Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk



  • Sfatul zilei

    Doar ce mi-a venit ideea de a mai lansa o noua rubrica a acestui blog, rubrica intitulata “SFATUL ZILEI”. Voi recunoaste inca de la inceput, ca aceste sfaturi nu sunt concepute de mine, ci adunate de prin alte parti, si publicate pe cele care le-am verificat sau concluzionat si eu pana la momentul publicarii. Asadar, primul sfat al zilei, este unul putin mai profund care ne indeamna sa vedem frumosul din tot ce se intampla neplacut sau rau. Mereu cand mentionez de acest lucru, imi amintesc de remarca unei prietene facuta acum niste ani cu privire la un folder de poze publicat pe Facebook, prin care mi-a spus spus ceva de genul “ma intreb cum ai reusit sa surprinzi atata frumusete si liniste in Bucurestiul ala urat si agitat?!”. Acea concluzia a fost una dintre primele care m-a indemnat sa ma apuc mai serios si de fotografie.

    curcubeul pe ploaie si stelele pe intuneric

     

    “CAND PLOUA, UITA-TE DUPA CURCUBEU. CAND E INTUNERIC, PRIVESTE STELELE.” :


  • Nosso Lar – un film despre viata de apoi

    In urma articolului precedent, cel despre viata, am primit cateva feedback-uri intr-un mod privat. Cine a citit articlul l-a apreciat, dar au fost si persoane care mi-au spus ca in el se gasesc si influente ale religiilor ….. mai putin ortodoxe, sa le spun asa. :) Ideea este ca datorita acelui articol am primit si recomandare de un film cu indemnul “avand in vedere ce ai scris, chiar trebuie sa vezi filmul asta”. Aceasta sugestie venind de la o persoana pe a carei parere pun foarte mare pret, am ajuns sa caut filmul si sa il vad in urma cu cateva seri. Ca si cartea “Pendulul lui Foucault” a lui Umberto Eco, si acest film am ajuns la concluzia ca trebuie sa il vad de mai multe ori, dar inca de la prima vizionare am zis ca este atat de bun incat merita sa il recomand mai departe si eu. Recunosc ca initial am vrut sa il publc pe blogul de muzica, www.catalinionita.ro/trairi, dar am zis ca avand legatura stransa cu un articol scris aici, sa il public si pe acest blog, urmand ca poate sa il pun si pe celalalt blog.

    Pe scurt, in Nosso Lar (Casa noastra), este prezentata viata intr-o alta viziune decat cea care exista “pe piata” in momentul de fata, si care prezinta lumea spirituala, o lume net superioara celei fizice si “reale”. Privind putin si altfel, din acest film se pot trage foarte multe concluzii utile vietii oricaruia dintre noi, concluzii argumentate pentru a duce o viata mai frumoasa.

    Filmule este o ecranizare a uneia dintre multele carti ale lui Francisco Candido (Chico) Xavier, un respectat medium din Brazilia. Cartea Nosso Lar a fost cea mai vanduta carte a sa, iar in ea prezinta un “oras” care vegheaza Planeta, si care primeste sufletele celor carora li se termina viata trupului din aceasta viata. Inca de la inceput este descris iadul, iar descrierea din acest film este cea mai apropiata de ideea pe care o am si eu despre de inseamna iadul. Acesta este locul in care “simti durere in trup, dar si in suflet”, locul in care visul se transforma in cosmar”, in care “foamea, setea, frigul si lipsa de speranta” sunt starile tuturor sufletelor de acolo. Tot in inceputul filmului apare si notinuea de “sinucigas” atribuita personajului principal caruia i se terminase viata fizica datorita unor probleme de sanatate la stomac. Astfel, “sinucigas” in aceasta “lume de apoi” este rezultatul principiului si reactiunii, “boala fizica fiind rezultatul unei legi superioare”. Astfel, starile sufletesti de furie, ura, invidie, egoism, suparare, intoleranta, gelozie, ar alcatui un diagnostic fizic, partile corpului nesuportand acele trairi sufletesti repetate aflate in necorcondanta cu trupul, sau dupa cum sunt numite in film “rele tratamente”.

    Asadar, cel mai bine este sa va rezervati 2 ore (1:49 mai exact), sa urmariti acest film, un film foarte bine realizat de altfel, dar la care va recomand sa fiti foarte atenti, deoarece tot ce este spus in film merita retinut si inteles. Astfel va doresc vizionare placuta, si astept opiniile voastre cu privire la acest film.

     

    Iar daca acest film v-a placut, va mai recomand sa cautati si sa urmariti filmul YES MAN! Un film cu foarte multe concluzi pentur viata, dar prezentat intr-un mod amuzant, si in care joaca si Jim Carrey


  • VIATA – poveste SF, concluzie sau REVELATIE !?!?!

    De cand ma stiu am tot citit, vazut interviuri, emisiuni sau reportaje privind conceptia oamenilor despre VIATA si despre ce reprezinta ea in opinia anumitor persoane publica. Este adevarat ca in ultima vreme am vazut si un alt subiect foarte utilizat la crescut audienta televiziunilor sau radiourilor, sau a traficul ziarelor si paginilor web/blog-urilor, dar nu o sa vorbesc acum despre subiectul care atrage mereu atentia, si anume despre ARMAGEDDON, sau “sfarsitul iminent al lumii” ….. sau alte chestii de genul acesta, stupide dupa mine. Eu prefer sa ating un subiect care s-a format in mintea mea de prin primii ani de facultate. Pana acum am evitat sa il dezbat mai profund cu altcineva din simplul motiv ca este o teorie care nu are nicio justificare sau niciun argument stiintific. Cu toate acestea am zis sa il spun in public pe blogul meu, poate si influentat putin de faptul ca prin clasa a IX-a, caci parca atunci se facea Economia, mi-am intrebat profesorul de ce nu se pot taia cateva Zero-uri de la banii nostri, si in loc de 100.000 de lei sa avem 1, 10 sau 100 de lei. Bineinteles ca a urmat o explicatie de gen “Pai bai fraiere, cum sa se faca asa ceva? Nu se poate pentru ca …, sau ca …., sau alte argumente”. Pe langa “mistourile” profesorului, au urmat bineinteles si cele ale colegilor insotite de multe rasete pe seama mea. Cu toate astea, am avut o surpriza extrem de placuta in facultate cand am aflat de legea sistemului monetar introdusa. :)

    Asadar, revenind la intrebarea de la care a pornit “Teoria Vietii” a fost intrebarea “CE ESTE VIATA DE FAPT?”. Asa cred ca au pornit toate teoriile de pana acum, avand la baza o intrebare. :)

    Ideea la care am ajuns este o imbinare a dogmelor religioase, scrieri istorice despre obiceiuri stravechi ale oamenilor, notiunilor actuale cu tenta SF, dar si concepte stiintifice lansate de personalitati din institutii stiintifice recunoscute la nivel mondial. Astfel, conceptul meu despre viata este urmatorul: viata este, dupa cum ne spune si religia, existenta infinita, dar nu a omului asa cum il stim noi: cu cap, trunchi si membre, ci a Sufletului fiecarei fiinte vii. Dar CE ESTE VIATA ACEASTA PE CARE O STIM NOI TOTI, SIMBOLIZATA DE NASTERE, CRESTERE, CREDINTA, DEZVOLTARE, EDUCARE, SUPRAVIETUIRE, REPRODUCERE, REALIZRE, SI IN FINAL “REINTOARCERE” IN PAMANT? Ei bine, eu unul cred ca aceasta viata pe care noi o consideram cea reala, este de fapt doar o RASPLATA sau o PEDEAPSA primite in Viata Eterna, si acest lucru pentru mai buna noastra formare ca si Suflete.

    Oare de ce, desi erau niste primitivi, oamenii de pe vremuri plangeau si jeleau atunci cand se nastea cineva, iar in momentul decesului toti se bucurau si chefuiau? Atunci stiinta era ceva catalogat demn de zei, oamenii mergand foarte mult pe simtire, iar ei sufereau cand un membru al tribului lor intra in aceasta lume, iar cand parasea viata “reala”, ei se bucurau. Daca stam sa analizam si din alt punct de vedere, sunt foarte multe concepte la nivel mondial care sunt adepte ale reincarnarii, dar oare aceasta reincarnare nu este adevarata? Si cand intreb acest lucru, nu ma gandesc la o reincarnare intr-o fiinta de pe Pamant de gen din om in animal/planta, ci intr-o fiinta a Universului. Ca o paranteza: daca stam stramb si judecam drept, nu putem fii intr-atat de egoisti incat sa consideram ca suntem singurele fiinte ale Universului care este INFINIT. Adica intr-o infinitate, doar in zona aceasta a Universului s-a produs acel Big Bang, analizand strict stiintific, caci daca analizam religios, la fel nu pot sa cred ca Dumnezeu ne-ar fi creat doar pe noi pentru ca El sa se cunoasca mai bine, si sa se defineasca. Iar in plus la acest lucru, sa nu uitam ca Dumnezeu a creat omul “dupa chipul si asemanarea Sa”, dar personal consider ca acel “chip” face trimitere la Suflet, sentimentul suprem promovat si de religie, oricare ar fi ea, dar si stiinta si propriile noastre experiente, fiind IUBIREA! Curios este ca sentimentul cel mai frumos pe care il traim fiecare dintre noi de mai multe ori in viata, este tocmai aceasta iubire, si nu ura, invidia sau tristetea. Acestea de fapt sunt sentimentele de care ne rugam sa nu avem parte nici noi, nici apropiatii nostri.

    Asadar, revenind la VIATA vazuta de mine, consider ca nu trebuie sa ne mahnim prea tare atunci cand “pleaca” cineva dintre noi pentru ca acea persoana si-a terminat activitatea pe care o avea de facut pe acest pamant pentru dezvoltarea ei, el revenind la stare noastra suprema, sau dupa cum ne spune si religia, el revenind la Dumnezeu. Este adevarat ca este greu sa nu mai ai parte de cineva cu care te-ai obisnuit, dar trebuie sa acceptam si sa intelegem ce este de fapt acea reiantalnire in “Viata de apoi”, si ce este ea de fapt. Deci moartea o consider o reintoarcere la viata, iar ceea ce traim noi aici pe pamant este doar ……. o “pauza”, sa o numim asa, de la Viata Reala.

    In incheiere voi folosi un citat a lui Nicolae Iorga pe care l-am descoperit de curand, si care m-a facut sa ma gandesc iar mai in detaliu la acest concept al meu prezentat aici. Cititnd acest citat mi-a aparut involuntar in minte replica “Cersim clipe ale acestei “vieti” pentru ca NU STIM CE URMEAZA DUPA!”. Deci nu cred ca este bine sa fim speriati de necunoscut, ci dimpotriva sa privim necunoscutul ca avand potentialul foarte mare de a lasa loc la ceva mai bun si mai frumos! :)

     ;)

    Final (partial) de teorie! Promit ca daca imi vor mai aparea alte ganduri cu privire la acest lucru, voi reveni in alte articole, dar pana atunci va rog sa facem chiar o discutie deschisa din acest articol, si sa va spuneti si voi parerea, dar nu cea teoretica pe care ati invatat-o din carti, ci aceea care va vine din internul vostru, sau din Suflet!


  • Munceste cu pasiune ….. secreta

    O teorie foarte veche si foarte adevarata de altfel, spune ca daca ajungi sa castigi facand ceva ce-ti place, nu vei mai munci nicio clipa. Mai exact, dupa cum spunea si Confucius, poate el fiind primul care a exprimat public aceasta teorie, “Fă ceea ce-ţi place cu adevărat şi nu vei mai munci nici o zi din viaţa ta!”. Intr-adevar, atunci cand ajungi sa traiesti si sa castigi din pestarea unui serviciu care este un hobby pentru tine, atunci munca nu mai reprezinta acel “iar la munca?” sau “abia astept sa vina weekend-ul”, ci din contra, fiind vorba de o pasiune careia ii dedici aproape intregul tau timp liber, atunci este o placere sa te duci “sa muncesti”. Daca in tarile mult mai dezvoltate exista chiar o “vanatoare” de oameni pasionati de anumite lucruri, pentru a fi angajati sa le faca, la noi cand este descoperit faptul ca prestezi un serviciu din pasiune, atunci se considera ca esti platit “degeaba”, sau ca ti se ofera mai mult decat meriti, desi plata efectiva este mult mai mica decat daca se apeleaza la o organizatie specializata care ofera respectivul serviciu contra cost. Aceasta concluzie am tras-o pe proprie piele in aceasta vara, in urma prestarii unor servicii pe care le fac din placere, acestea fiind fotografia si promovarea in mediul online. Din cate bine v-ati putut da seama din existenta acestui blog, si a multor lucuri pe care le-am scris pana in prezent, chiar am o foarte mare pasiune pentru petrecutul timpului in fata calculatorului (conectat la internet bineinteles :) ). In ceea ce priveste pasiunea pentru fotografie, o dezvaluie atat PHOTOBLOG-ul lansat in urma cu un an, dar si pozele publicate pe retelele de socializare, foarte apreciate. Chiar am primit sugestii sa ma apuc sa castig bani din fotografie, lucru pe care am incercat sa il testez vara trecuta. Dovada ca am oferit un serviciu de care sunt pasionat, l-a facut si o poza publicata pe contul respectivului client de pe Facebook, poza intr-atat de apreciata incat a fost distribuita de foarte multa lume, dar si de pagina oficiala a orasului Constanta, oras in care isi desfasura activitatea si clientul. De fapt au fost mai multe poze foarte reusite, pe care chair le-am publicat pe Photoblogul meu in articolul  FOTO ARTISTIC CU SCOP COMERCIAL

    Totusi, sunt foarte multi “antreprenori” care considera ca daca ii oferi un serviciu, care intamplator este reprezentat de o pasiune a ta, atunci trebuie sa i-l oferi gratuit, iar in cazul in care te si plateste pentru acesta, iti ofera doar o mica ……. atentie. In orice caz, ei considera ca nu trebuie sa te plateasca pentru ceva ce faci din placere, sau chiar eventual ajung sa considere ca tu le esti dator pentru ca ti-au permis sa iti dezvolti pasiunea pe afacerea lor, netinand cont de faptul ca respectiva pasiune le-a adus afacerii lor un castig.

    Cu toata neplacerea de care am avut parte in momentul in care a venit momentul platii “muncii” prestate, am si satisfactia aprecierii acesteia de aproape toti oamenii care au vazut ce a rezultat, si in plus mai am si satisfactia  descoperirii unor noi pasiuni, pasiuni cu posibilitate foarte mare de a fi resplatite la adevarata lor valoare.

    In final, ca o concluzie la toata aceasta poveste, pot spune cu maxima convingere ca cel mai indicat atunci cand faci ceva din pasiune, este sa eviti sa stie acest lucru si cel caruia ii prestezi respectivul serviciu, pentru ca este posibil sa ca in momentul oferirii remuneratiei cuvenite, ajungi sa ai surprize total neplacute. Deci “mergi pe burta ca apa-i mica!” :D


  • Cel mai important moment si lucru al vietii

    In ultima vreme am impartasit putine lucruri cu voi prin intermediul acestui blog, asa ca am decis sa va mai ofer o concluzie recenta, datorita faorte mult si unei postari vazute pe Facebook. Daca in articolul precedent v-am povestit parerea mea despre “Reteta fericirii”, acum va voi spune care consider eu cel mai important moment al vietii. Am citit ca de fapt sunt doua cele mai importante momente ale vietii, si anume acela cand te nasti, si acela in care afli de ce te-ai nascut. Imi permit sa completez, sau chiar sa rectific putin acest lucru spunand ca momentul cel mai important al vietii este acela in care TRECUTUL SE INTALNESTE CU VIITORUL.

    Acela este momentul in care trebuie sa fim recunoscatori vietii ca il traim. Fericirea, bucuria, minunile si toate lucruile frumoase le simtim, traim sau vedem doar in PREZENT, adica atunci cand TRECUTUL INTALNESTE VIITORUL. :) Acesta este momentul  in care se intampla minuni, chiar daca refuzam sa le vedem. De exemplu pentru mine, este minunat ca impart acest lucru fantastic cu voi, iar pentru voi este un moment special acesta de ACUM in care cititi aceste cateva randuri, si in care incercati sa vedeti minunatia in ceea ce este scris in fata voastra. Ca sa privim putin altfel acel moment al PREZENTULUI, sunt momente in viata in care suntem inconjurati de familie, de prieteni sau de necunoscuti, dar de la fiecare avem cate ceva de primit. Si nu ma refer acum la a primi acel ceva material, ci si la cunostinte, sau macar glume care ne aduc un zambet. :) Poate va ganditi acum si la acele momente in care sunteti singuri, cand familia, prietenii sau chiar si necunoscutii, sunt departe de dumneavoastra, si fizic sunteti singuri. Ei bine, aceste momente sunt foarte utile pentru orice individ. De ce spun asta? Ei bine, cu cat petrecem mai mult timp cu o persoana, atunci invatam modul acesteia de a gandi, de a se manifesta in situatii diverse, de a dori anumite lucruri, de a-i face placere sa asculte un anumit gen de muzica, deci implicit ne dam seama de ce muzica prefera, si asa mai departe. La fel este si cand suntem singuri, fara alte persoane in jurul nostru. Acest moment este foarte necesar oricarui individ cerebral deoarece ajunge sa se cunoasca si sa reflecteze la ceea ce isi doreste cu adevarat. Atunci cand esti singur, ai timp sa meditezi si mintea “iti pleaca aiurea” in toate directiile pe care Sufletul le doreste aproape. Asa ajungi sa oferi posibilitate mintii tale ce isi doreste Sufletul tau. Asadar datorita singuratatii fizice si lipsei de interactiune cu alte persoane (care involuntar sau vountar ne transmit punctele de vedere ale mintii lor), oferim o posibilitate de apropiere si intrare pe o aceeasi “lungime de unda” a Sufletului nostru cu mintea noastra, iar atunci cand mintea intelege Sufletul, atunci va stii cum sa il faca pe acesta sa simta ceea ce trebuie intr-un mod mai logic. Iara doua exemple de imagini care prezinta  intr-un mod amuzant, dar foarte adevarat, relatia dintre minte (creierul) si Suflet (inima).

    In incheiere, va voi mai prezenta cateva imagini care va sugerez sa le priviti pe fiecare in parte si sa incercati sa intelegeti mesajul din fiecare. In cel mai nefericit caz, la finalul articolului veti avea un zambet pe chip, dovada ca macar intr-un procent mic, articolul si-a atins scopul. :)

    Si voi incheia acest articol cu o poezie a lui Ion Minulesc, cu titlul care reprezinta acel lucru pe care ar trebuie sa il facem de fiecare data cand TRECUTUL INTALNESTE VIITORUL! :)


  • Reteta fericirii

    Toata lumea cauta fericirea, dar fiecare o vede si o simte in cu totul alt fel. Din acest motiv o “reteta” exacta a fericirii si general valabila pentru toata lumea imi este teama ca nu exista. Totusi ea, fericirea are cateva lucruri comune in ceea ce priveste trairile sufletesti si mentale, dar trairi care se manifesta si contribuie si la viata fizica. Cu toate acestea, fericirea este starea fiecarui om prin care se simte bine, implinit, entuziast, iubit, optimist, impacat cu viata si cu lumea din jurul sau, increzator, realizat,  si nu in ultimul rand plin de dragoste si iubire pentru tot ce este in jur. De fapt da, acestea sunt cateva dintre elementele fericirii. Este adevarat ca oricare dintre ele sunt intelese de fiecare dintre noi intr-un fel diferit, dar aici depinde foarte mult de felul in care a crescut si fost educat fiecare. Cert este ca acele persoane care au capacitatea de a impartasi lumii in felul lor, dar mai ales intr-un mod cat mai coerent si pe intelesul cator mai multe persoane, au tot explicat ca aceasta fericire este traita in permanenta in prezent. Din acest motiv, pentru a te simti cat mai bine psihic vorbind, trebuie sa lasi in urma trecutul, sa traiesti prezentul, si sa ai planuri si tinte cat mai marete pentru viitor. Luand pe rand fiecare dintre aceste perioade, totul este simplu si chiar logic! In ceea ce priveste TRECUTUL, acesta daca ti-a oferit momente neplacute si te gandesti cat mai mult la el, de fapt ajungi sa traiesti in trecut, si sa fii mereu deprimat pentru ca vei retrai mental neplacerea care ai trait-o candva. Daca traiesti trecutul placut, atunci ajungi sa ai o stare de bine pe momentul in care ti-o amintesti, dar in clipa in care iti dai seama ca e o poveste din trecut, care a fost candva, dar acum nu mai este, atunci risti sa cazi in deprimare si suparare, stari care in prezent iti atrag atentia de la tot ce este in jurul tau, riscand astfel sa ratezi sa vezi si simti acele lucruri frumoase si placute. Deci, oricum ar fi, este indicat sa lasam trecutul la locul lui, intr-un “colt” al mintii noastre, colt in care ar fi bine sa fie inchis. Cu toate acestea, tot ceea ce s-a intampal in trecut, este responsabil pentru ceea ce esti tu in clipa de fata, adica in prezent. Asadar, este bine sa nu condamnam sau sa regretam ce am facut in trecut deoarece in respectivul moment noi am considerat ca este cel mai bine pentru noi sau cei din jur sa facem. In ceea ce priveste VIITORUL, el incepe sa fie contruit in prezent, si foarte mici sunt sansele ca noi sa ne dorim sa devenim ……. astronauti, de exemplu, si in final sa ajungem sa fim …… mineri. :) Tot ceea ce ni se intampla in viitor porneste de la prezent, de aceea este bine sa stim in ce directie vrem sa mergem pentru ca primul pas sa fie hotarat intr-o anumita directie. Este adevarat ca se intampla de multe ori ca oamenii sa nu ajunga acolo unde isi propun, dar dupa cum spune si o vorba celebra, “Tinteste spre Luna! Chiar daca nu o sa o atingi vei fi printre stele”. Deci cu cat tintesti mai sus, cu atat ai sanse sa ajungi mai departe deoarece tu te vei strofoca ca in final sa ajungi in punctul pe care ti-l doresti. In urma cu cateva zile, in urma concertului #ASASISHOW, am primit o intrebare pe Facebook de la o necunoscuta in clipa respectiva. Intrebarea suna cam asa: “Cum reusesti sa fii fericit?” si urmata de o rugamintea “Vreau si eu reteta..te rog!!!”. Avand in vedere ca acest articol am inceput sa il scriu de pe data de 2 octombrie, cu o zi intaintea concertului, i-am zis ca lucrez la un articol pe aceasta tema, si i-am oferit cateva …… pareri, pentru ca nu ma consider destul de apt pentru a oferi sfaturi ocamenilor, mai ales pe tema fericirii. Chiar vorbind de aceasta fericire, daca ar fi sa ma concentrez pe toate lucrurile neplacute care mi se intampla in viata de o lunga perioada incoace, as spune ca motivele mele pentru a ma bucura sunt egale cu zero, dar prefer sa ma concetrez pe acele putine lucruri bune care mi se intampla, si astfel viata devine mai frumos colorata. Din cate spuneam si in articolul “ASA,SI?” as putea sa ma gandesc la faptul ca e neplacut sa nu ai un loc de munca si sa vezi ca pe toate site-urile de aplicatii la joburi sa vezi ca aplicatiile tale sunt respinse. Dar am invatat, datorita melodiei de la Trupa Vunk, sa spun “ASA, SI?” Partea buna este ca m-am concentrat pe proiectele asociatiei CFC A si am reusit sa ofer scolilor din Hirsova un numar impresionant de carti, iar in plus am ajuns si la un sat din vecinatatea orasului, iar un numar de carti de arta le-am oferit si unui liceu de arta din Constanta. In plus am resuit sa obtin si niste locuri in taberele nationale pentru elevii care vor citi si vor face descrieri sau recenzii la cartile pe care le-au citit pe blogul despreliteratura.wordpress.com. As putea de asemena sa ma gandesc la faptul ca perechea mea intarzie sa apara de foarte multa vreme, dar si acest lucru poate primi raspunsul “ASA, SI?” pentru ca acest lucru imi ofera disponibilitatea de a ma concentra in procent de 100% pe a-mi rezolva latura profesionala. Prietenii au inceput sa lipseasca! “ASA,SI?” Asa pot sa am in jurul meu doar putinii oameni care intr-adevar merita sa imi cheltuiesc timpul, si langa care sa simt ca merita cu adevarat sa imi petrec timpul liber. Si lista ar putea continua cu aceste lucruri care contrbuie negativ la starea mea psihica, dar conteaza cel mai mult sa te poti simti bine. Poate cel mai bine, reteta fericirii este oferita de geniul Albert Einstein:

    Intr-un mod placut persoanelor axate pe simtul auditiv, este descrisa fericirea si in melodia Trupei Gotthard, “Love Soul Matter”

    Aceasta melodie inca diun primul vers spune unde putem gasi fericirea, si mai exact “Te poti duce la vest, te poti duce la est, Sunt multe modalitati de a gasi fericirea” …… iar spre finalul melodiei intareste acest lucru spunand ca poti sa te uita oriunde, ca sa gasesti fericirea, totul depinde de ceea ce doreste fiecare sa vada. Deci, din cate am zis si la inceput, o reteta concreta a fericirii mi-e teama ca lipseste, dar prin concentrarea doar pe lucrurile bune si frumoase din viata noastra de zi cu zi, ne vom facem viata mai frumoasa, iar in finalul ei ne vom amiti doar acele lucruri bune si frumoase pe care le-am vazut, iar cele neplacute nu vor exista in mintea noastra. Daca nu ma credeti, incercati maine sa faceti un test privind nu norii care aduc ploaia, ci acel fenomen care va favoriza inflorirea florilor, spalarea prafului de pe strazi, spalarea animalelor din curtile oamenilor, sau chiar aparitia curcubeului! :)

    P.S. In final de articol imi amitesc un episod frumos din concertul ASASISHOW! La un moment dat, Cornel Ilie a anuntat pe scena ca vrea sa facem un experiment demn de Cartea Recordurilor. Mai exact a rugat ca toata lumea din fata scenei din Sala Polivalenta sa incremeneasca intr-o pozitie, iar cei de pe scaune sa filmeze sau fotografieze acest lucru. Acest epizod a avut explicatia ca toti oamenii cand sunt fericiti, doresc sa opreasca timpul pe loc, pentru a trai vesnic respectiva clipa. Asadar, a inceput numaratoarea inversa de la 10, iar timp de 30 de secunde sala a “inghetat”. Acest lucru a fost si filmat de camerele profesionale din sala, iar filmuletul merita sa il vedeti si voi aici! Vizionare placuta si sa fiti fericiti toata viata de acum inainte! :)

     


  • Featured ImageAsa, si?

    In urma cu cateva luni m-am intalnit cu o veche prietena cu care nu ma mai intalnisem de multa vreme, iar cand am ajuns la masa discutiilor, acestea au inceput bineinteles cu clasicul “Si? Tu ce mai faci? Cum iti mai merge?”. Intrebarea, cand mi-a fost adresata, a conincis cu perioada de lansare a ultimei melodii a trupei mele favorite, Vunk, si fix in acel moment mi-am dat seama ca pot sa raspund, mai in spirit de gluma, cu versurile din melodie. Adica in acel moment mi-am dat seama cat de bine se muleaza melodia “ASA, SI?” a trupei Vunk pe stilul meu de viata din periaoda respectiva …….. si actuala. :)

    Asadar, raspunsul meu cu privire la ce mai fac a fost “ceva nu merge bine emotional ……..  ceva nu merge bine nici profesional, ……… iar maine sigur mai apare ceva”, dar ca “orice ar fi, spun ASA, SI?”. Recunosc ca partenerea de discutii s-a uitat putin uimita la mine (nu ca as fi spus ceea ce am zis si pe ritm muzical :D ), dar am linistit-o repede spunandu-i ca ceea ce am zis e din ultima melodie de la Vunk, dar care simt ca mi se potriveste mult prea bine.  In respectivul moment m-a linistit spunandu-mi ca nu o stie, dar ca am facut-o curioasa si o sa o caute. A doua zi, dimineata la cafea, am postat pe Facebook sinteza povestii spuse mai sus, si am completat cu melodia ….. asta ca sa o ajute in cautarea ei a melodiei. :)

    Deci, noroc cu respectiva intalnire ca am dedus cat de bine mi se potriveste melodia “ASA, SI?”. Cu toate acestea, ulterior mi-am dat seama ca sunt printre foarte multii aflati in aceeasi situatie, iar ca melodia aceasta da si sfatul cel mai bun de a trata problemele, de orice natura ar fi ele, din viata. Asa ca atunci cand am fost rejectat la interviuri de job, dupa initiala stresare si enervare, m-am calmat o clipa si am incercat sa spun si sa simt cu adevarat acel “ASA, SI?”. Ca de altfel si dupa esecul avut cu o tipa care mi-a placut foarte mult si pe care am incercat sa o ajut intr-o situatie foarte dificila, care ii viza chiar viata (cel putin din cate imi fusese prezentata povestea mie), am calmat stresul din mintea mea cu acelasi “ASA, SI?”. Acelasi “ASA, SI?” l-am folosit si atunci cand diverse persoane au inventat povesti despre mine si le-au prezentat in public, sau ca si atunci cand mi s-au intamplat  lucruri neplacute cu persoane din jurul meu. Mi-am dat seama ca atunci cand spui un lucru si incerci sa ai toata convingerea a ceea ce spui, mintea incepe sa gandeasca in ton cu ceea ce spui, iar acest “ASA, SI?” se pare ca ajuta foarte mult la evitarea unor stari morale neplacute, si eventual la inveselirea oamenilor din jur. :)

    Cu toate acestea, dupa cum imi place sa spun si chiar consider de multa vreme, foarte important este pe care parte a paharalui ne concentram atentia! Mai exact daca en focusam pe partea plina, sau cea goala a acestuia!? Povestea prezentata de melodie chiar da o lectie importanta de viata din punctul meu de vedere, si asta pentru ca, dupa cum spune si un vers a acesteia, “orice ar fi, spun ASA, SI?”. Adica, aceasta expresie care poarta si numele melodiei, se refera dupa mine, nu la partea plina a paharului, nici la cea goala a acestuia, ci la linia dintre plin si gol. Adica si daca e prea plin, sau daca e prea gol, haideti sa privim cu indiferenta acest lucru, si sa ne concentram la frumusetea peliculei dintre cele doua parti. Ca sa vin cu un exemplu din fotografie, cate imagini din apa, sau de deasupra apei care sa va ramana in minte ati admirat pana acum. Eu unul stiu ca am savurat foarte multe imagini care priveau reflexia a ceea ce era deasupra apei, in pelicula apei, sau cum se ondula apa de la suprafata, sau cum pelicula apei era strapunsa de firele de iarba de la malul apei. Exemplul care mi-a venit in minte cand am facut aceasta comparatie a fost al unei poze pe care am facut-o pe malul Dunarii aproape exact in momentul in care am remarcat imaginea respectiva. Iata despre ce imagine este vorba!

     

    Mai exact, revenind la analizarea vietii celui care scrie acest articol, as putea sa vin cu mai multe exemple concrete ca sa se poata intelege mai bine ceea ce incerc sa prezint, dar daca “ceva nu merge bine emotional”, sau “ceva nu merge bine nici profesional”, sau daca “maine sugur mai apare ceva”, ei bine, “orice ar fi, spun ASA, SI?”. Aceasta concluzie la care ajung in timp ce scriu, ma face sa imi dau seama si de urmatoarele lucruri, in final de articol: am suferit dupa persoane pe care le-am considerat jumatiti. ASA, SI?; (acum cand le-am vazut unde au ajuns, majoritatea dintre ele, chair ma bucur) Am pierdut parteneriate buna care mi-ar fi permis sa ajung mult mai sus financiar si social acum. ASA, SI? (as fi ajung un corporatist vazut urat de toata lumea, si apreciat doar de cei care ar fi avut de castigat direct de la mine); ACUM FIX 5 ANI ERA SA DAU COLTUL. ASA, SI?; (acum sunt viu si foarte bine, iar treaba aceea mi-a aratat oamenii din jurul meu, si impresia mea falsa despre cei pe care ii consideram oameni); am fost profesor pentru o luna de zile. ASA, SI? (am vazut ca profesoratul de este de mine); acum incerc sa promovez cititul si lumea spune ca ma apreciaza pentru asta. ASA, SI? (daca sunt apreciat pe fata, si sunat noaptea cu numere ascunse pentru a fi injurat, nu ma incalzeste cu nimic), si putin mai devreme mi-a spus o prietena ca ii place la nebunie pozele pe care le fac. ASA, SI? (as face si mai multe si mai frumoase poze, dar nu am cu ce, si nu am pentru ce. Adica nu castig din ele); am lucrat pe litoral vara asta timp de o aproape o luna. ASA, SI? (nu am fost apreciat pentru ceea ce am facut acolo, si in plus nici macar o plaja si o baie in mare nu am apucat sa fac in respectiva perioada), m-am apucat sa scriu o carte. ASA, SI? (nu am terminat-o, si mai am inca foarte mult pana in acel punct), dar poate cel mai si cel important, este ca PE 3 OCTOMBRIE VOI MERGE LA CONCERTUL VUNK DE LA SALA POLIVALENTA DIN BUCURESTI !!! ASA, SI? (O SA MERG CA SA STAU LA COADA PENTRU FERICIRE O NOAPTE INTREAGA, DAR O SA STAU LA RAND SI PENTRU TINE !!!) :)


  • Potriviri nepotrivite sau puzzle-ul vietii

    Potrivit nepotrivirilor potrivite nepotrivit in acest articol potrivit pentru persoanele potrivite care il citesc exact in momentul potrivit, dar totodata si nepotrivit pentru cititorii mai putin potriviti ai acestui articol potrivit nepotrivit, potrivesc cateva cuvinte potrivite conform unei stari personale nepotrivite perioadei potrvit desfasurate intr-un moment cu totul nepotrivit. :)

     Se spune ca “lucrul potrivit potrivita sau persoana potrivita se intampla sau apare exact la momentul potrivit”, dar viata ne arata si alte variante ale aparitiei sau disparitiei “potrivitului” din viata noastra. Chestia asta am ajuns sa o gandesc si sa o iau in considerare in urma unei retrospective a persoanelor potrivite care au aparut in viata mea, ca ulterior sa dispara. De fapt disparitia lor s-a datorat faptului ca au aparut exact in momente total nepotrivite ale vietii mele, sau ale conjucturii aparitiei lor in viata mea …… sau a mea in viata lor. Aceste momente nepotrivite sunt rezultatul acelor lucruri mai putin potrivit intamplate in anumite momente ale vietii oricui, ele fiind reprezentate in general de nepotriviri profesionale, sentimentale, emotionale, sociale, si asa mai departe. Ideea este ca se intampla de multe ori in viata ca persoanele care apar in viata noastra sa fie foarte potrivite cu noi, si noi cu ele, dar momentul aparitiei unul in viata celuilalt sa fie unul total nepotrivit datorita conjuncturilor din viata fiecaruia. La unii dintre noi momentul nepotrivit poate fi datorat anumitor probleme mai delicate din viata profesioanala sau sociala, la altii pot aparea oferte de joburi foarte bune de exemplu, dar cu toate ca sunt ele foarte potrivite persoanei carora li se ivesc in cale, ele apar exact in momente foarte dificile din punct de vedere sentimenta, momente in care acesta este focusat strict pe respectivele probleme. Asadar, rezulta pierderea oportunitatii de job sau parteneriat ivite.

    De fapt toate aceste potriviri nepotrivitie se datoreaza exact momentului in care apar. Mai exact este ca atunci cand se fac inmultiri in matematica intre cifre cu semnul “minus (-)” in fata, sau cu semnul “plus(+)”. Fac aceasta comparatie alocand lucrului sau momentului potrivit semnul “+”, iar nepotrivitului semnul “-“. Drept exemplu: daca lucrul potrivit (+) daca apare (se inmulteste cu) in momentul nepotrivit (-), rezulta un rezultat nepotrivit (-) pentru viata oricui (“+1″ x “-1″ = “-1″). In cazul in care este un lucru nepotrivit (-) care apare in momentul potrivit (+), tot un rezultat nepotrivit (-) pentru oricine (“-1″ x “+1″ = “-1″), iar acest lucru rezulta din simplu motiv ca oricat de potrivita ar fi persoana care apare, daca momentul este unul nepotrivit, pana la urma si aceasta renunta. Singura posibilitate ca  rezultatul final sa fie unul potrivit sau pozitiv (“+”) este ca si lucrul potrivit sau intamplarea potrivita (“+”) sa apara exact la momentul potrivit (“+”).

    Si ca sa vin cu un exemplu mai banal, orice ni se intampal sau oricine ne apare in viata este ca o piesa de puzzle. Constructia oricarui puzzele se incepe dintr-un colt, urmand ca piesele sa fie cautat si asezate fiecare la locul ei, dar intr-un mod crescator de la punctul (coltul) de pornire. Este imposibil ca sa iei o piesa la intamplare de puzzle si sa o pui exact in locul in care trebuie sa fie de la inceput. Deci daca comparam piesele de puzzle cu lucrurile sau persoanele care apar in viata fiecaruia, iar timpul cu momentele din viata fiecaruia, ajungem la concluzia ca trebuie rabdare atat din partea pieselor cat si din partea timpului, pentru ca imaginea completa redata de puzzle sa fie intreaga. Adica pentru ca viata sa fie una potrivita, trebuie pornit de la un “primii pasi” si “educatia de acasa”, adica coltul puzzle-ului, si continuat usor usor cu fiecare piesa, piesa care va aparea fiecare exact in momentul in care trebuie …….. dar acest lucru dupa o cautare atenta a ei in mormanul de piese amestecate. :)

    In final pot spune ca si acesta a fost unul dintre articolele despre nimic …….. dar un articol care spune totul despre viata din punctul meu de vedere. :)


  • O lume paralela: LUMEA MEA

    Dupa cum spune un vers pe care de cand l-am auzit mi-a intrat la inima (“sunt inchis in lumea mea si nimeni nu gaseste cheia sa deschida usa, sa poata intra”), am realizat ca noi oamenii traim fiecare dintre noi si intr-o lume personala. Cu toate acestea multi refuza sa paraseasca lumea lor deoarece ea este construita dupa propriile conceptii si principii, si astfel lumile respectivilor este una ideala pentru ei. Avand in vedere ca multi au incercat sa induca lumii principiile din lumea lor, restul oamenil “sanatosi” la cap au ajuns sa inventeze si construiasca acele locuri care poarta numele de “Casa de nebuni” sau “Balamuc”. Cu toate acestea imi aduc aminte de vorba unui mare om al tuturor timpurilor care a plecat nu de mult dintre noi, Steve Jobs, care spunea ca “Oamenii care sunt suficient de nebuni sa creada ca pot schimba lumea sunt aceia care chiar o schimba“.

    Totusi oamenii in general au fost, sunt si vor fi mereu speriati de schimbare si de lucruri noi, iar acest lucru i-a determinat sa “ii traga in jos” sau sa “ii opreasca” pe cei care vor sa faca schimbari …… mai ales in bine. Am vazut chiar oameni intr-atat de reticienti la atitudini pozitive, incat au ajuns sa devena si violenti pentru a impiedica respectivele idei de schimbare. Cu toate acestea, multi oameni care traiesc in lumea lor nu vor sa schimbe lumea reala in care traiesc cu fizicul, ci vor doar sa deschida ochii oamenilor din jur cu privire la partile pozitive care pot fi adoptate si de acestia. Privind astfel, m-am decis sa prezint in viata reala cu ajutorul mediului virtual, si al acestui blog, descrierea pe scurt a LUMII MELE!

    Ei bine, Lumea Mea este formata de oameni care au suflet si este bazata in pe respectul reciproc al acestora, acest lucru implicand mai multe detalii si principii. Inainte de a vi le descrie mai in amanunt, trebuie sa spun ca oamenii din Lumea Mea interactioneaza intre ei datorita “chimiei” dintre sufletele fiecaruia, chimie urmata bineinteles si de prietenia fizica (prieteni de cafea, de chefuri, de impartasit opinii si pareri cu privire la lumea din jur, relatii de munca, parteneriate de afaceri, relatii amoroase, relatia tata/mama si copii, si asa mai departe). Deci, in Lumea Mea toti oamenii au in strafundul lor un dram de suflet, eclipsat de multe ori de dorinta fizicului de a avea mai mult pe plan material.

    Asadar, in Lumea Mea nu exista ideea de a face ceva ca sa iti fie bine cu riscul ca macar o persoana sa aibe de suferit. Cand ma refer la suferinta nu ma gandesc la durere fizica efectiv, ci si la o neplacere emotionala sau morala. Chiar imi aduc aminte ca in urma cu foarte multi ani, pe vremea facultatii, am avut tendinta de a intra in politica, lucru care m-a dus la o discutie intre 4 ochi cu un foarte mare om politic al perioadei respective. Discutia de aproximativ o ora pe care am purtat-o, pot sa o rezum la intrebarea respectivului politician referitoare la intrarea mea in politica “ESTI IN STARE SA CALCI PE CADAVRE CA SA OBTII CEEA CE-TI DORESZTI?”. Fiind o discutie sincera, i-am raspuns bineinteles ca nu as putea sa fac acest lucru, iar el m-a batut prieteneste pe spate si mi-a spus: “Atunci nu te murdari pe maini cu politica, ca nu o sa iti distrugi viata!”. Desi nici atunci, nici acum si nici pe viitor nu o sa am simpatie pentru respectivul politician, mereu imi voi da palaria jos in fata dansului pentru acel mare sfat care mi l-a dat.

    Asadar, revenind la Lumea Mea si principiile acesteia, pe langa faptul ca cealalta persoana (oricare si oriunde ar fi ea) este mult mai importanta decat Persoana Mea, mai functioneaza si dupa principiul numit in foLbal (mie nu imi place fotbalul, si de aceea il scriu gresit intentionat ;) ), dar si alte sporturi, si anume FAIRPLAY. Pe langa fairplay-ul care inseamna respectarea adversarului, mai exista si RESPECTAREA CUVANTULUI DAT sau PROMISIUNEA cu toate derivatele sale!

    Un alt principiu despre care au vorbit multi poeti si catareti, se refera la viata de cuplu. Poate sunt prea perfectionist si idealist avand in vedere ca nu prea am parte de o jumatate stabila, dar Lumea Mea functioneaza dupa vorba romaneasca din batrani care spune ca “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, sau adaptata de mine la problema cuplurilor in care am fost implicat, “ce mie nu-mi place, nici ei nu ii face”. Aceste vorbe se refera mai exact la acel asa numit “inselat”, sau “culcat si cu altcineva” …….. cu foarte deasa motivatie “toata lumea o face”, sau “crezi ca daca ea/el ar fi avut ocazia sa o faca fara ca tu sa aflii, ar fi ratat-o?”. Ei bine, in Lumea Mea aceste lucruri nu exista. Daca iubesti cu adevarat o persoana, sau macar o respecti, nu ajungi sa te duci la altcineva nici macar pentru un sarut, ca sa nu ma refer la mai multe detalii pe care sunt convins ca le intelegeti voi cu siguranta. :)

    Tot Lumea Mea mai functioneaza si pe niste idei pe care le consider de bun simt, cum ar fi acelea de a contacta pe cineva care te-a cautat, sau pe acela de a-ti respecta promisiunea facuta ……. chiar daca nu ai zis “promit”, sau daca spui cuiva ca “ne vedem la ora H” si ulterior te razgandesti, mi se pare normal sa ii dai un semn prin care sa ii comunici ca nu mai poti sa ajungi. Tot la fel pot sa vorbesc si despre stabiliea anumitor lucruri cu o persoana sau mai multe, dupa care te razgandesti. In functie de cat de importante sunt respectivele lucruri, mi se pare normal daca nu mai poti sa le rezolv, sa incerci sa gasesti o solutie de rezolvare pentru faptul ca l-ai incurcat pe respectivul om.

    Poate unul dintre cele mai importatne lucruri din Lumea Mea, este acela de a respecta omul mai mare decat tine, sau omul care are functia mai mare decat a ta. In lumea mea, sa ii spui “bai” la o persoana mai mare decat tine, este o foarte mare badaranie, si ce are un risc foarte mare sa fi “expulzat” din ea. :) La fel, si sa vorbesti intr-un mod vulgar intr-un loc public. Acest lucru, liderul Lumii Mele a impus sa fie sanctionat cu o amenda egala cu de 5 ori salariuul mediu pe economie, amenda aplicata si in cazul acelora care care arunca mizeria in spatiul public.

    Asadar, in Lumea Mea nu exista mizerie, badaranie, nesimtire, indiferenta fata de oamenii din jur, ca si nepasare la problemele altora. In Lumea Mea exista doar respect, curatenie, grija fata de tot ce este in jurul orcarui cetatean, ajutor, multumire, dorinta de a face bine in jur, dragoste,  iubire, muzica buna sau frumoasa!

    Cu riscul de a mi se gasi o boala mintala pentru faptul ca am descris in public Lumea Mea, in cazul in care va palce totusi ce fel este aceasta, va invit pe toti in ea! Asadar, va ofer si cheia sa deschideti usa si voi toti sa intrati! :)

    poftim cheia


  • LA PEŞTE Mamaia Nord: nota în plus a sezonului estival

    Anul acesta, din dorinţa de a încerca să fac ceva nou, am ajuns la un job sezonier pe litoral. Având în vedere că nu încercasem niciodata aşa ceva, am decis ca vara aceasta să încerc să îmbin utilul cu plăcutul, lucru pe care am şi reuşit să îl fac. Jobul găsit a fost într-un restaurant al unui complex turistic din Mamaia (Complex Turistic Mamaia Nord), dar un restaurant-terasă cu specific pescaresc şi cu muzică veche şi exagerat de bună. :)  Am pornit cu un jobuleţ mărut, dar care mi-a permis să văd toate lucrurile speciale din restaurantul-terasă LA PEŞTE, lucruri pe care am început să le comunic prietenilor şi cunoscuţilor cu care vorbeam întâmplător, atât în discuţiile directe, cât şi prin intermediul internetului. Aceste discuţii au adus şi ceva noi clienţi restaurantului, clienţi care au fost foarte încântaţi de ce au găsit acolo, atât în privinţa mâncării, cât şi a atmosferii per ansamblu.

    Interesant a fost că datorită restaurantului La Peşte, am descoperit  ca răutatea omeneasca încă lucreaza! Şi încă ce lucrează!   Mai exact, încă de la început am cautat pe motoarele de cautare numele restaurantului şi am fost surprins neplăcut să gasesc un comentariu negativ şi care se cam bătea cap în cap cu realitatea descopeită de mine acolo. Aşa am dedus ca oamenii din societatea noastra au mania de a se concentra pe părţile negative ale oricărui lucru, oricât de bun ar fi el; iar dacă ele nu exista, “se fabrică”… Un exemplu ar fi faptul că în respectivul comentariu am văzut tendinţa oamenilor de a nu menţiona lucrurile bune care ne interesează la un restaurant cum ar fi mâncarea gustoasă, muzica bună (asta dacă în rândul clienţilor care au comentat nu au fost şi manelişti cumva :D ) sau că nota de plată a fost destul de mică pentru staţiunea Mamaia (exemplul meu fiind porţia de hamsii prăjite cu mămăliguţă, lămâie şi mujdei servite la masă în restaurant la preţul de 15 lei, în condiţiile în care pe plajă doar porţia de hamsii cu puţină pâine este de 8-10 lei ….. şi se serveşte în picioare, pe cearşaf sau direct stând aşezat pe nisip), ci acela de vorbi despre mărunţişurile negative cum ar fi un ajutor de ospătar începător care doar s-a bâlbâit  puţin în neştiinţă de cauza, când a fost întrebat ceva. Pe lângă această mică răutate a oamenilor, mi se mai pare destul de ciudat şi faptul că oamenii să nu mai prefere să vitziteze un loc datorită părerilor anumitor vizitatorilor de acum 2 sau chiar 3 ani. :(

    Revenind la restaurantul La Peşte, în perioada în care am fost acolo, am avut ocazia să gust o foarte mare parte din preparatele pescareşti  pregatite  acolo, şi vreau să spun că mi-au placut într-atât de mult încât atunci când voi fi nevoit să invit o persoana la o cina pe litoral, mai mult ca sigur voi alege acest restaurant. Având în vedere că vorbesc despre o cina, aş avea implicit parte şi de reducerile substanţiale pe care le are restaurantul la sticlele sau carafele de vin consumate noaptea de prietenii La Peşte de pe Facebook care ascultă muzica veche. Deci eu unul cred ca mă încadrez destul de bine în target, deoarece îmi place mult să mă plimb noaptea, iar muzica veche o ascult aproape non-stop.  :)

    Revenind la preparatele  restaurantului La Peşte, acestea sunt pregătite de un bucatar cu care întâmplarea a facut să mă şi împrietenesc, şi despre care am aflat că a câştigat în urmă cu nişte ani locul I la concursul internaţional de preparate din fructe de mare şi peşte, din Napoli.

    Cred ca ar trebui să vă relatez şi faptul că  într-o zi, un prieten foarte vechi din Constanta cu care nu mă văzusem de ceva vreme şi cu care stabilisem să ne întâlnim, a trebuit să işi scoată la cina un partener medic din Franţa. Având în vedere că ne propusesem să ne şi întâlnim puţin în respectiva zi, şi-a scos partenerul în restaurantul din Mamaia Nord în care eram eu, şi bineînţeles, au servit şi masa. Ulterior am aflat că mediul francez a fost mai mult decat impresionat de masa servită acolo, şi curios a fost că după ce s-a întors în Franţa şi a vorbit iar cu prietenul meu la telefon, i-a spus în finalul discuţiei că data viitoare când va veni în România, doreşte să meargă să ia masa tot La Peşte, şi nu doar într-o singură seară. Este posibil ca el să fi apreciat şi vinul foarte bun care se serveşte în restaurant,  având în vedere că întreaga seara numai el a consumat vreo doua sau trei pahare de vin alb în timp ce a mâncat peştele, urmând ca la “desert” să servească şi o jumatate de sticlă de Champagne de la Jidvei.

    În final vă spun că lucrul care mi-a atras foarte mult atenţia şi câştigat admiraţia a fost reprezentat de un detaliu dat de designul interior al restaurantului La Peşte. Mai exact este vorba de ….. zidăria, să îi spun aşa, de sub bar  pe care decât sa v-o descriu prin cuvinte, prefer să vă  las să o admiraţi singuri. :)

    Sunt multe detaliile pe care le-am remarcat, dar scoicile încorporate în perete chiar mi s-a parut ceva absolut interesant, de efect, dar mai ales original, lucru care m-a inspirat şi pe mine cu o idee, dar pe care o să v-o prezint în momentul în care voi reuşi să o pun în aplicare. În orice caz, mi-am propus ca primul exemplar din ce vreau să fac, să îl ofer cadou restaurantului care mi-a oferit această idee. :)