Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Category Archives Vremurile de alta data
  • Sfarsit de inceput sau doar ….. un nou inceput ?!?!

    Mi-e dor de vremurile in care pentru mine nu exista Facebook, iar cand vroiam sa spun ceva lumii intregi foloseam blogul acesta, blog care era si destul de apreciat pentru ce se gasea in el. Am avut o perioada lunga de ratacire, dar vreau sa ma intorc acolo unde m-am ratacit, si sa o iau de la capat.

    P.S. – perioada aceasta care a trecut nu o regret, ci ii multumesc ca a existat pentru ca ea a fost necesara in viata mea pentru a cunoaste pe cine pot conta in viitor, si pe cine pot uita deoarece mi-au tinut timpul ocupat cu iluzii ce au parut frumoase.

     

     


  • LA PEŞTE Mamaia Nord: nota în plus a sezonului estival

    Anul acesta, din dorinţa de a încerca să fac ceva nou, am ajuns la un job sezonier pe litoral. Având în vedere că nu încercasem niciodata aşa ceva, am decis ca vara aceasta să încerc să îmbin utilul cu plăcutul, lucru pe care am şi reuşit să îl fac. Jobul găsit a fost într-un restaurant al unui complex turistic din Mamaia (Complex Turistic Mamaia Nord), dar un restaurant-terasă cu specific pescaresc şi cu muzică veche şi exagerat de bună. :)  Am pornit cu un jobuleţ mărut, dar care mi-a permis să văd toate lucrurile speciale din restaurantul-terasă LA PEŞTE, lucruri pe care am început să le comunic prietenilor şi cunoscuţilor cu care vorbeam întâmplător, atât în discuţiile directe, cât şi prin intermediul internetului. Aceste discuţii au adus şi ceva noi clienţi restaurantului, clienţi care au fost foarte încântaţi de ce au găsit acolo, atât în privinţa mâncării, cât şi a atmosferii per ansamblu.

    Interesant a fost că datorită restaurantului La Peşte, am descoperit  ca răutatea omeneasca încă lucreaza! Şi încă ce lucrează!   Mai exact, încă de la început am cautat pe motoarele de cautare numele restaurantului şi am fost surprins neplăcut să gasesc un comentariu negativ şi care se cam bătea cap în cap cu realitatea descopeită de mine acolo. Aşa am dedus ca oamenii din societatea noastra au mania de a se concentra pe părţile negative ale oricărui lucru, oricât de bun ar fi el; iar dacă ele nu exista, “se fabrică”… Un exemplu ar fi faptul că în respectivul comentariu am văzut tendinţa oamenilor de a nu menţiona lucrurile bune care ne interesează la un restaurant cum ar fi mâncarea gustoasă, muzica bună (asta dacă în rândul clienţilor care au comentat nu au fost şi manelişti cumva :D ) sau că nota de plată a fost destul de mică pentru staţiunea Mamaia (exemplul meu fiind porţia de hamsii prăjite cu mămăliguţă, lămâie şi mujdei servite la masă în restaurant la preţul de 15 lei, în condiţiile în care pe plajă doar porţia de hamsii cu puţină pâine este de 8-10 lei ….. şi se serveşte în picioare, pe cearşaf sau direct stând aşezat pe nisip), ci acela de vorbi despre mărunţişurile negative cum ar fi un ajutor de ospătar începător care doar s-a bâlbâit  puţin în neştiinţă de cauza, când a fost întrebat ceva. Pe lângă această mică răutate a oamenilor, mi se mai pare destul de ciudat şi faptul că oamenii să nu mai prefere să vitziteze un loc datorită părerilor anumitor vizitatorilor de acum 2 sau chiar 3 ani. :(

    Revenind la restaurantul La Peşte, în perioada în care am fost acolo, am avut ocazia să gust o foarte mare parte din preparatele pescareşti  pregatite  acolo, şi vreau să spun că mi-au placut într-atât de mult încât atunci când voi fi nevoit să invit o persoana la o cina pe litoral, mai mult ca sigur voi alege acest restaurant. Având în vedere că vorbesc despre o cina, aş avea implicit parte şi de reducerile substanţiale pe care le are restaurantul la sticlele sau carafele de vin consumate noaptea de prietenii La Peşte de pe Facebook care ascultă muzica veche. Deci eu unul cred ca mă încadrez destul de bine în target, deoarece îmi place mult să mă plimb noaptea, iar muzica veche o ascult aproape non-stop.  :)

    Revenind la preparatele  restaurantului La Peşte, acestea sunt pregătite de un bucatar cu care întâmplarea a facut să mă şi împrietenesc, şi despre care am aflat că a câştigat în urmă cu nişte ani locul I la concursul internaţional de preparate din fructe de mare şi peşte, din Napoli.

    Cred ca ar trebui să vă relatez şi faptul că  într-o zi, un prieten foarte vechi din Constanta cu care nu mă văzusem de ceva vreme şi cu care stabilisem să ne întâlnim, a trebuit să işi scoată la cina un partener medic din Franţa. Având în vedere că ne propusesem să ne şi întâlnim puţin în respectiva zi, şi-a scos partenerul în restaurantul din Mamaia Nord în care eram eu, şi bineînţeles, au servit şi masa. Ulterior am aflat că mediul francez a fost mai mult decat impresionat de masa servită acolo, şi curios a fost că după ce s-a întors în Franţa şi a vorbit iar cu prietenul meu la telefon, i-a spus în finalul discuţiei că data viitoare când va veni în România, doreşte să meargă să ia masa tot La Peşte, şi nu doar într-o singură seară. Este posibil ca el să fi apreciat şi vinul foarte bun care se serveşte în restaurant,  având în vedere că întreaga seara numai el a consumat vreo doua sau trei pahare de vin alb în timp ce a mâncat peştele, urmând ca la “desert” să servească şi o jumatate de sticlă de Champagne de la Jidvei.

    În final vă spun că lucrul care mi-a atras foarte mult atenţia şi câştigat admiraţia a fost reprezentat de un detaliu dat de designul interior al restaurantului La Peşte. Mai exact este vorba de ….. zidăria, să îi spun aşa, de sub bar  pe care decât sa v-o descriu prin cuvinte, prefer să vă  las să o admiraţi singuri. :)

    Sunt multe detaliile pe care le-am remarcat, dar scoicile încorporate în perete chiar mi s-a parut ceva absolut interesant, de efect, dar mai ales original, lucru care m-a inspirat şi pe mine cu o idee, dar pe care o să v-o prezint în momentul în care voi reuşi să o pun în aplicare. În orice caz, mi-am propus ca primul exemplar din ce vreau să fac, să îl ofer cadou restaurantului care mi-a oferit această idee. :)


  • SEXUL, o problema controversata

    Este adevarat ca am fost crescuti, cel putin pana la o anumita generatie, cu o conceptie legata de sex ce ne-a facut sa il vedem ca un lucru normal, dar putin mai …. tabu, sa ii spun asa. Ideea este ca am ajuns sa dezbat aceasta problema in public sperand ca voi reusi sa creez o discutie care sa fie esenta acestui articol. De fapt articolul de fata este o prezentare generala a CUM VAD EU problema sexuala, urmand ca esenta sa fie trasa din comentariile ce sper sa apara. Chiar as fi vrut sa dezactivez la acest articol setarea blogului de a aproba comentariile, dar din pacate aceasta setare ar fi pentru toate articolele. Acest lucru il evit in urma primirii multor comentarii ce au continut injuraturi si cuvinte vulgare, lucru pe care am anuntat de la inceput ca nu il voi permite sa se intample. Totusi, avand in vedere ca am acces la net si e-mail in permanenta si de pe telefonul mobil, voi aproba toate comentariile ce vor veni la acest subiect mai putin, REPET, cele cu continut vulgar sau obscen.

    Revenind la problema SEXULUI, vreau sa spun doar ca am ajuns sa imi fac o problema, pana de curand, cu privire la ce fel de persoana sunt eu si modul de gandire poate destul de invechit si neadaptat la actualele vremuri. Din fericire mi-au ridicat moralul niste filme foarte cunoscute si apreciata de toata lumea, pe care le-am vazut sau revazut de curand si in care am vazut ca problema sexului era trata cam in acelasi mod in care o privesc si eu. Am zis la inceput ca am fost crescuti PANA LA O ANUMITA GENERATIE cu o conceptie anume despre sex. Am subliniat ca PANA LA O ANUMITA GENERATIE deoarece ma uit in jurul meu la generatiile ce au venit dupa generatia ’81 (adica generatia mea), si pot spune ca pana la cei din ’83 s-a mers pe aceeasi educatie privind sexul, ca si cea primita si formata de generatia mea, adica sexul nu este ceva ce sa se intample oricand, oricum si ….. mai ales CU ORICINE. Este adevarat ca s-a privit putin ciudat sexul, mai ales raportat la fiecare sex in parte, adica barbatii au voie sa o faca in stanga si in dreapta cu oricine, si eventual sa fie inceput cat mai devreme, iar la femei sa inceapa eventual chiar cu barbatul cu care va ramane forever si cat mai tarziu de preferat. Analizand mai bine acest subiect si acest mod de gandire mi-am dat seama ca …… PREACURVIA este tot PREACURVIE indiferent de sexul vizat. Mai exact eu nu vad ca fiind un lucru foarte ok sa te duci in stanga si dreapta, sa ajungi sa “faci dragoste” cu o persoana inainte de a o cunoaste cat mai bine. Mi se mai pare foarte cidat, acum cand m-am mai “mosit” :), ca sexul facut prima oara sa se faca doar de dragul de a face asa ceva. Daca stau bine sa ma gandesc si la mine, cum am intrat in “tainele” acestei “activitati”, ma cam rusinez putin pentru ca s-a intamplat cu cineva doar pentru o singura data, cu care nici macar nu eram impreuna sau cu care sa fi urmat macar sa ajung fiu, in urma “apropierii” sexuale.

    Din nefericire, modul oamenilor de a fi, chiar s-a schimbat mult in generatiile mai micute, ei vazand sexul ca fiind ce ABSOLUT NORMAL, si mai ales ca se paote intampla oricand, chiar si dupa prima intalnire eventual, “daca simti acest lucru”. Acest lucru il vad ca o imaturitate, lipsa de educatie privind domeniul sexului sau daca ajunge sa se intample frecvent cu mai multe persoane, chiar un “usuratism”, ca sa nu spun “curvenie”. Trebuie sa mentionez ca acest cuvant, “CURVENIE”, nu este atribuit doar persoanelor de sex feminin, ci tin minte si acum cum cataloga un profesor de scoala generala, si anume “CURVA MASCULINA”. Deci, din asta rezulta ca respectiva “curvenie” este si la sexul masulin, si daca stau acum sa ma gandesc la multe cunostinte ale mele, chiar este posibil ca barbatii sa fie mai “curve” decat femeile. Cel putin, si la acest capitol este o mica dovada ca femeile sunt putin mai “dezghetate” decat barbatii, avand in vedere ca ele pana la urma, cand vor sa obtina avantaje de pe urma sexului, o si cam recunosc. Acest gen de femei mie personal mi se par mult mai putin “curve” decat cele care ele se culca “doar cu prietenii lor”, dar ii schimba foarte des “ca asa simt” si se culca cu fiecare in parte, dar avand la fiecare in parte si un mic scop ASCUNS, scop care le scot pe ele in avantaj. Treaba asta am vazut ca a inceput de ceva ani incoace sa se practice si la barbati, chiar ajungand ca ei sa solicite bani pentru a satisface sexual o femeie, dar majoritate recunoscand fara jena acest lucru.  In orice caz, sexul este o apropiere intima intre doua persoane, apropiere care ar trebui sa apara doar daca sunt la mijloc si ceva sentimente mai puternice. Doar simplul sentiment de “indragosteala” de exemplu, ducand usor spre susnumitul “usuratism” deoarece sunt unele persoane care se indragostesc foarte repede. Imaturitatea are aici un rol foarte important deoarece multi oameni cand se indragostesc au senzatia ca de fapt ei IUESC, dar atunci cand descopera si un mic defect la persoana pe care ei zic ca “o iubesc”, ajung sa caute la altcineva fara respectivul defect, iar atunci cand gasesc asa ceva se indragostesc iar, si cad in greseala “usuratismului” sau “preacurveniei”. Ideea este ca toti oamenii avem defecte, iar atunci cand spui ca iubesti un om, trebuie sa ii accepti si respectivele defecte. Deci, in finalul acestui articol vi spune ce consider EU, dar sper sa ma contraziceti, dar sa oferiti si argumente. Eu cred ca totusi nu este ok sa apara apropierea intima cu prea multe persoane, 2-3 fiind un numar maxim. Cumva, sustinand acest lucru, recunosc si ma cam autodeclar “curva masculina” si eu, dar cel putin am constientizat acest lucru, iar aceasta constientizare mi-a si modificat putin modul meu de a fi si a dori sa fiu mai departe. Ideea este ca de acum inainte voi incerca sa evit sa fiu “curva”, dorind sa ma “asez la casa mea” ….. chiar daca acest lucru nu va implica imediat o casatorie. Treaba sa fac sex pe unde apuc deja o vad destul de aiurea si am inceput sa imi doresc sa fac de fapt doar DRAGOSTE, sexul fiind deja de domeniul trecutului pentru mine. Sincer sa fiu, cumva chiar a cam ajuns sa imi fie usor scarba de acest lucru, la acest lucru fiind posibil sa fie avut un rol foarte important si descoperirea unei persoane careia i-am si zis nu de mult ca este genul de persoana la care as putea sa ii ofer din inima inelul de logodna, chiar daca nu am sarutat-o niciodata pana in prezent. Poate tocmai faptul ca am fost apropiati si am vorbit foarte multe pe aproape toate temele, si faptul ca si Ea are pe plan social foarte multe lucruri in comun cu mine, m-a facut sa simt acest lucru, dar cel mai important a fost exact subiectul acestui articol, subiect care in urma discutiei purtate cu ea, m-a facut sa vad ca MAI EXISTA OAMENI, dar mai ales FEMEI care vad sexul la fel cum il vad si eu, si anume ca un subiect mai delicat, si nu deschis si usor de discutat cu oricine … “LA ORICE ORA”, deci poate ca nu sunt Eu chiar ciudat! :)


  • Campanie socială SUPER şi …… un VIS

    Am văzut zilele trecute un super spot publicitar pe Youtube la o campanie socială organizată de Ambasada Amercii în România împreuna cu MAE împotriva firmelor care promit obţinerea vizei pentru SUA prin vestita Loterie a Vizelor. Am fost atras de acest filmuleţ deoarece şi eu am fost pe punctul să pic în această “plasă” în vreo câteva rânduri, acum vreo câteva luni primind chiar un telefon cu numar ascuns, dar cică din America de la reprezentanţii Loteriei …… CICĂ, pentru a mi se spune cât de aproape sunt de câştigarea vizei, DAR că trebuie să livrez o sumă “nesemnificativă” într-un cont anume. Eu unul le-am zis de la început, având o mică bănuială, că dacă am câştigat viza, le multumesc mult de veste, dar să nu mă pună să platesc nimic, pentru că automat nu voi face acest lucru! Atunci a început să-mi explice domnişoara/doamna că de fapt banii sunt necesari pentru a face un curs de limba engleză pentru că TREBUIE să fac aşa ceva cu siguranţă. :) Pentru a întelege foarte bine cum funcţioneaza acest sistem de păcălire a naivilor, spotul campaniei sociale este foarte explicit, mai ales că foloseşte un basm naţional foarte cunoscut, şi anume “URSUL PĂCĂLIT DE VULPE” :)

    Având în vedere că aici nu am povestit de dorinţa mea, cea considerată de multă lume (MATURĂ ÎN GÂNDIRE) ca fiind ciudată, am decis sa o fac publică după ce am vazut filmuletul campaniei de informare a oamenilor de escrocheria din Loteria Vizelor pentru SUA!

    Să vă spun şi despre aşa numita “idioţenie”, ce eu o numesc simplu “vis”, ……. dar un vis relativ uşor realizabil, parerea mea! Mai exact, nu ştiu câţi dintre voi ştiu, dar eu în 2007 am reuşit să-mi iau persmisul auto categoria A, adica pentru motociclete …… sau motoare cum ne place noua byker-ilor sa le numim. :) Este adevarat că este cam pretenţios din partea mea să mă consider unul dintre ei deoarece nu am nici o motocicletă sau motoretă macar, şi nici nu ştiu când voi avea ……. deoarece CICĂ e criză, care se pare că o să mai dureze! :D Revenind la permisul meu categoria A, trebuie să precizez motivul pentru care am ajuns să îmi doresc, dar si să obţin aşa ceva. Mai exact, de când eram copil, mă tot uitam la filme VIDEO pe aparatul care reuşise să-l achiziţioneze al meu tată de la un “vaporean”, cum le spuneam noi marinarilor de pe vremurile respective! În general, trebuie să recunosc că la acea vârstă mă atrageau al culme filmele de acţiune (pe lângă cele cu karate :)) în care acţiunea conta mult prea puţin, ci esenţială era prezenţa motocicletelor în el ….. pentru mine cel puţin! :) Nu mai ţin minte numele filmului care a făcut să încolţească acest vis în mintea mea, dar cert este că el este unul foarte aprins şi anume de a ………. merge pe ROUTE 66 din USA cu un Harley Davidson de la un capat la celalalt al ei!

    Este adevarat că asta înseamnă o distanţă de aproximativ 4000 de km, dar nu m-a speriat nicio clipa lungimea ei deoarece plimbarea este rasplatita cu privelistea Americii de la est la vest şi invers! ;) Având în vedere ca de multe ori m-am catalogat ca fiind “TÂMPIT DE SINCER”, am mai dovedit acest lucru şi în acest caz! Recunosc că nu am putut să nu le povestesc prietenilor şi cunoscuţilor de această dorinţă a mea, crezând că vor fi loviţi şi ei de entuziasmul meu! Din nefericire, reacţia marii majorităţi dintre ei a fost una destul de …. descurajatoare! În afara de vreo 2-3 oameni, toţi mi-au spus ca este cam imposibil să fac aşa ceva pentru că unu la mână, este foarte scump, doi la mână este greu de unul singur, iar trei la mână, şi cel mai important, NU AM ŞANSE SĂ PRIMESC VIZA. Este adevarat că după mica mea întâmplare auto, este o treabă soră cu inconştienţa sa ma mai urc pe motor – zic mulţi-, dar având în vedere că îmi place să călăresc motorul, dar şi că întamplarea auto a fost cu un …… AUTO şi nu cu o motocicletă, eu unul turbez de dorul ei pentru că am deja doi ani şi jumătate de când nu am mai încălecat o motocicletă! Revenind la descurajările cunoscuţilor mei pot spune doar atât în cele ce urmează:

    Am studiat “piaţa” destul de atent, şi am avut grijă să rotunjesc toate preţurile usor ….. în sus! ;) Aşa am aflat că drumul dus-întors până în SUA mă ajunge undeva la 1000 de euro maxim, închiriatul unei motociclete acolo, în SUA, este cam la 100$/zi (marele AVANTAJ fiind că acolo nu se gaseşte de închiriat alta motocicleta în afara de Harley Davidson! Am estimat că drumul meu, care ar inseamna cam 8000 de km, s-ar putea face, cu tot cu opriri şi admirat peisaje, cam în 15 zile. La un alt calcul simplu ar ieşi că din cei 8000 de km aş avea de parcurs cam 540 km/zi, deci asta ar însemna, cam în 6 ore de mers pe motocicleta intr-o zi. Cei 540 de km dacă îi împart la cele 6 ore, îmi va ieşi o viteză de 90 de kmora, ceea ce este ideal pentru un Harley din câte am aflat eu despre motocicleta asta. În plus această viteză îţi poate permite şi să nu pierzi frumuseţile printre care treci ……, care or fi ele în pustiu. :) Deci revenind la latura financiară, închiriatul motocicletei pentru toată perioada înseamnă încă 1500$, care transformaţi în EURO înseamnă puţin peste 1000. La preţul motocicletei se mai adaugă si preţul benzinei necesare drumului, şi ea vine în felul urmator: 1$/l x 6 l/100 km = 6 $ /100km => 8000 km x 6$/100km =   480$ = 341 EURO. Deci 1000 Euro + 341 EURO = 1341 EURO ……… iar eu am echivalat acest cost la 1500 EURO. Deci până acum s-au dus 2500 de EURO (avion+motor+benzina). Pe lângă asta, costul pentru dormit la motelurile de pe drum am aflat ca sunt undeva la pretul de 10-20$ noapte (cu mic dejun inclus) x 15 nopti = 150-300$ = 105-220 EURO. Deci am adăugat la drumul cu avionul şi Harley-ul închiriat, cu benzina necesara plimbarii, cazarea şi costul meselor necesare pe tot parcursul împlinirii “visului meu din copliărie” şi am ajuns astfel la 2720 EURO, sumă pe care am rotunjit-o in sus (normal :)) la 3000 EURO. Deci legat de primul punct abordat de prietenii pesimişti, le pot spune că nu mi se pare o sumă fantastică pentru împlirea visului meu din copilarie, suma de 3000 de EURO. Este adevărat că este o suma mare, dar până la urmă nu este imposibil de făcut rost de ea. Până la urmă, dacă nebunia este destul de mare, ceea ce la mine este cu siguranţă :D, se poate face şi un împrumut bancar şi se rezolva cu plata pe o perioadă de maxim 2-3 ani. Eu unul chiar cred că merită investiţia pentru că, pe langă împlinirea unui vis, mai este şi faptul că ţi se oferă posibilitatea de a vizita şi alte meleaguri, cunoaşte noi obiceiuri şi tradiţii, dar mai ales de a cunoaşte noi genuri de oameni! ;)

    Al doilea punct vizat de prietenii mei în discuţia ANTI VISUL MEU :) este cu dus şi întors. Pot spune că nu este foarte greu de unul singur, mai ales având în vedere că acest vis a fost “construit” de unul singur, fară ajutorul şi ideile altcuiva. Deci şi dacă e să fie de unul singur, nu cred că ar fi o problema aşa mare, dar pot spune că deja au fost câteva persoane … şi de gen feminin chiar ;) …… care mi-au zis că le-ar place să facă aşa ceva. Deci singur, cam slabe şanse să mă duc până la urmă! :)

    Legat de viză, am aflat de câţiva ani chiar (nu multi este adevarat), că România este vizată destul de mult pentru a intra in programul VISA WAIVER, deci este posibil să nu mai am neovie de aşa ceva pentru a putea pleca sa fac ceea ce mi-am propus. Totuşi, dacă ea se va menţine, în urma discuţiilor avute cu oameni din sistem, să le spun aşa celor care cunosc legislaţia ambasadei mult mai bine :), sau măcar cu cei care au avut nevoie de obţinerea unei astfel de vize, mi s-a zis că dacă se demonstrează destul de clar că nu ai motive de a rămâne acolo, şi mai ales că este strict în scop turistic, nu este nici o problemă de a obţine viza …… mult râvnită de multă lume ce încă considera tărâmul American ca fiind Ţara Făgăduinţelor! :) În plus, chiar un prieten care a obţinut-o de curând, mi-a zis că tactica lui a fost una destul de simplă la interviu! Ea a constat în …….. SINCERITATE MAXIMĂ, spunând angajatului cu care a avut interviul strict motivul pentru care se va duce acolo, fără nicio minciună sau dramatizare! Mai exact a fost ceva de genul: “vreau să merg în oraşul X sa-mi iau haine din mall-urile alea de acolo şi să mai merg în oraşul Y, la nişte prieteni, cu care vreau sa fac un şpriţ de câteva seri şi să stăm la vorbe”! Deci, având în vedere că eu unul sunt tâmpit de sincer, după cum am tot spus-o până acum, nu prea îmi fac probleme de “cruntul” interviu la care voi spune de ROUTE 66 şi de faptul că o visez de mic copil de am ajuns să-mi iau şi permisiul categoria A pentru aşa ceva! Recunosc că mai repede îmi fac probleme pe latura financiară şi de faptul că, mie teamă că nu mai ştiu să merg pe motocicletă, având în vedere câtă vreme a trecut de cand nu am mai încălecat una, dar dacâ stau bine să mă gândesc, până in 2013 mai am timp pentru a rezolva ambele “probleme” şi chiar mă gândesc că nu ar fi dea dreptul IMPOSIBIL să ma întorc de acolo cu propriul meu Harley Davidson, luat la second hand de la ei …….. dacă prind vreo super ofertă! :D Oricum, chiar dacă este nevoie să mai fac iar şcoala pentru categoria A înca o data nu mă voi da în laturi, dar lumea vorbea că cică mă descurcam pe motor binişor, şi în plus zic eu că este ca “mersul pe bicicleta” ……. dar cu motor! :D

    Avand in vedere la ce mi-am propus in maxim 2013 :) o sa vedeti pe aici o poza gen cea de mai jos

    dar cu un Harley mai clasic si ………. NEGRUUUUUUUU ;)


  • Conexiuni nervoase” de 21 de grame?(!)

    O teorie interesantă am descoperit-o curând, când s-a încercat contraargumentarea a ceea ce CUNOŞTEAM fără să fi citit în cărţi, ci o SIMŢEAM pur şi simplu ca fiind foarte ADEVARATĂ (şi o cred in continuare asa).

    0angel_2

    Teoria mea, referitoare la EXISTENŢA SUFLETULUI, a fost contrazisă de o persoană (ce nu vrea sa creada in suflet pentru ca ….. NU SE POATE VEDEA :) ) foarte deşteaptă de altfel şi care a încercat să găsească o explicaţie ştiinţifică la ce anume numim noi ca simţiri şi catalogăm ca fiind “trăirile” sufleteşti (gen: durere, iubire, dragoste, tristeţe, etc.). Contraargumentul a aparut în momentul în care am fost acuzat că am spus ceva ce a durât, iar eu bineînţeles că am întrebat ce ar putea să doară, dacă nu avem suflet!? Explicaţia a venit relativ rapid şi a fost foarte ciudată ….. cel puţin pentru mine! Ea consta in faptul că ar fi vorba despre DOAR nişte “CONEXIUNI NERVOASE” care creează acele manifestări (FIZICE) ale trupului, numite de noi SENZAŢII şi SENTIMENTE!

    Recunosc ca am fost puţin bulversat de aceasta explicaţie, dar la puţină vreme după aceea, am aflat de un experiment din 1907 pus în practică chiar de un doctor american de origine scotiana, pe numele sau Duncan MacDougall, director al spitalului Stephen Henry Gale din Haverhill care a cantarit cu probabilitate stiintifica corpurile unor muribunzi. Indiferent de sexul, greutatea sau varsta subiectilor, in urma  decesului, diferenta de greutate intre ceea ce era inainte de deces si ceea ce devenise dupa a fost aceeasi, si anume de 21 de grame.

    Cu toate că experimentele sînt vechi de mai mult de un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame.

    POVESTEA CELOR 21 DE GRAME

    suflet

    MacDougall nu era genul de doctor care să inventeze teorii sau care să lase convingerile religioase să-i întunece judecata. Era un scoţian scund, cu ochelari cu lentile groase. Se mutase în Haverhill la vîrsta de 28 de ani. A absolvit medicina la Universitatea Boston şi a ajuns rapid directorul spitalului Stephen Henry Gale din Haverhill. Conform unor declaraţii pe care le-a dat reporterilor de la „American Medicine“, în 1907, MacDougall a decis să efectueze nişte experimente, deoarece a fost intrigat de predicatorii şi preoţii care afirmau că sufletul unei persoane nu moare odată cu trupul, ci trece mai departe, continuă să existe. Dacă este adevărat, MacDougall s-a gîndit că sufletul ar trebui să fie o entitate care ocupă un anumit spaţiu. Şi-a dat seama că, dacă ar putea măsura greutatea acestei entităţi în momentul în care părăseşte trupul, ar aduce dovezi definitive că sufletul există.

    Chiar şi la începutul secolului XX, cercetările lui MacDougall erau extrem de controversate. Doctorul era criticat mai ales de preoţi, care vedeau sufletul ca pe ceva intangibil şi nu ca pe un lucru pe care-l poţi măsura ştiinţific. Cu toată opoziţia comunităţii, doctorul şi-a continuat experimentele în spitalul în care lucra. A cîntărit şase bolnavi aflaţi pe patul de moarte, exact în momentul decesului. A constatat că toţi pierdeau în clipa morţii aproximativ 21 de grame din greutatea corporală. Într-unul din cazuri, imediat după constatarea decesului, pacientul a devenit mai uşor cu 21 de grame, peste un sfert de oră şi-a revenit în greutate, ca peste alte cîteva minute să piardă din nou cele 21 de grame, definitiv. A închis datele obţinute în urma experimentelor într-un seif, timp de şase ani. Voia să fie sigur de rezultate înainte să le facă publice.

    MacDougall a ştiut perfect cum să efectueze măsurătorile. În jurul anului 1900, a aşezat un pat de spital pe un cîntar. A cerut pacienţilor aflaţi în stagiu terminal permisiunea de a participa la experiment. I-a ales pe cei bolnavi de tuberculoză, pentru că aceştia nu se agită în momentul morţii, făcînd posibilă o cîntărire extrem de precisă. În literatura medicală, MacDougall l-a descris pe primul său pacient drept un om „cu un temperament american tipic“. Cînd momentul morţii s-a apropiat, MacDougall, ajutat de alţi patru doctori, l-au aşezat pe patul de pe cîntar. După trei ore şi 40 de minute, cîntarul, extrem de fin, a înregistrat o cădere sesizabilă. Omul murise. Doctorii cinci au făcut calcule independente cu privire la greutatea pierdută din cauza umezelii din respiraţie, transpiraţiei, mişcărilor involuntare, evacuării de urină şi chiar a aerului expirat din plămîni. Au constatat cu toţii că bărbatul a pierdut din greutatea corporală 21 de grame, care nu puteau fi atribuite nici uneia dintre aceste cauze.

    Curiozitatea cu privire la moarte şi suflet l-a însoţit pînă în ultimele momente din viaţă. Duncan MacDougall a murit în 1920, la vîrsta de 54 de ani, in urma unui cancer la ficat.

    „Dacă această stranie pierdere în greutate nu se datorează sufletului, care ne părăseşte, rămîne ca altcineva să ofere o explicaţie mai bună cu privire la acest mister“, a declarat doctorul ziarului Boston Sunday Post, în 1907. Pînă astăzi, nimeni nu a putut explica ştiinţific dispariţia celor 21 de grame.

    Materie necunoscută
    Doctorul Duncan MacDougall afirmă că, dacă există un suflet care există separat de creier şi de trup, atunci acesta trebuie să ocupe un spaţiu fizic şi să aibă greutate, iar această greutate poate fi măsurată. Ştiinţa ne spune că materia care ocupă spaţiu este de trei feluri: solidă, lichidă sau gazoasă. În toate formele, este afectată de forţa gravitaţională. MacDougall crede că sufletul aparţine altei categorii, una pe care noi nu o cunoaştem încă.

    Fotografia sufletului

    Sufletul nu numai că poate fi cîntărit, dar poate fi şi văzut. Sînt numeroase relatările despre imagini ale celor aflaţi în pragul morţii. Acestea sînt văzute mai ales de rudele muribundului, care nu se află în preajma acestuia, ci chiar la distanţe de mii de kilometri. Răposaţii „se arată“ celor vii sub formă de spectre care au fost deseori surprinse de camerele video fără a primi o explicaţie plauzibilă. Thelma Moss, profesor de psihologie la Universitatea Los Angeles din California (U.C.L.A.), scria în 1979 că aura fiinţelor vii, surprinsă de aparatul de fotografiat şi despre care se ştie că e o reflectare a biocîmpului, ar fi „o fotografie a sufletului“.

    Cred ca ar fi un subiect foarte bun de lincenta pentru un student de la medicina, ca doar “medicii sunt cei mai destepti oameni din lume!”, deci BAFTA la licenta! :)

    ARTICOL inspirat din MONITORULEXPRES.RO. Recomand pentru acest subiect folosirea motoarelor de cautare, dar si vizionarea filmului “21 GRAMS”!


  • ANUNT UMANitar !!!

    Zilele trecute am aflat de povestea dureroasa a unei concetatene a mea (adica din Harsova), care intamplator este chiar sora unui bun prieten al meu! :( A fost descoparita cu o tumoare intracraniana care necesita o operatie in Turcia, din cate am inteles. Ideea este ca pentru a fi efectuata aceasta operatie sunt necesari aproximativ 45.000 EURO. Deja lumea s-a mobilizat si am inteles ca s-a strans o suma frumusica, dar nu suficienta, ci chiar departe de suma necesara pentru efectuarea operatiei. :(

    Cand am aflat am zis ca o sa public is eu anuntul in speranta ca sunt citit si de OAMENI de bine! Ideea mea in astfel de cazuri este ca este foarte greu sa apara un om, doi, care sa ofere suma totala, dar este mult mai usor sa fie mobilizati mai multe persoane care sa sacrifice timpul necesar pentru depunerea banilor intr-un cont si banii de paine pe cateva zile, sau un pachet de tigari. Personal consider ca unde-s multi puterea creste, mai ales in astfel de cazuri si in plus o viata inseamna mult mai mult decat un pachet de tigari sau cateva paini.

    Anuntul Iolandei pe blogul facut cu scopul de a strange suma necesara il puteti accesa direct, atat din blogroll-ul meu (Iolanda Pascu), cat si in tot acest articol AICI si nu numai! Daca vreti sa vedeti mai in detaliu povestea unei mamici a doi copiii dulci, dar si foarte mici va recomand sa intrati pe blogul ei!

    Pentru orice eventualitate voi trece conturile unde se pot depune banii si aici:

    RO57RNCB0120031756720001 RON
    RO30RNCB0120031756720002 EURO
    SUCURSALA PALAS CONSTANTA,
    TITULAR CONT: PASCU DANIEL VIOREL