Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Category Archives Se intampla in Romania
  • BAC-ul ….. vietii

    “Coincidenta e felul Lui Dumnezeu de a ramane anonim” spunea Albert Einstein, iar acest concept mi l-a confirmat si viata in nenumarate randuri. O coincidenta foarte mare este si faptul ca Dumnezeu ……. sau Universul cum vor unii dintre oameni sa Il numeasca pe Dumnezeu :) , a programat ca acest mare examen national din aceasta perioada si de care depinde viata multor tineri, BAC-ul mai exact, sa fie concomitent cu examenul dat de Viata elevilor sai mai putin constiinciosi de la scoala vietii, si poate mult prea visatori. :)

    Am citit multe opinii despre viata de-a lungul vremii, dar gandindu-ma putin mai devreme la BAC-ul dat de elevi si la examenele pe care le-am avut si eu in scolile prin care am fost, mi-am amintit vorba care spune ca “viata e cel mai bun profesor, pentru ca iti repeta lectia pana o inveti!”.  Intr-adevar, nu imi aduc aminte de nici un profesor avut in scoala care sa insiste pe un subiect pana fiecare elev sa il inteleaga la perfectie, dar nici nu cred ca timpul le permite asa ceva acestora. Oricum, in viata invatam lucruri, sau daca nu le invatam ne tot lovim de ele aberant de frecvent si ajungem sa ne intrebam ” dar de ce imi da Dumnezeu asa ceva ……. iar dupa iar?”. Ei bine, ideea e ca ni se da IAR DUPA IAR aceelasi examen pentru ca ……..  pur si simplu nu am invatat la examenul precedent si nu l-am promovat.

    De exemplu, profesional vorbind acum, am fost acum ceva vreme la un interviu pe care l-am luat, pentru un job de social media, comunicare si promovare in social media a unei afaceri de care nu stiam prea multe. La interviu am aflat ca era vorba despre o activitate care nu era pe lungimea de unda a teoriilor mele, dar am zis ca pentru bani se merita sa incerc sa imi incalc principiile. Acestea fiind spuse, am trecut de interviu si am intrat in faza initiala de job, sau perioada de proba. Atunci am vazut ca trebuia sa fac PR si comunicare intr-un mod foarte vulgar si sa fiu un altfel de Eu, sau un Eu care nu putea fi. Acum imi amintesc ca am fost intrebat de curand, cu privire la cu totul alt subiect, daca pentru anumite probleme nu as fi in stare sa imi incalc principiile si sa ajung sa fac ceva ce “zic ca nu as putea face”. Facand aceasta paralela, si mai ales cu situatia prin care am trecut cu respectiva “companie”, imi dau seama ca “NU! Nu pot face ceva care imi incalca principiile”. Poate acesta a fost si motivul pentru care nu am facut cariera in vanzari, publicitate sau alte domenii asemanatoare, si anume pentru ca nu imi place sa mint pentru a avea eu de castigat ….. si implicit cumparatorul sa aiba de pierdut.

    Totusi, revenind la povestea BAC-ului ….. de viata, am mai intalnit de exemplu si povesti de dragoste distruse datorita focusarii exagerate pe nevoia imediata materiala/financiara. Desi poate unele persoane nu stau prea bine la acest nivel, prezentand doar perspective unei eventuale “jumatati de viata”, asta nu inseamna ca respectiva persoana nu are potential si nu va are posibilitatea sa ofere siguranta de orice fel. Exista posibilitatea foarte mare ca respectiva persoana, de fapt sa nu se dezovlte prea mult, pentru ca nu are parte si de o motivatie umana care sa il/o determine sa se gandeasca la pregatirea fundatiei unei familii. Sunt persoane realiste si obiective care sustin ca “motivatia nu ti-o ofera alta persoana. Ci doar ca Tu TREBUIE sa fii propria motivatie!”. Este adevarat si acest punct de vedere! Nu il neg deloc, dar mai exista si problema oamenilor care au niste sechele foarte mari din trecut, iar familia fericita poate fi intemeiata doar cu suportul (TRUP si SUFLET) al partenerului de viata. In opinia personala, degeaba spui ca vrei sa ai parte de o relatie cu cineva, daca nu esti dispus sa ajuti repectiva problema sa se debaraseze de problemele trecutului. Pana la urma, dupa cum mi-a spus si un prieten, confident de suflet candva, “trecutul nu conteaza! Cel mai important este sa gasesti persoana langa care sa traiesti prezentul si alaturi de care sa cladesti viitorul …… trecand peste bune si rele IMPREUNA!”. Asadar, daca doresti Ceva cu adevarat de la Cineva, ii oferi tot sprijinul de care are nevoie, si nu lasi latura egoista sa iasa in fata si sa spuna: “Da, dar tu ai nevoie de sprijin mai mare acum ca sa poti rezolva tot ce iti doresti TU, iar pentru asta iti permiti sa uiti de celelalte persoane o perioada ……. ca nu moare nimeni!”

     

    Promovare placuta si bafta la rezultate cat mai bune tuturor ce inca asteapta rezultatele de la …. BAC! :)


  • MĂIASTRU – vinul perfect

    As fi inceput acest articol cu “DINTODEAUNA”, dar imi dau seama ca am simtit cu adevarat gustul real al licorii ce mai poarta numele si de “Sangele Domnului” in urma cu cativa ani, cand mi s-au mai maturizat gusturile. Este adevarat ca aproape mereu mi-a facut placere sa ma rasfat cu un vin rosu (demisec sau sec), dar placerea maxima a aparut atunci cand …… cu riscul de a ma repeta, m-am maturizat si in privinta gusturilor mai delicate si subtile ale vinului. Asadar, in ultimii ani, la diverse ocazii (mai mari sau doar in doua persoane :) ) la care am participat, era nelipsita si sticla sau sticlele de un vin rosu demisec/sec.  Educandu-mi treptat aceasta palcere, am ajuns sa degust multe soirui de vin, dar am ajuns sa am o foarte mare afinitate pentru Merlot sau Cabernet Savignon.

     

    In urma cu cateva luni, in septembrie 2015 mai exact, am fost cu putina treaba la Brasov, drumul de la intoarece reusind sa se pozitioneze foarte bine in mintea mea tocmai pentru un vin pe care l-am descoperit in tren. ;) Ideea este ca intreg drumul de intoarcere in Bucuresti de la Brasov l-am petrecut in vagonul restaurant deoarece acolo se putea fuma (semi-oficial). Ajungand la un moment dat la bar pentru a comanda inca o cafea, am vazut niste sticle esantion de vin rosu si i-am cerut una barmanului pentru a-i studia “prospectul”. Era o sticla de vin de care nu mai auzisem pana atunci, continutul acesteia fiind un Merlot de 14,5% Vol. Alc. sub sigla MĂIASTRU de la Crama Oprisor. Este adevarat ca sticla am deschis-o abia seara cand am ajuns acasa, dar a fost ….. o prima data cand “m-am indragostit” instantaneu de un gust. :) Avand in vedere ca mi-a placut la nebunie am inceput sa caut ceea ce numeam eu “marca” Măiastru pe internet, dar intr-un final am descoperit ca aceasta era doar o categorie de vinuri a Cramei Oprisor, crama aflata in Oltenia. Nu dupa multa vreme am descoperit ca acel gust care m-a cucerit se datora faptului ca aceasta crama aflata in Oltenia are avantajul terenurilor nisipoase pe care se cultiva potgoriile de vii, lucru care are o contributie majora in aroma si taria vinului rezultat.

    Ca sa fiu mai exact o sa va spun mai detaliat despre Maiastru – Merlot de la Crama Oprisor folosind cuvintele din descriere a specialistilor de la crama in randurile ce urmeaza, deoarece specialisti de acolo cred ca o pot face mult mai bine decat mine :)

    Astfel, vinul Merlot-ul de la Crama Oprisor imbuteliat sub numele de Maiastru “este un vin intens, aproape cărnos, cu arome puternice de fructe roşii de pădure, cu senzaţii dulcegi şi un postgust prelung şi prietenos, din care răzbat note de migdale şi ierburi uscate. Totul se aşează într-un echilibru perfect, cu rotunjimi expresive şi tanini fini, bine integraţi. Se bea cu poftă, dar mai ales se bea oricând, pentru că are o vioiciune care-l fereşte de senzaţia de “obositor”, frecvent întâlnită la vinurile roşii grele. (Alcool 14.50%)”. 

     

    Intampalrea a facut ca doua luni mai tarziu, in noiembrie 2015 sa ajung la targul de vinuri GOOD WINE de la Romexpo Bucuresti, loc in care am intrat in contact cu foarte multi producatori de vinuri de o foarte buna calitate facute in Romania si nu numai, dar dintre toate vinurile degustate acolo preferatul meu a ramas acest Merlot de la Crama Oprisor (aflat si el la acest targ)  care, curios as putea spune, avand in vedere calitatea sa, are un pret foarte mic privind raportul calitate/pret, si mai exact 15 RON fara TVA/fiola de 750ML.

     

    Avand in vedere ca vinul rosu se serveste la mesele bogate in carne rosie, afumata, dar si branzeturi cu citrice drept desert, recomand acest vin tuturor persoanelor care vor sa isi impresioneze jumatatea actuala sau in devenire cu acest vin deosebit, iar daca jumatatea pe care doriti sa o impresionati este de genul feminin, dragi preteni, credeti-ma pe cuvant ca si nivelul alcoolului din acest vin o sa ii ofere respectivei doamne/domnisoare o sclipire mult mai straluctitoare si atractiva in privire ;)

     

    Acestea fiind spuse, dragelor si dragilor nu va pot ura decat:

     

    BON APPETIT !!!

     

     

     


  • KENT – super campanie, dar organizare varza

    Daca acum doi ani si jumatate scriam fericit de super campania marcii de tigari pe care o fumam (Marlboro) si super premiile pe care le-am castigat la ea, asa ca acum o sa va impartasesc o mica poveste a campaniei firmei concurente (Kent) la care am castigat iar, dar am primit doar o pacalealala ca la carte, ca sa nu spun “ţeapă” ca nu ar fi frumos sau politicos. Recunosc ca nu as fi ajuns in acest punct, daca bataia de joc a acestora nu venea in clipa in care deplasarea mea fizica este ingreunata de o mica problema pe care o am la toti muschii piciorului, lucru care imi afecteaza deplasarea destul de mult. Cu toate astea, avand in vedere ca de ceva vreme m-am dat pe Kent, acum am participat la promotia acestora, si anume trimiti codurile din pachet pe site-ul AHEAD-IN.COM, iar promotia foarte interesanta de altfel iti garanteaza ca poti castiga anumite produse (bricheta, bricheta cu USB si scrumiera) garantat la un anumit numar de coduri trimise (mai exact 5, 10, 20, numar de coduri de trimis in ordine pentru fiecare dintre produsele dorite din paranteza precedenta).

    Mica mare diferenta intre campaniile Marlboro la care am participat in 2010 si 2011 si cea de la Kent de anul asta, este ca Marlboro iti trmitea premiul acasa prin curier si pe cheltuiala lor, pe cand cei de la Kent, poate dintr-un buget mai limitat, te pun sa te duci la partenerii lori pentru a ridica premiul.. Zis si facut! Avand in vedere ca acum sunt reintors in Bucuresti pentru un proiect despre care o sa va spun intr-un alt articol, am solicitat ca bricheta de 5 coduri trimise, sa o ridic din magazinul INMEDIO aflat la parterul magazinului Unirea, loc prin care ajung zilnic de altfel. Asadar, luni la inceputulul saptamanii am primit SMS prin care eram instiintat ca premiul meu a ajuns in locul in care am solicitat sa fie trimis, si ca pot merge sa il ridic.

    Mesaj KENT

    Avand in vedere ca sunt de felul meu tampit de sincer, am si “defectul” ca sunt extrem de credul ……….. lucru pe care sper sa nu il folositi impotriva mea candva :D , asa ca am ajuns in seara zilei de luni la respectivul magazin, dar baiatul de acolo mi-a spus ca inca nu venise persoana de la distributie, si ca ar fi bine sa ma intorc a doua zi. Desi, din cate am zis mai devreme deplasarea mea este extrem de “defectuasa” in aceasta perioada, m-am dus si a doua zi acolo, dar domnisoara din magazin mi-a spus ca are doar brichete cu USB, care recunosc ca imi suna interesant, mai ales ca nu stiam despre ce este vorba. Asa am reusit sa aflu de la Natalia, ca asa am vazut ca o cheama pe respectiva …… domnisoara cred,  ca acele brichete se incarcau nu cu gaz sau benzina, ci pur si simplu prin USB de la calculator. Avand clienti multi, nu am reusit sa studiez prea mult un model din respectiva bricheta, asa ca am ajuns iar, abia astazi acolo. Cand m-a vazut tot Natalia, mi-a spus ca tot “doar brichete cu USB” are si ca sa mai incerc saptamana viitoare. Desi fata mi-a vorbit foarte frumos, m-a facut sa am impresia despre mine ca am primit gratis ceva foarte valoros de la ei, si ca e de interesul meu sa ma duc acolo cand o sa aiba ei timp sa aduca acolo “pretiosul cadou”. Acelasi lucru mi l-a comunicat si domnisoara de la “linia telefonica a campaniei”, desi si dansa mi-a dat de inteles ca intelege neplacerea mea, mai ales ca m-a auzit de cateva ori gafaind datorita mersului destul de greoi ce il aveam pe strada.

    Trebuie sa recunosc totusi ca mi  s-a si confirmat acea tactica de marketing ca atunci cand faci clientul curios cu privire la produsul ce urmeaza sa il primeasca, dar intarzii sa i-l oferi, acesta va deveni din ce in ce mai interesat de marca respectiva …… dar in cazul meu, om de marketing si publicitate fiind, nu pot spune decat ca mi-a lasat un gust foarte amar, mai ales dupa experienta placuta avuta cu concurenta acestora, echipa de la Marlboro. Este adevarat ca este foarte posibil ca vina sa fie a distribuitorului care a uitat de bricheta mea, dar treaba asta a daunat, cel putin in ceea ce ma priveste, extrem de mult in defavoarea marcii pe care inca o fumez (ca am inca pachet cumparat de dimineata ;) ).

    Totusi, dupa aceasta poveste, este foarte posibil sa revin la brandul care mi-a dovedit seriozitate, si asta doar dintr-o mica revolta fata de cei de la Kent care consider ca si-au batut joc de mine. Daca totusi a fost o greseala, ma gandesc ca aceeasi greseala se poate ivi si la castigatorii acelor IPhone 6, produs care se castiga zilnic prin tragare la sorti la aceeasi campanie, si la care am deja 12 sanse …… cica :D . Dar daca totusi oamenii il castiga pe hartie si pe ecranele calculatoarelor si al TV-urilor, dar ei nu il primesc, care mai este castigul lor atunci, sau al companiei care le “ofera castiguri garantate”? Doar ca au fictiv un IPhone 6 in buzunar? Acest lucru poate fi daunator chiar, si asta pentru ca sunt si acei baietii care traiesc din sustrasul diverselor obiecte din buzunar, si avand in vedere ca ei stiu clar de la cine ce pot lua ce se cere pe piata, de ce nu ar apela la lista castigatorilor ca sa isi satisfaca piata personala? :)

    Deci, in final, v-as pune o poza cu bricheta pe care am castigat-o, dar negasind nici pe internet, va las pe voi sa v-o imaginiati si poate ca imi veti trmite si mie intr-un comentariu la acest articol descrierea ei ca sa vad ce as fi putut primi. Sau poate ca o sa mi-o va aduce Mos Craciun peste fix o saptamana, ca acum imi dau seama ca acesta peste fix o saptamana fara o zi Mos Cracin va fi in drum spre noi :D

     

    Si stiu, mami! Stiu ca mai bine m-as lasa de fumat de tot, dar …………… NU POT PENTR CA-MI PLACE ACEST VICIU DAUNATOR ATAT SANATATII, CAT SI buZUNARULUI !!! :)


  • Daca as fi presedinte …

    Recunosc ca titlul mi-a venit in minte inspirat fiind de melodia Parazitii, dar melodie pe care, marturisesc ca nu am mai ascultat-o de ani multi de zile, si imi este dor sa o reascult intr-un procent foarte mic. Cu toate acestea, titlul melodiei Paratzitii a inspirat tilul acestui articol, dar al carui continut este asemanator cu ideea melodiei VREAU O TARA CA AFARA a Trupei Vunk. :)

    Ei bine, si ca sa intru in firul subiectului pe care vreau sa-l dezbat/prezint acum, o sa incep in felul urmator:

    DACA AS FI PRESEDINTE, as face tot posibilul, eventual si in urma unui referendum national, sa devin si seful Guvernului, sau de ce nu, chiar rege. :) Acest lucru consider ca ar contribui la o mai buna coordonare a guvernarii acestei tari, in primul rand datorita faptului ca s-ar elimina antipatiile dintre conducatorul tarii si cel care coordoneaza emiterea si aplicarea legilor din tara respectiva. Un alt punct foarte impotant al guvernarii unei tari, as face de asemenea tot posibilul pentru o unificare a tuturor partidelor, iar cele care nu vor acest lucru sa fie desfiintate. Este adevarat ca poate parea putina dictatura in ceea ce spun aici, dar mi-e teama ca Romania de o asemenea gen de conducere are nevoie in clipa de fata. Pana in prezent, tara noastra a ajuns sa fie printre ultimele din Europa, si din Lume de altfel, datorita faptului ca dorintele unui partid pentru aceasta tara (sau pentru ei de fapt), nu corespundeau cu dorintele celorlalte partide, iar in plus, conducerea institutiilor publice ajunge sa fie de “culoarea” conducatorului Guvernului. Toate acest lucruri au condus pana acum doar la oprirea Romaniei din progres din multe puncte de vedere, sau au condus chiar la regresul tarii.

    De exemplu, eu unul as propune ca ministrul sau conducatorului unui minister anume, sa fie ales de unul dintre ultimii lucratori, cu ceva scoala totusi, din domeniul respectiv. De exemplu, ministru al educatiei l-as numi pe un profesor dintr-un oras mic, sau chiar sat sau comuna, iar la sanatate as pune un doctor care a profesat si salvat multe vieti intr-un spital oarecare din tara. Toate astea le spun pentru ca, daca incercam sa fim seriosi putin, un om care se loveste zilnic de problemele oamenilor dintr-un anumit domeniu, el stie mult mai bine ce trebuie sa faca acolo, decat “nenea” sau “tanti” care a invatat doar la scoala teoriile alora de acum niste zeci de ani, dar practica in domeniul respectiv e ZERO.

    O prima masura la oamenii din conducerea tarii, ar fi la salariul acestora. Este inadmisibil ca un deputat, ministru sau un secretar de stat sa aibe un salariu de mai mult de 5 ori fata de un medic rezident sau un profesor debutant, oameni care educa si salveaza vietile cetatenilor. Oamenii carora le pasa intr-adevar de tara aceasta si ar dori sa o coordoneze cat mai bine, trebuie sa o faca din dorinta de a fi mai bine cetatenilor ei, si nu pentru salariile fabuloase si miile de facilitati de care dispun ei in respectivele functii.

    Ca si pachete legislative, cele pentru care as opta si as tine musai sa fie aplicate cat mai rapid, ar fi urmatoarele:

     

    SISTEMUL EDUCATIONAL SI MEDICAL:

     

    Ar fi domeniile in care s-ar investi cei mai multi bani din bugetul de stat, dupa cum urmeaza;

    MEDICII REZIDENTI AR PRIMI URMATOARELE:

    – Taxele pentru facultatea de medicina vor fi eliminate complet, dar viitorii medici, inca de la inscrierea in facultate vor fi obligati sa semneze un act prin care se vor angaja ca nu vor parasi tara timp de 10 ani de la terminarea primilor 5 ani de rezidentiat.

    – La terminarea facultatii, acestia vor fi repartizati in zona in care doresc sa se stabileasca, cu justificari in cazurile in care distanta fata de locuinta de domiciliu este mai mare de 20 de km. Acest lucru s-ar aplica doar acelor cazuri la care exista specializarea acestora si in spitalele din zona lor, iar ei opteaza pentru o alta zona. (exemplu: persoana cu care urmeaza sa ma casatoresc si sa imi intemeiez familie lucreaza in zona pentru care am optat)

    – Salariul unui medic rezident trebuie sa fie cu 50% mai mare decat salariul mediu pe economie

    – Medicul rezident primeste locuinta de serviciu sau teren pentru construirea unei case (+credite pentru construirea acesteia), dar nu la o distanta mai mare de 30 de minute de mers pe jos pana la spitalul la care urmeaza sa profeseze. (in cazuri de urgente, sa poata fi transportat cu o masina a spitalului in maxim 10-15 min)

    – Programul de lucru al unui medic va fi de maxim 12 ore in zilele (pentru zilele in care este de garda la spital), dar si in cazul acestora cu program obligatoriu de odihna si masa de o ora, la interval 5,1/2 ore, urmand sa fie deranjat doar in cazul urgentelor.

    –  Acestea au fost doar cele mai importante puncte pe care le-as aplica, dar bineinteles ca as incerca sa aflu cat mai multe nevoi nesatisfacute de legislatie, ale tuturor categoriilor de oameni. Poate chiar as pleca “de nebun” prin tara, si bineinteles fooarte bine deghizat, ca sa vad clar care sunt probleme oamenilor. In cazul in care as ajunge la un birou public unde as observa nereguli in tratarea si rezolvarea problemelor cetatenilor, pentru care ei sunt angajati acolo, as concedia toti angajatii de la respectivul punct/centru/birou, fara preaviz.

    LEGISLATIA EDUCATIONALA

    Primele 12 clase ar fi obligatorii, abia in urma terminarii acestora cu o medie peste 7, putandu-se acorda dreptul de vot!

    Un alt domeniu foarte important pentru orice tara este educatia. Asadar, pentru educatie trebuie sa multumesc …… sortii, ca sa spun asa, pentru ca am avut ocazia sa predau un timp foarte scurt intr-o scoala cu un nivel de educatie destul de scazut, iar cu o lipsa de bun simt foarte mare. In acelasi timp, tot soarta a facut in asa fel incat timp de un an si putin am lucrat in Ministeru Educatiei, loc in care am avut ocazia sa vad interesul conducerii educatiei din Romania, pentru aceasta. Este adevarat ca pentru putina vreme a fost un ministru care intr-adevar mi s-a parut destul de preocapat de aceasta problema, dar conceptiile lui de “om scolit prin alte tari”, l-a facut sa fie prost vazut de majoritatea romanilor. Este vorba de domnul Daniel Funeriu, care personal il consider poate cel mai potrivit ministru pentru un progres si o revenire rapida a educatiei nationale. (aceasta afirmatie este foarte posibil sa atraga multe antipatii asupra mea, dar si eventual ceva comentarii mai ….. nepotrivite, care daca vor fi, le voi cenzura pentru a putea fi publicate :) )

    O alta lege foarte importanta care as dori sa se aplice in acest domeniu, ar fi reprezentata de salariile profesorilor debutanti, profesorilor IMPLICATI ACTIV in educarea elevilor, dar si a profesorilor cu foarte multi ani de experienta, care in prezent au niste venituri extrem de mici, acest lucru obligandu-i sa ofere meditatii, mult acuzate de actualele guverne.

    Totusi cea mai mare problema a educatiei nationale mi se pare modul de acordare a bugetelor pentru scolile din Romania. Ei bine, tocmai datortia acestui mod defectuos existent in prezent, rezulta multi oameni care termina liceele si nu stiu scrie sau nu stiu sa vorbeasca corect romaneste. Problema acestuia este ca este unul cantitativ, si nu unul calitativ. Astfel, bugetele scolilor si salariile profesorilor din ele este stabilit in functie de numarul de elevi, si nu de calitatea educatiei care se primeste in ele. Drept exemplu, o scoala care are multi elevi, dar o mare parte dintre ei cu dosare penale, si “eleve” cu copii multi acasa, pe care eventual ii aduc la scoala dupa ele, are un buget mult mai mare decat o scoala de la sat care are rezultate de exceptie la concursuri nationale, dar care are putini elevi pentru ca numarul oamenilor din respectiva localitate este scazut. Acest lucru se datoreaza faptului ca la minister ajung doar niste cifre cu privire la numarul de elevi, iar ei aloca sume fabuloase scolilor care care au sute de elevi, nestiind ca acestia chiar isi insulta fara probleme profesorii,  iar scoli din zone rurale care au un numar mic de elevi, desi castiga pozitii de podium la concursuri nationale, primesc buget echivalent numarului de elevi.

    O lege care ar determina multi tineri sa mearga la scoala, dar si sa “puna burta pe carte”, ar fi urmatoarea:

    Persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca, nu au dreptul de a avea permis de conducere, testele agentilor de circulatie, pe langa cel de alcool, fiind si cel de citit 5 randuri dintr-o carte, si scris o propozitie la intamplare dictata de agentul de circulatie.

     

    PACHETUL DE LEGISLATIE PUBLICA:

    – Persoanelor care locuiesc la casa, le este interzis sa tina cainele din curte la gardul de la sosea pe unde trec pietoni. In cazul nerespectarii acestei legi, cainele urmeaza sa fie ridicat de autoritatile locale pentur a fi dus la adapostul local. (legea asta mi-a venit in minte de cateva ori cand am scapat lucruri din mana pentru ca incepeau sa latre la mine cainii fiorosi de dincolo de gardul oamenilor :) )

    – Cainii vagabonzi urmeaza sa fie transportati in spatiul special amenajat in afara orasului pentru ei, acolo fiind separati pe sexe.

    Locuitorii orasului sunt obligati de lege sa recicleze resturile alimentare, urmand ca o asociatia locala a “iubitorilor de animale” (care in prezent fac proteste foarte multe pentru protejarea animalelor), sa le colecteze si sa le transporte la adapostul de animale in fiecare zi, pentru ca acestea sa fie hranite.

    – Interzicerea provocarii zgomotelor care deranjeaza persoanele care au locuintele in vecinatate, mai mult de 1h de la inceperea manifestarii acestora, fara anuntul in prealabil al acestora. Acestea ar fi interzis sa se auda in perioada de timp 12:00-14:00 si 22:00-08:00, incalcarea acestei legi atragand pe langa o amenda echivalenta cu 5 salarii minime pe economie, si confiscarea acelor lucruri care au ajutat la provocarea sunetelor deranjante pentru oameni.

    – Interzicerea dotarii autoturismelor cu boxe audio care, masina fiind in repaos, s-ar putea auzi la mai mult de 50 de metri de aceasta. (aceasta lege am inteles ca se discuta si in Parlamentul European pentru a fi interzise sisteme audio foarte puternice in autoturisem)

     

    Ajutarea tuturor localitatilor, prin accesarea fondurilor europene, de a instala sistem de monitorizare video pentru spatiul civic urban, sistem ce va fi folosit pentru identificarea masinilor care circula cu viteza crescuta in localitati, dar si a persoanelor violente;

     

    – Depasirea vitezei legale in localitalitati prin zone in care sunt persoane, sa fie sanctionata cu suspendarea persmisului auto pentru 1 an de zile si amenda echivalenta cu 5 salarii medii pe economie, iar la o a doua abatere,  pedeapsa cu suspendarea permisiului si eventual, in functie de gravitatea abaerii, cu “inchisoarea specifica”*

    – Interzicerea folosirii fortei si agresivitatii indiferent de caz, acest lucru soldandu-se cu “inchisoare specifica”*

    (* “inchisoarea specifica” = parteneriat cu o tara care detine un desert, sau unul dintre cei doi Poli ai Planetei, pentru infiintarea unei fabrici in zona respectiva, fabria in care “infractorii” isi vor savarsi pedeapsa lucrand in ea, iar productia fabricii sa contribuie la venitul tarii)

    – Savarsirea oricarei actiuni atat fizice cat si verbale de violenta sau jignire asupra unei persoane, pedepsita cu obilgarea platirii unei daune morale echivalenta la minim 3 salarii minime

    – Incurajarea si oferirea de suport ONG-urilor, dar si persoanelor fizice sau juridice de a identifica si rezolva anumite probleme de interes civic, educational, medical si de mediu la nivel national

    – Interzicerea depozitarii deseurilor in alte medii decat cele special amenajate. Aceasta fapta ar atrage dupa sine condamnarea vinovatului la participarea zilnica la curatenia orasului in care a efectuat infractiunea, indiferent de zona din care face parte.

     

    Infiintarea a doua noi organizatii de protectie a societatii:

    CORPUL SECRET DE IDENTIFICARE A NERESPECTARII LEGII DE CATRE CIVILI (CSINLC): oameni de rand (“civili”) autorizati in secret, care vor avea autoritatea de a sanctiona orice persoana fizica care incalca legislatia publica (ex. aruncatul deseuriilor pe strada, depasirea vitezei in mediul urban, provocarea sau contribuirea la manifestarea certurilor sau violentelor civice, etc). Acestor persoane, autoritatile de ordine publica fiind obligate sa le acorde intregul sprijin pentru rezolvarea problemei indetificate de acestia

    ECHIPA SECRETA DE INTERVENTIE (ESI): persoane specializate si antrenate fizic pentru a interveni mascati in cazuri de violente intre cetateni, cu impunerea prin forta asupra persoanelor care apeleaza la violenta si ii deranjeaza, terorizeaza sau maltrateaza pe ceilalti cetateni. In cadrul acestei organizatii, ca si in cazul CSINLC, va fi confidentiala identitatea angajatilor

     

    Asadar, acestea sunt doar cateva dintre legile pe care le-as aplica ca si conducator al acestei tari, iar ca sa termin cu o mica gluma cum v-am invatat de altfel, as putea spune ca daca as ajunge sa candidez la presedentia acestei tari, voi ati sti deja cam la ce sa va asteptati, iar in campanie as folosi, solicitand bineinteles drepturile de utilizare, filmuletul special conceput de mine cu partile in care a fost folosita imaginea mea intr-un videoclip in care ma bucur sincer ca am aparut, mai ales avand in vedere ca mesajul acesteia este comun cu ceea ce gandesc si imi doresc si eu pentru Romania! :)

     


  • Munceste cu pasiune ….. secreta

    O teorie foarte veche si foarte adevarata de altfel, spune ca daca ajungi sa castigi facand ceva ce-ti place, nu vei mai munci nicio clipa. Mai exact, dupa cum spunea si Confucius, poate el fiind primul care a exprimat public aceasta teorie, “Fă ceea ce-ţi place cu adevărat şi nu vei mai munci nici o zi din viaţa ta!”. Intr-adevar, atunci cand ajungi sa traiesti si sa castigi din pestarea unui serviciu care este un hobby pentru tine, atunci munca nu mai reprezinta acel “iar la munca?” sau “abia astept sa vina weekend-ul”, ci din contra, fiind vorba de o pasiune careia ii dedici aproape intregul tau timp liber, atunci este o placere sa te duci “sa muncesti”. Daca in tarile mult mai dezvoltate exista chiar o “vanatoare” de oameni pasionati de anumite lucruri, pentru a fi angajati sa le faca, la noi cand este descoperit faptul ca prestezi un serviciu din pasiune, atunci se considera ca esti platit “degeaba”, sau ca ti se ofera mai mult decat meriti, desi plata efectiva este mult mai mica decat daca se apeleaza la o organizatie specializata care ofera respectivul serviciu contra cost. Aceasta concluzie am tras-o pe proprie piele in aceasta vara, in urma prestarii unor servicii pe care le fac din placere, acestea fiind fotografia si promovarea in mediul online. Din cate bine v-ati putut da seama din existenta acestui blog, si a multor lucuri pe care le-am scris pana in prezent, chiar am o foarte mare pasiune pentru petrecutul timpului in fata calculatorului (conectat la internet bineinteles :) ). In ceea ce priveste pasiunea pentru fotografie, o dezvaluie atat PHOTOBLOG-ul lansat in urma cu un an, dar si pozele publicate pe retelele de socializare, foarte apreciate. Chiar am primit sugestii sa ma apuc sa castig bani din fotografie, lucru pe care am incercat sa il testez vara trecuta. Dovada ca am oferit un serviciu de care sunt pasionat, l-a facut si o poza publicata pe contul respectivului client de pe Facebook, poza intr-atat de apreciata incat a fost distribuita de foarte multa lume, dar si de pagina oficiala a orasului Constanta, oras in care isi desfasura activitatea si clientul. De fapt au fost mai multe poze foarte reusite, pe care chair le-am publicat pe Photoblogul meu in articolul  FOTO ARTISTIC CU SCOP COMERCIAL

    Totusi, sunt foarte multi “antreprenori” care considera ca daca ii oferi un serviciu, care intamplator este reprezentat de o pasiune a ta, atunci trebuie sa i-l oferi gratuit, iar in cazul in care te si plateste pentru acesta, iti ofera doar o mica ……. atentie. In orice caz, ei considera ca nu trebuie sa te plateasca pentru ceva ce faci din placere, sau chiar eventual ajung sa considere ca tu le esti dator pentru ca ti-au permis sa iti dezvolti pasiunea pe afacerea lor, netinand cont de faptul ca respectiva pasiune le-a adus afacerii lor un castig.

    Cu toata neplacerea de care am avut parte in momentul in care a venit momentul platii “muncii” prestate, am si satisfactia aprecierii acesteia de aproape toti oamenii care au vazut ce a rezultat, si in plus mai am si satisfactia  descoperirii unor noi pasiuni, pasiuni cu posibilitate foarte mare de a fi resplatite la adevarata lor valoare.

    In final, ca o concluzie la toata aceasta poveste, pot spune cu maxima convingere ca cel mai indicat atunci cand faci ceva din pasiune, este sa eviti sa stie acest lucru si cel caruia ii prestezi respectivul serviciu, pentru ca este posibil sa ca in momentul oferirii remuneratiei cuvenite, ajungi sa ai surprize total neplacute. Deci “mergi pe burta ca apa-i mica!” :D


  • LA PEŞTE Mamaia Nord: nota în plus a sezonului estival

    Anul acesta, din dorinţa de a încerca să fac ceva nou, am ajuns la un job sezonier pe litoral. Având în vedere că nu încercasem niciodata aşa ceva, am decis ca vara aceasta să încerc să îmbin utilul cu plăcutul, lucru pe care am şi reuşit să îl fac. Jobul găsit a fost într-un restaurant al unui complex turistic din Mamaia (Complex Turistic Mamaia Nord), dar un restaurant-terasă cu specific pescaresc şi cu muzică veche şi exagerat de bună. :)  Am pornit cu un jobuleţ mărut, dar care mi-a permis să văd toate lucrurile speciale din restaurantul-terasă LA PEŞTE, lucruri pe care am început să le comunic prietenilor şi cunoscuţilor cu care vorbeam întâmplător, atât în discuţiile directe, cât şi prin intermediul internetului. Aceste discuţii au adus şi ceva noi clienţi restaurantului, clienţi care au fost foarte încântaţi de ce au găsit acolo, atât în privinţa mâncării, cât şi a atmosferii per ansamblu.

    Interesant a fost că datorită restaurantului La Peşte, am descoperit  ca răutatea omeneasca încă lucreaza! Şi încă ce lucrează!   Mai exact, încă de la început am cautat pe motoarele de cautare numele restaurantului şi am fost surprins neplăcut să gasesc un comentariu negativ şi care se cam bătea cap în cap cu realitatea descopeită de mine acolo. Aşa am dedus ca oamenii din societatea noastra au mania de a se concentra pe părţile negative ale oricărui lucru, oricât de bun ar fi el; iar dacă ele nu exista, “se fabrică”… Un exemplu ar fi faptul că în respectivul comentariu am văzut tendinţa oamenilor de a nu menţiona lucrurile bune care ne interesează la un restaurant cum ar fi mâncarea gustoasă, muzica bună (asta dacă în rândul clienţilor care au comentat nu au fost şi manelişti cumva :D ) sau că nota de plată a fost destul de mică pentru staţiunea Mamaia (exemplul meu fiind porţia de hamsii prăjite cu mămăliguţă, lămâie şi mujdei servite la masă în restaurant la preţul de 15 lei, în condiţiile în care pe plajă doar porţia de hamsii cu puţină pâine este de 8-10 lei ….. şi se serveşte în picioare, pe cearşaf sau direct stând aşezat pe nisip), ci acela de vorbi despre mărunţişurile negative cum ar fi un ajutor de ospătar începător care doar s-a bâlbâit  puţin în neştiinţă de cauza, când a fost întrebat ceva. Pe lângă această mică răutate a oamenilor, mi se mai pare destul de ciudat şi faptul că oamenii să nu mai prefere să vitziteze un loc datorită părerilor anumitor vizitatorilor de acum 2 sau chiar 3 ani. :(

    Revenind la restaurantul La Peşte, în perioada în care am fost acolo, am avut ocazia să gust o foarte mare parte din preparatele pescareşti  pregatite  acolo, şi vreau să spun că mi-au placut într-atât de mult încât atunci când voi fi nevoit să invit o persoana la o cina pe litoral, mai mult ca sigur voi alege acest restaurant. Având în vedere că vorbesc despre o cina, aş avea implicit parte şi de reducerile substanţiale pe care le are restaurantul la sticlele sau carafele de vin consumate noaptea de prietenii La Peşte de pe Facebook care ascultă muzica veche. Deci eu unul cred ca mă încadrez destul de bine în target, deoarece îmi place mult să mă plimb noaptea, iar muzica veche o ascult aproape non-stop.  :)

    Revenind la preparatele  restaurantului La Peşte, acestea sunt pregătite de un bucatar cu care întâmplarea a facut să mă şi împrietenesc, şi despre care am aflat că a câştigat în urmă cu nişte ani locul I la concursul internaţional de preparate din fructe de mare şi peşte, din Napoli.

    Cred ca ar trebui să vă relatez şi faptul că  într-o zi, un prieten foarte vechi din Constanta cu care nu mă văzusem de ceva vreme şi cu care stabilisem să ne întâlnim, a trebuit să işi scoată la cina un partener medic din Franţa. Având în vedere că ne propusesem să ne şi întâlnim puţin în respectiva zi, şi-a scos partenerul în restaurantul din Mamaia Nord în care eram eu, şi bineînţeles, au servit şi masa. Ulterior am aflat că mediul francez a fost mai mult decat impresionat de masa servită acolo, şi curios a fost că după ce s-a întors în Franţa şi a vorbit iar cu prietenul meu la telefon, i-a spus în finalul discuţiei că data viitoare când va veni în România, doreşte să meargă să ia masa tot La Peşte, şi nu doar într-o singură seară. Este posibil ca el să fi apreciat şi vinul foarte bun care se serveşte în restaurant,  având în vedere că întreaga seara numai el a consumat vreo doua sau trei pahare de vin alb în timp ce a mâncat peştele, urmând ca la “desert” să servească şi o jumatate de sticlă de Champagne de la Jidvei.

    În final vă spun că lucrul care mi-a atras foarte mult atenţia şi câştigat admiraţia a fost reprezentat de un detaliu dat de designul interior al restaurantului La Peşte. Mai exact este vorba de ….. zidăria, să îi spun aşa, de sub bar  pe care decât sa v-o descriu prin cuvinte, prefer să vă  las să o admiraţi singuri. :)

    Sunt multe detaliile pe care le-am remarcat, dar scoicile încorporate în perete chiar mi s-a parut ceva absolut interesant, de efect, dar mai ales original, lucru care m-a inspirat şi pe mine cu o idee, dar pe care o să v-o prezint în momentul în care voi reuşi să o pun în aplicare. În orice caz, mi-am propus ca primul exemplar din ce vreau să fac, să îl ofer cadou restaurantului care mi-a oferit această idee. :)


  • Povestea profesorului autohton” sau “Povestea ce te pune pe ganduri”

    De bine ce zilele acestea ma tot gandeam la publicarea unui articol care ma “framanta” de multa vreme, astazi am primit un e-mail cu titlul “te cam pune pe ganduri”, si care continea o poveste care intr-adevar m-a pus pe ganduri, mai ales ca mi-a amintit de experienta mea ca si profesor la care nu i-am facut fata mai mult de o luna de zile. Asadar, articolul despre care v-am spus ca ma gandesc sa il scriu, chiar se leaga foarte mult de povestea ce urmeaza sa v-o prezint, dar car, curios, chiar aseara amintindu-mi de ea mi-a venit in minte si o concluzie ce am prezentat-o sub forma de sfat: “sa nu faci niciodata ceva ce nu iti place de dragul unei persoane care iti place pentru ca o sa sfarsesti sa fii mic mic chiar si in lumea ta si fara persoana care iti placea”. :)

    Deci, revenind la “Povestea profesorului autohton”/”Povestea ce te pune pe ganduri”, in cele ce urmeaza v-o voi prezenta si voua asa cum am citit-o eu. Va rog frumos, in cazul in care vedeti ceva lucruri inflorite in ea, sa comentati din experienta voastra, pentru ca din experienta mea mi se pare o oglinda care a reflectat foarte bine situatia actuala a invatamanului romanesc!

    “Pe aleile grădinii, se plimbau oameni fără griji. Văzând plendoarea acelui loc si feţele fericite ale oamenilor, e uşor de înţeles că ne aflăm în Rai.

    Liniştea se întrerupse atunci când poarta cea mare, de la intrare, se deschise brusc şi îşi făcu apariţia un bărbat speriat, plin de vânătăi şi de cucuie.

    - Tu nu ştii să baţi? îl dojeni Sfântul Petru.

    - Ba ştiu, dar nu am voie. Altfel, crezi c-aş mai fi ajuns aici? Uite, cucuiul ăsta e de la un telefon mobil, care zbura prin clasă, tocmai când am apărut eu în uşă. Normal, că doar de-aia e mobil… Iar mâna stângă… O, dar m-am luat cu vorba şi nu m-am prezentat: sunt profesorul Ghinionescu.

    Sfântul Petru consemnă într-un catastif datele noului venit şi îl puse să semneze.

    - Doamne, şi aici aveţi condică de prezenţă? îngână profesorul în timp ce semna. Dacă aveţi şi alte documente pe care trebuie să le completez, încep să regret că nu am ajuns la… concurenţă.

    Sfântul Petru îl privi nedumerit şi, fără să-i răspundă, îl trimise la plimbare.

    - Chiar pot să-mi încep activitatea, fără să semnez foaia de parcurs, regulamentul de ordine interioară, fişa postului?…

    Văzând mirarea de pe chipul interlocutorului său, adăugă:

    - Ştiţi, infarctul din cauza căruia am ajuns aici mi se trage de la planificări, teste iniţiale, matrice, fişe de interasistenţă, tabele cu activităţi extracurriculare, cursuri de formare continuă, lucrări pentru simpozioane şi sesiuni de comunicări, măsuri remediale, de stimulare a progresului, de asigurare a performanţei…

    Bucuros că a ajuns – în sfârşit – în raiul visat, fără munţi de documente de completat, noul locatar porni la plimbare, pe una dintre alei. Auzind, în depărtare, o melodie, se îndreptă într-acolo. Găsi pe o bancă un bărbat care-i părea cunoscut, cântând la alăută. Văzându-l, acesta se opri din cântat şi îl pofti să se aşeze lângă el.

    - Eşti nou venit, nu? Eu sălăşluiesc aici de peste două sute de ani. Sunt Antonie Pantoleon-Petroveanu.

    - Eu sunt profesorul Ghinionescu.

    - Ghini, Ionescu – zise Anton Pann, şugubăţ – dar văd că nu arăţi chiar ghini!

    - Lovitura din frunte e de la oglinda unei eleve, care a zburat în capul meu, când am invitat-o la tablă. Era nervoasă că o deranjasem tocmai când se farda.

    - Învăţătura dată rău se sparge în capul tău…

    - Vânătaia de la ochi o am dintr-o pauză, când am încercat să despart o elevă care se bătea cu o profesoară, pentru un băiat dintr-a XII-a.

    - În certuri cine se bagă, păgubi trebuie să tragă… Dar, ia spune-mi, cum mai e viaţa dascălilor? Că şi eu am fost, cândva, profesor de muzică religioasă.

    - În anii electorali, ni se promitea că vom trăi mai bine. Şi chiar nu ne puteam plânge… în fiecare zi am dus-o mai bine decât în ziua următoare.

    - Un nebun făgăduieşte şi-nţeleptul s-amăgeşte…

    - Uneori, am încercat să ne revoltăm, dar tot degeaba. Era prea târziu.

    - Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşală!

    - Ne închideau gura imediat, când porneam câte un protest.

    - De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine…

    - Cu cornuri, mai exact. Dar nu gura noastră, ci a elevilor care primesc lapte şi corn. Noi am tot sperat să le dea şi promisa miere, doar-doar ar fi curs în învăţământ numai lapte şi miere…

    - Omul trăieşte cu ce bagă în gură…

    - Şi piere cu ce scoate din gură. Trebuia să am mare grijă ce vorbesc…

    - De multe ori limba taie mai mult decât sabia. Dar copiii cum mai sunt? Pe vremea mea erau tare respectuoşi.

    - Cei de acum sunt respectaţi şi se respectă. Nu mai pot fi nici măcar certaţi, ca să nu fie lezaţi moral…

    - Copilul nepedepsit rămâne neprocopsit… Am auzit că a fost mare scandal, astă-vară, cu un examen…

    - Examenul de bacalaureat, aşa se numeşte. Lasă, că nu l-au luat nici alţii şi au ajuns acum să facă pe lupii moralişti!

    - Vezi bârna din ochiul tău şi nu vorbi p-alt de rău! Dar şi profesorii am auzit că nu s-au lăsat mai prejos la examenele lor.

    - La examenele de titularizare, vrei să spui? Păi dacă acum ies profesori pe bandă rulantă… Nu tu ore de asistenţă, nu tu practică pedagogică… Şi ne mai mirăm ce elevi formează?

    - Cu ce dascăl lăcuieşti, aşa carte-alcătuieşti.

    - Iar dascălii cu vocaţie sunt prea ocupaţi ca să mai fie… preocupaţi. Au avut grijă cei de sus să-i îngroape în hârtii, să nu aibă mintea odihnită. Aleargă după puncte pentru dosar, mai ceva ca soldatul acela grec, la Marathon. Cândva se spunea că şcoala e cetatea ştiinţei…

    - Ştiinţele sunt uşi, iar cheile lor sunt cercetările.

    - Uşile astea scârţâie rău, de o vreme, dar nu se aude scârţâitul până unde trebuie.

    - Omul vrednic se face luntre şi punte.

    - M-am făcut şi eu luntre şi punte. Să pot supravieţui, mi-am mai luat un job.

    - Nevoia învaţă pe om…

    - Am lucrat ca ajutor de ospătar, într-un club de noapte, unde se pregăteau elevii de liceu pentru şcoala… vieţii. Nu era bine, dar trebuia să strâng bani de încălzire.

    - Nici unele nu sunt rele, dacă te deprinzi cu ele…

    - Dacă ştiam că mor de infarct, nu mă mai temeam că voi muri de frig, la iarnă. Alţi colegi mai norocoşi au găsit elevi pe care să-i mediteze, contra cost. Norocul meu că n-am fost niciodată norocos, că ar fi trebuit să plătesc un impozit… Şi când te gândeşti că este unul, la Hamangia, căruia nu i-a mai cerut nimeni impozit. Şi meditează de mii de ani…

    Luându-se cu vorba, domnul Ghinionescu nici nu băgă de seamă că Anton Pann dispăruse. Abia când auzi pe cineva strigându-l, observă că nu mai era pe aleea străjuită de salcâmi. Privi în jur şi bănui că este pe patul unui spital. Glasul asistentei medicale îi confirmă bănuiala:

    - A fost o operaţie grea, dar a reuşit. Aveţi un vizitator.

    Uşa se deschise şi apăru, în salon, şeful său de catedră:

    - Păi, bine, colega, noi nu ne mai vedem capul de treabă şi tu ţi-ai luat concediu medical? Să te întremezi repede, că ai de centralizat rezultatele testelor iniţiale!

    Povestea aceasta m-a facut sa ma bucur ca am renuntat rapid la meseria de profesor, dar ma bucur ca am imbratisat profesia de formator pentru ca este mult mai usor in societatea romaneasca sa inveti “oamenii mari”. :)


  • RadioBLOG: istorie, concept, misiune si obiective

    Inca de pe la inceputurile acestui blog, mi-a aparut in minte ideea de a pune oferi posibilitatea cititorilor de a asculta muzica in timp ce citeste ceea ce scriu. Chiar ma gandeam la amestecul de idei personale concretizate in articolele publicate pe catalinionita.ro citite pe fundalul sonor al muzicii mele preferate. Incet incet, ideea nu am putut sa o pun in practica, dar prin 2009 am concretizat-o intr-un blog de muzica pe care l-am facut pe platforma WordPress sub adresa muzicasivideo.wordpress.com, sau sub redirectionarea adresei trairi.catalinionita.ro. Acesta a fost pus sub numele de TRAIRI deoarece consider muzica mijlocul ideal de a-ti exprima trairile. Cand spun “trairi” ma gandesc la tot ceea ce simtitm, de la stari de suparare, pana la cele de fericire maxima. Acest blog cand a fost lansat nu a fost promovat aproape deloc, de el stiind doar cateva persoane apropiate in clipa respectiva. Cu toate astea aveam un trafic destul de maricel pentru un blog necunoscut, explozia fiind intr-o zi de aproximativ 400 de vizitatori. :) Pe langa traficul exploziv de atunci, am mai avut si satisfactia iesirii in evidenta in fata membrilor Trupei Vunk cu filmuletele facute in concertele lor pentru blogul meu, persoane pe care chiar le-am cunoscut si cu care m-am imprietenit.

    Astfel, in unele momente aveam multe lucruri de spus pe blogul meu,  dar datorita oboselii, plictiselii sau lenei, nu aveam chef sa scriu, asa ca renuntam. In plus am constientizat ca sunt cateva lucruri haioase pe care as vrea sa le impartesec pe blog, dar care oricat de bine ai scrie, nu ai cum sa le exprimi, datorita faptului ca povestile respective erau conturate nu prin cuvinte, ci prin sunete. In plus, avand in vedere recomandarea pe care am primit-o de la o prietena in urma cu ceva vreme, de a incerca sa fac o cariera in a vorbi cu lumea pentru ca as avea abilitatea de a povesti interesant, mi-a aparut o idee. Ideea consta intr-un post de radio online in care sa unesc cele doua bloguri ale mele. Mai exact un post de radio cu muzica mea preferata sau pe care simt sa o ascult la un moment dat, dar in care sa mai intervin si eu din cand in cand cu cate o poveste care merge mai repede povestita decat scrisa. Astfel m-am gandit ca postul de radio s-ar numi cel mai bine si semnificativ: RadioBLOG. Asa am reusit la sfarsitul anului trecut sa lansez un post de radio online pe care difuzez muzica mea preferata, iar pe care ocazional deocamdata, mai intru sa vorbesc si sa povestesc cate ceva. Este adevarat ca nu am format inca o grila de program, acest lucru datorandu-se foarte mult si faptului ca inca nu am un program bine stabilit. Totusi, prin intermediul Facebook-ului am creat o pagina speciala a RadioBLOG-ului, pagina care are deja peste 100 de aprecieri (like-uri), iar cand ma hotarasc sa vorbesc la radio, anunt cu cateva ore inainte. Asadar, va invit si pe voi sa dati like la pagina RadioBLOG de pe Facebook pentru a fi la curent cu emisiunile ce vor fi difuzate pana voi realiza grila fixa de program.

    Trebuie sa mai amintesc ca la inceputul acestui proiect, am mai cautat pe internet proiecte similare, si am fost uimit cand am vazut ca nu a mai fost abordata aceasta idee nicaieri in lume. Asadar, am zis sa incerc prin intermediul blogurilor mele, prin intermediul retelelor sociale si al prietenilor din mediul virtual si nu numai, sa fac cunoscuta ideea de RadioBLOG pe care ar fi indicat si frumos sa o preia cat mai multa lume. Este adevarat ca exista si niste costuri suplimentare in ceea ce priveste serverul de radio care permite ca muzica sa mearga 24/24, dar avand in vedere ca si un blog clasic trebuie gazduit pe un server contra cost, sa spunem ca nu este o foarte mare problema acest lucru pentru cineva care chiar pune pret pe lumea care il citeste sau asculta in cazul nostru. :)

    Bineinteles ca daca sunteti interesati de un astfel de radio sau blog …. sau mai repede zis RadioBLOG, si aveti nelamuriri sau nevoie de indrumare, ma puteti contacta sa va ofer indicatiile necesare demararii lui. Poate cel mai mare avantaj la un RadioBLOG este acela ca acest lucru face posibila ascultarea lui de oriunde din lume, iar anumite servere chiar iti ofera posibilitatea sa vezi de prin ce colt al lumii esti ascultat. Eu chiar am intrat in legatura cu o persoana de nationalitate romana, dar care era plecata prin Danemarca. Ajunsese sa ma asculte zilnic, iar motivul sau a fost unul foarte simplu: ii placea la nebunie muzica difuzata, iar cand ma prindea online pe mine, ii facea placere sa ma si asculte vorbind. (acum nu trebuie sa va ganditi la prostii, mai ales ca persoana respectiva este pe punctul de a se marita, dar cu toate astea a aflat de pasiunea mea pentru chibrituri, iar cand se va intoarce in tara imi va aduce un chibrit interesant, care in Romania nu se gaseste :) ).

    Asadar, pentru cine e interesat de acest nou concept, sau cine e curios macar sa asculte RadioBLOG-ul Catalin Ionita, este invitat sa acceseze adresa www.catalinionita.ro/radioblog/radioBLOG.pls, iar daca aveti ceva sugestii, reclamatii, sau pur si simplu interes, va invit sa ma contactati prin comment la acest articol cu mentiunea in el ca este un comentariu ce nu se doreste sa fie publicat. Daca totusi este o reclamatie care doriti sa fie facuta publica, puteti mentiona acest lucru in paranteza, si cu siguranta o sa fie publicata.

     

    Poza aceasta mi s-a parut foarte sugestiva pentru RadioBLOG, iar mentiunea blogului sau persoanei caruia ii apartine in partea superioara, mi se pare foarte potrivita. :)

     

    Una peste alta, ma gandesc ca ar fi de-a dreptul misto ca Romania sa fie prima tara care lanseaza un nou curent in blogosfera, iar noi sa fim tara cu cele mai multe asemenea radiouri/bloguri/RadioBLOG-uri! Asadar NE BAGAM ??? :)


  • Ajută fără cheltuială

    Se pare ca acolo unde există pasiune apar şi lucrurile care ajung sa fie trecute în istorie. Nu este un secret pentru cei care au vizitat blogul www.catalinionita.ro/photoblog pasiunea mea pentru fotografie, la fel cum unii dintre voi stiu dorinta de a ma implica cu proiecte utile societatii prin asociatia CFC A. Un prim proiect a fost lansat acum aproape 2 ani împreuna cu Trupa Vunk, prin campania Medicina ca afara. Acest proiect a apărut din dorinţa comuna a celor doi organizatori (CFC A si Trupa Vunk) de a contrinbui la binele comunităţii în care trăim, după cum de altfel aceeaşi formaţie a exprimat foarte bine şi în melodia “Vreau o ţară ca afară”.

    Fidel afirmaţiei lui Gheorghi Valentinovici Plehanov “Niciun pas nu s-a făcut în istorie fără ajutorul pasiunii”, imi doresc ca începând de anul acesta, prin

    proiectele CFC A, să promovez arta fotografică ca modalitate de exprimare vizuală şi promovarea turistica a unor zone mai puţin cunoscute. În acest sens am demarat o campanie prin care dorim să promovăm intenţiile nostre de proiecte viitoare cu scopul de a cumula fonduri care sa sprijine realizarea acestora, dar eviând în acelaşi timp să solicitam bani din “buzunarul oamenilor” si sa promvăm modalitatea de finanţare pe care o ofera Guvernul Romaniei asociatiilor, fundatiilor si cultelor religioase din Romania din impozitul platit de contibuabili.  Aceasta constă mai exact în posibilitatea fiecarui contribuabil de a dona 2% din impozitul pe salariu sau fiecărui agent economic de a dona maxim 20% din impozitul pe profit oricărei asociaţii/fundaţii. Astfel s-a hotarat să apelăm la bunăvoinţa oamenilor pentru a ajuta asociaţia CFC A de a-şi atinge scopul de a implica conştient individul, în primul rând tinerii, în cadrul societăţii civile şi comunităţii din care face parte. Astfel, din câte am zis şi mai devreme, legea sponsorizării nr.32/1994 cu modificările ulterioare permite oricărui agent economic care înregistreaza profit, să doneze maxim 20% din impozitul direcţionat către stat, uneia sau mai multor asociaţii. Aşadar, pentru persoanele interesate să contribuie la încercarea noastră de a sprijini societatea si mai ales tinerii ei, vă invităm să descarcaţi prezentarea CFC A pentru mai multe detalii, dar şi formularul 230 prin care pot dona slariaţii cei 2% din impozitul pe salariu platit catre stat. Prezentarea poate fi descărcată de aici: Prezentare_CFC_A, iar formularul 230 de aici: Cererea_230_CFC_A.

    Bineînteles că suntem deschişi şi la alte sugestii atât pentru activităţile pe care ar fi indicat sa le desfăşurăm pentru binele comunităţii, cât şi la alte tipuri şi metode de obtinere a donaţiilor care ar sprijini realizarea acestora. Acestea pot fi trimise către noi printr-un comentariu la acest articol, ele urmând să fie moderate şi publicate de noi. În cazul în care nu doriţi să fie facut public comentariul vostru, vă rugăm să menţionaţi acest lucru într-o paranteză la finalul mesajului. În orice caz, toate mesajele primite vor primi un raspuns cât de repede se poate, pe adresa de e-mail aferentă acestuia. Suntem deschişi şi la colaborări cu persoane fizice sau juridice pentru a ne atinge scopurile mai sus menţionate.

     

    În incheierea articolului voi folosi o afirmaţie care mi-a fost transmisă de către un colaborator zilele trecute, şi care pare foarte potrivita pentru incheierea mesajului transmis prin acest articol:

    “Să fii iubitor şi bun este cea mai mare moştenire pe care cineva le poate lăsa.”


  • Scrisoare deschisa catre Ministrul educatiei Ecaterina Andronescu

    Stimata doamna Ministru al educatiei Ecaterina Andronescu,

    Numele meu este Catalin Ionita ce la inceputul acestui an scolar profesez pe functia de profesor suplinitor calificat la liceul Tehnologic “Carsium” din localitatea Hirsova, judet Constanta. Aceasta profesie am ajuns sa o capat dupa ce am fost nevoit sa ma intorc in Hirsova, localitatea de domiciliu, in urma disponibilizarii mele de la Ministerul Educatie, Cercetarii, Tineretului si Sportului, disponibilizare ce a avut loc in luna februarie a anului 2011

    Avand in vedere noul meu domeniu de activitate,  am identificat o problema foarte grava a sistemului educational din Romania si am decis sa o sesize in singurul mod public care il aveam la dispozitie, persoanei cele mai in masura sa afle acest lucru.

    Sesizarea mea cu privire la sistemul de educatie din Romania, al carui scop este acela de a educa tinerii acestei tari prin intermediul profesorilor sau persoanelor specializate in domeniile care trebuiesc predate acestora, este acela ca, din cate am putut observa din primele zile de munca, acesta prefera sa aiba justificari cum ca se fac orele de clasa, prin foarte multe hartii ce trebuiesc facute de profesor in timpul privat al acestora, in loc ca acestia sa fie indemnati si ajutati sa se pregateasca cat mai bine acasa pentru ceea ce trebuie de fapt sa faca la scoala, si anume sa se pregateasca pentru a invata elevii ce trebuie sa ii invete. Avand in vedere ca eu unul sunt la inceput de drum pe aceasta cale, pot spune ca am fost profund dezamagit si chiar indepartat as putea spune, de ceea ce inseamna aceasta meserie, in primul rand de sistemul foarte solicitant si birocratic, in loc sa ma pot concentra pe invatat si studiat pentru ceea ce trebuie sa le predau elevilor la modulele ce mi-au fost repartizate. Doresc sa mai mantionez si faptul ca salariul de profesor, chiar si suplinitor, nu este deloc motivant pentru a suporta stresul ca pot fi dat afara daca nu imi pregatesc hartiile pentru justificarea in fata dumneavoastra de fapt ca imi fac treaba pentru care sunt platit din bugetul de stat! Mai exact, venitul meu ca si profesor suplinitor pentru cele 6 module ce au revenit specializarii mele, este de aproximativ 630 – 650 RON net. Pe langa acest lucru, trebuie sa punctez si faptul ca o parte dintre modulele ce le voi preda in anul scolar ce urmeaza nu au manuale scolare, intrand astfel in atributiile mele de profesor sa le pregatesc materialele elevilor. Cazul cel mai dramatic as putea spune, este la modulul “Extinderea afacerii prin comert modern”, modul la care nu s-a publicat niciun curriculum, astfel neputand sa imi fac planificarea ce trebuie predata pana pe data de 10 octombrie, dar cel mai grav lucru fiind ca nici pentru aceasta materie nu exista manual. Scoala bineinteles ca nu este dotata cu manuale scolare, elevii fiind nevoiti sa isi achizitioneze singuri cartile necesare.

    Singurul lucru care m-a determinat sa nu renunt inca din primele zile de scoala la aceasta pozitie a fost faptul ca toti colegii mei, profesori cu multa experienta, m-au ajutat, m-au sustinut si o fac in continuare ca sa pot face birocratiei impusa de Minister prin intermediul Inspectoratelor Judetene.

    Asadar, va rog respectuos sa incercati impreuna cu echipa dumneavoastra de consilieri sa luati masuri pentru a schimba acest proces birocratic si sa rezolvati lipsa materialelor didactice necesare educarii elevilor.

     

    Cu stima,

    Catalin Ionita

     

    P.S. Am fost avertizat de multe persoane apropiate ca daca voi publica aceasta scrisoare, dupa ce va ajunge sa fie citita de dumneavoastra, o sa fiu eliminat din sistem, si chiar sanctionat! Cu toate acestea, eu am preferat sa va comunic ceea ce era de comunicat, in speranta ca va aparea o rezolvare benefica pentru elevii acestei natiuni!