în câte două categorii:
    a) canale controlabile de către întreprindere – întreprinderea ca sursă de comunicare are controlul total asupra mesajului difuzat, asupra formei sale de definire, de construcţie ; aceste canale se pot diviza în alte două categorii canale personale (vânzătorul faţă în faţă cu cumpărătorul-adică o relaţie individuală) şi canale de masă (publicitatea prin televiziune, radio, presa);
    b) canale incontrolabile -atunci când nu întreprinderea a fost cea care a machetat mesajul difuzat de aceste canale; aceste canale pot fi clasificate în două categorii canale personale (zvonuri propagate pe cale orală) şi canale de masă (de ex. un ziar economic ce publică propriile studii despre produse).


  • MANUAL COMUNICARE – capitolul II (1)

    Capitolul II - Teorii calsice şi moderne privind comunicarea de marketing

    În aparenţă se pot menţiona două concepţii opuse în formularea acestor teorii şi anume: una reprezentând o simplă transmitere a unui mesaj celalată o largă comunicare, adică un ansamblu de acţiuni care susţin comunicarea chiar dacă aceasta însăşi nu a fost finalizată.
    Originea acestei concepţii, potrivit căreia „comunicarea înseamnă transmiterea unui mesaj” o regăsim în Statele Unite la sfârşitul anilor 40 în lucrările publicate de Wiener şi Shannon. Claude Shannon, fost elev al lui Norbert Wiener, lucrător al Bell Telephone, a definit o teorie matematică a comunicării; formularea acestei teorii întregeşte cercetările întreprinderii în privinţa ameliorării randamentului telegrafului (viteză de transmisie, cantitate de informaţii transmise, deteriorarea informaţiilor în curs de transmitere, etc.)
    Modelul Shannon (pentru figura spune-mi pe mail) este un model liniar şi poate fi schematizat printr-un sistem de comunicare care cuprinde:
    • sursă de informaţii: care este de fapt originea mesajului pe care ea îl va produce;
    • un emitent : cel ce transformă mesajul în semnal;
    • un canal : ce transportă semnalele ce conţin mesajul;
    • un receptor: care are rolul de a recepţiona semnalele şi a reconstrui mesajul;
    • un destinatar: persoana căreia i-a fost trimis mesajul;
    • bruiajele: elemente ce pot perturba semnalul în timpul transmiterii sale.


  • MANUAL COMUNICARE – Capitolul I

    Capitlul I – ROLUL COMUNICĂRII ÎN POLITICA DE MARKETING A COMPANIEI

    Desfaşurarea unei activitaţi de marketing moderne presupune nu numai crearea unui produs bun, stabilirea unui preţ atractiv şi punerea lui la îndemâna cumpărătorului ţintă. Firmele trebuie să comunice cu clienţii lor, iar ceea ce le comunică nu trebuie sa fie rodul întâmplării.
    Pentru a comunica eficient, în cele mai multe cazuri firmele apelează la agenţii de publicitate pentru realizarea de reclame reuşite, la specialişti în promovarea vânzarilor care pot elabora programe de stimulare a desfacerilor, la specialişti in marketing direct care pot crea baze de date şi pot lua legătura cu clienţi efectivi sau potenţiali prin poştă, telefon sau prin e-mail, precum şi la firme specializate in PR care pot crea o anumită imagine. Ele işi pregătesc personalul de vânzare astfel încat acesta sa fie prietenos, serviabil şi convingător. Pentru majoritatea firmelor, problema nu este dacă să comunice, ci cât şi cum să cheltuiască pentru comunicare.
    O companie modernă dispune de un sistem de comunicaţii de marketing complex (pentru figura contactati-mă că era prea greu să o pun aici). Firma comunică cu intermediari, consumatori, diferite organisme publice. Intermediarii comunică cu consumatorii şi diferite organisme publice. Consumatorii comunică pe cale orală intre ei, precum si cu organismele publice. În acelaşi timp fiecare grup se afla in conexiune inversă cu toate celelalte grupuri.
    Programul comunicaţiilor de marketing al unei firme, numită mix promoţional, constă intr-o combinaţie specifică de instrumente de publicitate, vânzare personală, promovare a vânzarilor şi relaţiilor publice, utilizate de aceasta pentru a-şi indeplini obiectivele de marketing şi publicitate.
    Cu toate acestea nu se poate vorbi de o teorie unică a comunicării de marketing, ci, mai degrabă de teorii de comunicare şi de o diversitate de paradigme. Nu se impune o viziune contradictorie asupra acestor teorii atât timp cât toate teoriile au elemente pertinente şi uneori sensibil asemnătoare unele faţă de altele.


  • MANUAL COMUNICARE – Originile comunicarii in scop comercial

    PREFAŢĂ – Originile comunicării în scop comercial

    Din timpuri preistorice, a existat o anumită formă de comunicare legată de disponibilitatea bunurilor. Unele dintre cele mai vechi picturi rupestre se referă la producătorii de obiecte primitive.

    Dovezi arheologice indică faptul că cea mai veche formă de comunicare comercială a fost publicitatea (într-o formă rudimentară, bineînţeles). Una dintre primele dovezi în acest sens a fost o tabliţă de lut babiloniană, care datează din anul 3000 î.C. şi poartă inscripţii referitoare la un negustor de alifii, un scrib şi un cizmar.

    Si negustorii romani se pare ca aveau spirit comercial. Ruinele vechiului Pompei conţin reclame la ceea ce se găsea în diverse prăvălii: un şir de jamboane pentru prăvălia unui măcelar, o vacă pentru lăptărie, etc.

    Cu toate acestea, comunicarea în marketingul modern îşi gaseşte rădăcinile în Statele Unite ale secolului XIX-lea sau începutul secolului XX. În perioada sa de început mulţi factori au contribuit la dezvoltarea comunicării. Printre aceştia s-au numarat creşterea nivelului de educaţie al cetăţenilor, structura industrială caracterizată prin oligopol, potenţial pentru o producţie în masă, creşterea venitului pe cap de locuitor şi o cultură care preţuia consumul. (fragment din lucrarea de licenta).