Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Tag Archives Bucuresti
  • MĂIASTRU – vinul perfect

    As fi inceput acest articol cu “DINTODEAUNA”, dar imi dau seama ca am simtit cu adevarat gustul real al licorii ce mai poarta numele si de “Sangele Domnului” in urma cu cativa ani, cand mi s-au mai maturizat gusturile. Este adevarat ca aproape mereu mi-a facut placere sa ma rasfat cu un vin rosu (demisec sau sec), dar placerea maxima a aparut atunci cand …… cu riscul de a ma repeta, m-am maturizat si in privinta gusturilor mai delicate si subtile ale vinului. Asadar, in ultimii ani, la diverse ocazii (mai mari sau doar in doua persoane :) ) la care am participat, era nelipsita si sticla sau sticlele de un vin rosu demisec/sec.  Educandu-mi treptat aceasta palcere, am ajuns sa degust multe soirui de vin, dar am ajuns sa am o foarte mare afinitate pentru Merlot sau Cabernet Savignon.

     

    In urma cu cateva luni, in septembrie 2015 mai exact, am fost cu putina treaba la Brasov, drumul de la intoarece reusind sa se pozitioneze foarte bine in mintea mea tocmai pentru un vin pe care l-am descoperit in tren. ;) Ideea este ca intreg drumul de intoarcere in Bucuresti de la Brasov l-am petrecut in vagonul restaurant deoarece acolo se putea fuma (semi-oficial). Ajungand la un moment dat la bar pentru a comanda inca o cafea, am vazut niste sticle esantion de vin rosu si i-am cerut una barmanului pentru a-i studia “prospectul”. Era o sticla de vin de care nu mai auzisem pana atunci, continutul acesteia fiind un Merlot de 14,5% Vol. Alc. sub sigla MĂIASTRU de la Crama Oprisor. Este adevarat ca sticla am deschis-o abia seara cand am ajuns acasa, dar a fost ….. o prima data cand “m-am indragostit” instantaneu de un gust. :) Avand in vedere ca mi-a placut la nebunie am inceput sa caut ceea ce numeam eu “marca” Măiastru pe internet, dar intr-un final am descoperit ca aceasta era doar o categorie de vinuri a Cramei Oprisor, crama aflata in Oltenia. Nu dupa multa vreme am descoperit ca acel gust care m-a cucerit se datora faptului ca aceasta crama aflata in Oltenia are avantajul terenurilor nisipoase pe care se cultiva potgoriile de vii, lucru care are o contributie majora in aroma si taria vinului rezultat.

    Ca sa fiu mai exact o sa va spun mai detaliat despre Maiastru – Merlot de la Crama Oprisor folosind cuvintele din descriere a specialistilor de la crama in randurile ce urmeaza, deoarece specialisti de acolo cred ca o pot face mult mai bine decat mine :)

    Astfel, vinul Merlot-ul de la Crama Oprisor imbuteliat sub numele de Maiastru “este un vin intens, aproape cărnos, cu arome puternice de fructe roşii de pădure, cu senzaţii dulcegi şi un postgust prelung şi prietenos, din care răzbat note de migdale şi ierburi uscate. Totul se aşează într-un echilibru perfect, cu rotunjimi expresive şi tanini fini, bine integraţi. Se bea cu poftă, dar mai ales se bea oricând, pentru că are o vioiciune care-l fereşte de senzaţia de “obositor”, frecvent întâlnită la vinurile roşii grele. (Alcool 14.50%)”. 

     

    Intampalrea a facut ca doua luni mai tarziu, in noiembrie 2015 sa ajung la targul de vinuri GOOD WINE de la Romexpo Bucuresti, loc in care am intrat in contact cu foarte multi producatori de vinuri de o foarte buna calitate facute in Romania si nu numai, dar dintre toate vinurile degustate acolo preferatul meu a ramas acest Merlot de la Crama Oprisor (aflat si el la acest targ)  care, curios as putea spune, avand in vedere calitatea sa, are un pret foarte mic privind raportul calitate/pret, si mai exact 15 RON fara TVA/fiola de 750ML.

     

    Avand in vedere ca vinul rosu se serveste la mesele bogate in carne rosie, afumata, dar si branzeturi cu citrice drept desert, recomand acest vin tuturor persoanelor care vor sa isi impresioneze jumatatea actuala sau in devenire cu acest vin deosebit, iar daca jumatatea pe care doriti sa o impresionati este de genul feminin, dragi preteni, credeti-ma pe cuvant ca si nivelul alcoolului din acest vin o sa ii ofere respectivei doamne/domnisoare o sclipire mult mai straluctitoare si atractiva in privire ;)

     

    Acestea fiind spuse, dragelor si dragilor nu va pot ura decat:

     

    BON APPETIT !!!

     

     

     


  • Alexandra Uşurelu – MINUNEA muzicii autohtone

    VUNK LA INALTIME , concertul din Otopeni care a avut loc pe data de 8 decembrie 2011, a fost un eveniment cu totul special de care inca imi amintesc,  la ceva vreme dupa el, cu foarte mare palcere. Este adevarat ca realizarea respectivului show nu a fost doar un simplu concert, a fost cu totul aparte si deosebit fata de organizarile precedente, acest lucru datorandu-se faptului ca atunci s-a filmat pentru prima oara inRomaniaun DVD in cadrul unui concert. Avand in vedere ca a fost un foarte mare show, VUNK a avut alaturi de ei pe scena nume …… si voci mari ale muzicii autohtone.

    Atunci am auzit prima oara de Alexandra Usurelu, una dintre persoanele care au cantat cu ei pe scena. Trebuie sa recunosc ca de cand am auzit-o cantand alaturi de Cornel, mi-a atras atentia vocea ei de-a dreptul deosebita. Ulterior am reusit sa intru in legatura cu ea prin intermediul retelei sociale Facebook, loc in care am si schimbat cateva comentarii si chiar mesaej private. Tot prin intermediul retelei sociale am ajuns sa ascult cateva dintre melodiile ei, melodii care m-au determinat sa imi doresc sa ajung la un concert al ei. Am reusit sa aflu ca AlecsU (cum imi place mie sa ii spun Alexandrei Usurelu) are concerte in pub-uri din Bucuresti in fiecare joi …. sau aproape in fiecare joi, cu intrare gratuita. Afland acestea am reusit ca prin luna februarie  sa ajung la un concert al sau, premeditat cu o prietena ,tot din spatiul virtual ,Alina, care intamplator, chiar se cunostea destul de bine cu Alexandra. La respectivul concert am avut ocazia sa o cunosc si “pe viu” pe AlecsU, iar de la prima noastra intalnire a reusit sa ma farmece ,sa ma  cucereasca chiar, prin modul ei foarte sociabil si prietenos de a fi. Tin minte ca a venit sa o salute pe Alina si pe restul lumii care era cu ea. Cand s-a intors spre mine sa ma salute, s-a oprit putin , m-a studiat mai atent, si m-a intrebat cu destul de multa siguranta in glas “tu esti Catalin de pe Facebook, nu?”. In respectivul moment Alina i-a zis ca eu sunt baiatul cu cd-ul MC Lover’s despre care am pomenit in articolul “CORNEL ILIE, OM INAINTE DE VEDETA”. Cand a auzit acest lucru chiar a parut foarte impresionata, lasand impresia ca acel cd si povestea sa  chiar i-au placut si ca au impresionat-o. Dupa acest prim contact cu ea, Alexandra nu a incetat sa ma incante.

    Concertul a fost de-a dreptul deosebit, atunci fiind prima data cand am ascultat-o intreaga seara pe AlecsU. Chiar am fost placut surprins ca mi-au placut toate melodiile cantate de ea, si recunosc ca am fost putin dezamagit cand am aflat ca nu a lansat inca niciun album. Cu toate acestea, intr-o discutie avuta ulterior , mi-a promis ca o sa imi trimita melodiile ei pe e-mail, iar eu am “fortat” putin nota “amenintand-o” cu faptul ca la primul cd cu muzica ei, o sa vreau autograf si dedicatie speciala pentru mine. Nu mi s-a intamplat de multe ori ca inca de la o prima auditie sa  apreciez in asa fel vreun interpret sau piesele sale.

    Pe langa glasul Alexandrei foarte placut si muzica extraordinara pe  care  o interpreteaza, tot in acea seara m-a mai surprins cu o idee  foarte originala, cel putinpentru mine: in respectiva seara Alexandra Usurelu a vorbit si despre o alta pasiune a ei, pe langa muzica, pasiune pe care a ajuns sa o foloseasca pentru admiratorii si fanii ei si anume, placerea si inclinatia ei de a face arte plastice ca si hobby. Astfel a lansat pe Facebook pagina MAMOUR ; detalii mai multe si informatii despre aceasta pasiune, oferind pe respectiva pagina, informatii pe care le postez si eu cu copy- paste: “Lucruri nascocite din cutia cu ganduri frumoase” ”Mamour vine din dorinta de a coase, a lipi si a picta un zambet printr-un petic, o bucata de ata, un nasture, o margica, o funda, un material colorat… :)
    Creatiile Mamour nu au pret.
    Ele vor fi oferite cadou la concertele mele.” Alexandra Usurelu”

    De-a dreptul deosebit si frumos a fost faptul ca in acea seara a facut primul pas printr-un gest ce are sa devina traditie in conertele sale. Ea a oferit cadou unei persoane din sala o bratara facuta de ea. Gestul a fost si mai placut datorita faptului ca persoana selectata sa primeasca bratara MAMOUR a fost chiar Alina, explicatia Alexandrei pentru alegerea ei fiind aceea ca stie cat de greu i-a fost Alinei sa ajunga in Bucuresti in pentru concertul ei, datorita ,in primul rand , dificultatilor de trafic din respectiva perioada.

    Spun ca s-a format un fel de traditie a acestui gest de facut cadouri din “opera personala” a artistei deoarece la urmatorul ei concert la care am ajuns, pentru ca m-a facut sa imi doresc sa o mai vad si in altele, a fost ca la un moment dat a facut acelasi lucru cu o alta fana a ei din sala. Acesteia i-a oferit un tablou pictat de ea, cu mentiunea care era scrisa si pe pictura: “IUBESTE FLOAREA DIN TINE”.

    Un alt gest facut de Alexandra care mi-a dovedit aprecierea ei fata de fani si prieteni, a fost acela ca a tinut minte ca intr-una dintre discutiile noastre de pe Facebook, i-am spus ca vreau sa fac o poza cu ea la primul concert in care o sa aiba putin timp pentru asa ceva, iar cand ne-am intalnit si cunoscut live pe 23 Februarie, ea a venit la noi la masa si la un moment dat m-a luat sa facem poza. Mie chiar atunci imi picasera bateriile la aparatul foto, dar mi-a zis ca nu e o problema, si a rugat pe cineva din sala cu aparat sa ne faca poza, promitandu-mi ca mi-o va trimite cum o va primi si ea. Intr-adevar, zilele ce au urmat am primit poza de la ea, poza in care i-am zis si ei ca nu imi palce cum am iesit. :)

    Photobucket

    In incheiere, ca sa intelegeti ce a inspirat titlul acestui articol, o sa va prezint o reusita melodie a trupei mele preferat VUNK, melodie pe care a cantat-o AlecsU in mai multe randuri. Iata si inregistrarea pe care am facut-o la concertul din din The Bankers in seara de 22 Martie 2012


    Credeam ca aceasta melodie o sa imi palca doar in varianta originala, cantata de Cornel alaturi de Trupa Vunk. Se pare ca am crezut gresit, pentru ca si varianta cantata de Alexandra mi-a placut foarte mult. Acesta este poate inca un motiv pentru care chiar o vad o potentiala MINUNE a muzicii romanesti! :)


  • Placerea “doare”

    Venind spre birou in aceasta dimineata am trecut ca de obicei prin My Favourite Place, Cismigiu pentru cine nu a invatat deja, unde m-am apucat de imortalizat peisajul superb de acolo. Chestia asta mi-o cam propusesem de zilele trecute, de cand am vazut cat de frumos poate sa arate SI IARNA. Zapada ce imbraca fiecare crenguta a fiecarui pom creea un peisaj cu totul special. Este adevarat ca Cismigiul l-am catalogat ca fiind locul meu preferat, dupa cum ii spune si numele MEU (MY FAVOURITE PLACE) datorita faptului ca este foarte frumos in fiecare anotimp, din cate am remarcat aceste zile. Asa ca in aceasta dimineata, din cate am spus la inceput, dupa ce am fost si mi-am luat cafeaua de dimineata, mi-am scos aparatul din “poseta” :)  si cat am traversat parcul am incercat sa captez ceea ce imi atragea atentia. A fost foarte greu, deoarece in timp ce imortalizam o priveliste imi atragea atentia o alta, si tot asa mai departe. Poate asta a fost motivul pentru care traversarea parcului, care in mod normal dureaza cam 3-4 minute, astazi a durat aproximativ 15 minute, daca nu chiar mai bine. Abia cand am ajuns aproape de birou mi-am dat seama ca ceea ce mi-a facut o foarte mare placere, a avut si un efect nu foarte placut, sau chiar dureros as putea spune, deoarece am constientizat ca mana in care am tinut aparatul, desi am avut manusile, ma cam durea de la frig …. si asta cu toate ca nu era o termperatra cu mult sub 0 Grade. :( Din fericire a meritat sacrificiul, deoarece au iesit niste poze foarte frumoase!  Ca sa le puteti admira, daca ma aveti pe Facebook ca si prieten le puteti gasi in albumul proaspat facut, cu numele My Favourite Place iarna, in albumul din Picasa de AICI sau in filmuletul de mai jos ce are pe fundal melodia ce am ascult-o pe tot parcursul realizarii lor

    Acum, daca analizez mai bine, imi dau seama ca tot ceea ce ne place ajunge sa ne doara, exact la “capitolul” la care ne place. Asa se intampla cu mancarea ce ne place, cu bautura sau alte vicii, cu persoanele iubite, cu lucrurile ce le adoram si ni le dorim, cu ……… TOT, mai pe scurt. Daca studiati si voi cam ce contine mancarea preferata, o sa va dati seama ca atunci cand o consumam in exces, face rau, dar de multe ori are acest efect si doar daca gustam putin. Este ironic, dar asta este concluzia ce am tras-o ….. nu numai in urma pozelor facute astazi. Chiar legat de poze si de pasiunea de a le face, chiar inainte de Craciun, cand ma pregateam sa plec din Bucuresti, faceam niste poze tot parcului meu preferata, Cismigiu, dar de pe strada. In timp ce incercam sa surprind unghiurile cat mai potrivite, m-a oprit un “‘nene” de vreo 60 si ceva de ani, care in primul rnad m-a intrebat, dupa ce mi-am scos castile din urechi, daca vorbesc romaneste. Am fost destul de mirat si i-am zis ca: “normal ca vorbesc limba materna”, dar am facut si prostia sa il intreb “DE CE ma intreaba acest lucru”. Raspunsul lui a picat ca o palma in crestetul capului si mi-a dovedit conceptia romanilor din ziua de astazi, mai ales cei trecuti de prima jumatate. Mi-a raspuns ca “poze fac DOAR STRAINII” si ca acesta este motivul pentru care m-a intrebat. La aceasta remarca a lui, i-am zis destul de iritat ca “normal ca ma vedeti asa, pentru ca ASA CONSIDERAM NOI ROMANII! Noi nu avem voi sa facem poze, ci doar strainii” ….. urmand ca ulterior sa il intreb pe acelasi ton, foarte normal de altfel, cu ce pot sa il ajut. Atunci mi-a raspuns suparat si el de completarea mea, ca nu are nevoie de nimic. Deci, se pare ca si pasiunea de a fotografia are si ea cateva repercursiuni pe langa faptul ca poate sa iti inghete mainile pe aparat daca e frig afara, si acelea de a fi catalogat ca “om strain” sau chiar ciudat. :)


  • Bucureşti = Capitală Europeană (CICĂ)

    De ceva vreme am ajuns să am câteva mari frustrări. Dacă voi ştiţi că Bucureştiul ar fi o Capitala Europeană, eu unul mă mai gândesc puţin! Poate că ăsta este adevărul, dar doar din punct geografic şi strategic pentru alţii aş spune eu! ;) Ideea este că eu am ajuns să locuiesc la o casă, pe o stradă ce se află la vreo 10 minute de plimbare pe jos de Guvernul acestei ţări ….. adică în “buricul oraşului”, după cum spune lumea. :) Având în vedere că lucrez la un minister al acestei minunate ţări, am sediul într-un alt punct din “buricul târgului”. Totuşi mi se pare cam ciudat ca într-un astfel de oras, ce se doreşte a fi capitală a unei ţări ce se află în Uniunea Europeană, adică Capitală Europeană, conducerea poate să accepte să se întâmple anumite lucruri ce ne fac sa ne pastram locul de ţară SUB-DEZVOLTATĂ şi NECIVILIZATĂ.

    Astfel vă voi prezenta doar două exemple:

    1) Acum trei seri mă aflam chiar la KM 0 din Bucureşti (Capitala Europeană), adică la Universitate, aşteptând nişte prieteni pentru a merge la un spectacol. Locul meu preferat de aşteptare în acel punct este chiar pe treptele pe care poposesc o  mulţime de tineri, din dreptul ieşirii de la metrou spre TNB. Nu la multa vreme după ce am ajuns acolo apare un om, cam prost îmbrăcat, nespălat şi neîngrijit, dar şi în stare de ebrietate. Este posibil să fi suferit şi de vreo boală psihică anume, pentru că el, cît a stat acolo, vorbea în gura mare cu nişte “persoane” imaginare. Le explica nu ştiu ce lucruri, se mai certa cu ei, iar într-un moment chair a scos dintr-una din sacoşile/cutiile ce le avea cu el un obiect mic de sticla (o sticluţă mica sau bec cred) şi la trântit de pamân în direcţia mea cumva, de mi-a sarit chiar în picior un ciob din treaba respectivă, dar fară a avea vreo problema cu mine direct, omul. Aş mânia pe Dumnezeu dacă aş spune ca mi-a provocat ceva, deoarece chair nu m-a afectat cu nimic păţania respectivă, nici macar pantalnoilor nefăcându-le nimic respectivul incident, dar m-am uitat puţin în jur si am vazut o grămadă de tineri în diverse grupruri, dar şi vreo doua – trei fete fiind singure şi ele în asteptarea cuiva, probabil. Văzând acest lucru m-am simţit dator să înştiintez poliţia să vină şi sa îl potolească pe respectivul pentru a nu se ajunge să se ia de vreo persoană de pe acolo. Aşa că am sunat la 112 (Apelul de URGENTĂ) de unde mi s-a facut legatura la Poliţia Capitalei. Am explicat situaţia deranjantă omului ce mi-a raspuns, iar el mi-a comunicat să nu plec de acolo că va ajunge un echipaj foarte repede. După vreo 10 minute omul nostru cu probleme chiar s-a dus la o domnişoara şi i-a spus ceva, iar mie chiar îmi era teamă că se va lua de ea şi într-un mod mai brutal. Ulterior am întrebat-o pe domnişoară care a fost problema şi mi-a spus că “vroia doar o ţigară”. Când am vazut ca nu aparuse niciun echipaj am mai sunat iar, după 10-15 minute, la 112, iar “doamna” de acolo mi-a spus destul de iritată că “este o linie de uregenţă şi că echipajul meu este pe drum”. Între timp omul “problematic” şi-a mai scos o gramadă de hârtii şi alte lucruri din genţile lui, şi a început să le arunce pe jos provocând o mare mizerie ….. la KM 0 a CAPITALEI EUROPENE, lucru care nu a deranjat niciun gardian sau paznic ce se afla prin tonă. Mă întreb daca echipajul ce trebuia sa vină fusese chemat din Timişoara, Iaşi sau din Constanţa pentru că în centrul Bucureştiului nu aparuse nici un “miliţian” (îi numesc astfel deoarece de asta dau dovadă prin comportamentul lor indiferent). După jumatate de ora de la primul apel la LINIA DE URGENŢĂ mi-au venit prietenii pe care îi aşteptam si am plecat. Nu am mai primit niciun semn de la “miliţie” nici pana în ziua de astazi, dar totuşi mi s-a părut foarte ciudat ca într-o CAPITALĂ EUROPEANĂ un om să poată “lua gâtul” chiar in centrul oraşului cuiva, iar până vine poliţia, ucigaşul să poată pleca şi din ţară. :) Oricum eu mi-am luat şi o mica masură de precauţie în respectivul caz, deoarece nu m-ar fi mirat să vina “echipajul” mult aşteptat şi să se ia de mine (pentru aş face datoria) şi să mă acuze ca am minţit la APELUL DE URGENŢĂ (sau ca i-am deranjat de la “treabă”). Chiar nu ştiu cine raspunde de aceasta linie (FIERBINTE), dar oamenii ăştia trebuiesc traşi la raspundere rau de tot pentru că până la urmă ei ăţi primesc salariile din banii CONTRIBUABILILOR ce ar trebui SA FIE PROTEJAŢI DE EI.

    2) Eu locuiesc din aprilie într-o casă ce se află pe o stradă liniştită prin Sectorul 1, dar ce se afla la aproximativ 10 minute (de plimbare perpetuă) de Guvernul CAPITALEI EUROPENE. În acest loc, aproape în fiecare dimineaţă sunt trezit de rromi ce merg pe strada şi strigă la 6 dimineaţa “fiareeee luăm, fiareeee luăm”! Chiar nu m-am put abţine si într-o dimineaţă am facut un filmuleţ, din casă, pentru a putea sa vadă toata lumea ce se permite să se întâmple in zona Guvernului României.

    Ciudat este că pe această stradă este şi un sediu al Jandarmeriei sau “Miliţiei Comunitare” ….. dar ei parcă nici nu observă că se “perturbează liniştea publică”. (sau poate dorm şi ei adânc la respectiva oră :) )

    Când am ajuns la muncă, la Ministerul ….., în aceeaşi zi, am fost surprins să aud pe strada iar aceeaşi strigătură. Ideea este ca acel Minister este foarte aproape de un alt “buric al Capitalei Europene”, şi mai exact la câteva minute de KM 0. Atunci chiar am fost deranjat rău de tot şi am ajuns să ies afară, pe stradă, şi să îmi permit să îl întreb pe respectivul rrom dacă până atunci a mai cumpărat fiare de pe acea strada! Mi-a răspuns destul de flegmatic că “sigur că a mai cumparat”, dar de acolo, arătându-mi cealalată cladire a ministerului, o cladire pe doua etaje destul de mare si impunătoare. Interesant este ca în cladirea de vis-a-vis de minister mai este o cladire pe unde umbla oameni in uniformă mereu, iar “gurile rele” spun că ar fi un sediu al “băieţilor cu ochi albaştri”. Este adevărat că atunci când deranjează cineva parcarea din faţa clădirii lor apare cineva şi îl “convinge” să plece rapid.

    Aceste poveşti chiar m-au făcut să mă gândesc serios să fac o hârtie în care sa scriu ceea ce intenţionez să fac, şi să o depun la Guvern sau la Ministerul Justiei într-un plic, apoi să chem oameni din presă (foarte amatori de astfel de lucruri de altfel), şi să încep să umblu prin faţa Guvernului Romaniei şi să strig din toate puterile: “fiare luăm, fiaaareeee luuuăăăăm”! Sunt curios care o sa fie reacţia, iar daca o sa vină “miliţia” să îşi “facă datoria” să îi trmit la ministerul unde e hârtia depusa şi să vadă că este doar un experiment prin care vreau sa arăt “competenţa miliţienească”! Cu siguranţă tot voi fi amendat, sau chiar reţinut pentru perturbarea liniştii publice. ;)

    Acest articol sper sa il citeasca chiar d-na Udrea, că tot se ocupă de imaginea ţării, şi să vadă că înainte de frunze şi alte ierburi ar fi bine să ordone adunarea “culegatorilor” de fiare din centrul Capitalei Europene …… sau chiar din toată ţara, ţară ce se întamplă să mai fie vizitată de străini care vor pleca cu o imagine foarte plăcuta despre ţara Carpato-Danubiano-Pontică! Aceasta poveste cred că este şi o explicaţie a faptului pentru care în celelalte ţari ROMÂN = ŢIGAN

    Traiască deci MILIŢIA din ŢARA EUROPEANĂ, miliţie ce nu vrea să se deranjeze când este apelata de urgenţă, dar şi ce permite “masturbarea” liniştii publice de către anumite persoane …. PRIVILEGIATE se pare! Când văd astfel de evenimente încep sa-i înţeleg pe cei ce vor să plece peste hotare, chiar dacă până nu de mult eram ANTI plecat din ţară

    P.S. Cine merge cu mine la “cumpărături de fiare” în faţa Guvernului? :)

    P.S.s Chiar acum strigă una pe stradă exact ceea ce spuneam ca mă frustrează. Mă întreb de ce permite Miliţia Comunitară acest lucru. Pe ei oare nu-i deranjează …. dau poate au şi ei cotă parte la veniturile din fiarele tranzacţionate de pe strada asta? Şi Chiliman CICĂ conduce bine sectorul ce-l conduce :(


  • Bucureşti fără sectoare (?)

    Am gasit în această seara în curte aruncată peste gard, o revistă “a cetăţenilor Sectorului 1″, cu numele “capitala capitalei“. Nu am dus-o imediat la gunoi deoarece mi-a atras atenţia titlul de pe copertă care spunea că “Guvernul vrea desfiinţarea sectoarelor Capitalei”! Aşa ca am aflat din respectivul articol o chestie foarte interesanta, dar şi o chestie care mi-a întărit nişte pareri personale cu privire la viaţa politică de pe la noi! :)

    Ei bine, articolul spune că actualul Guvern, şi anume Guvernul Boc, pregateşte o ordonanţă de urgenţă prin care urmareşte să desfiinţeze primăriile de sector şi să treacă atribuţiile lor Primariei Generale. Argumentele guvernului pentru această decizie nu  sunt menţionate în articol, dar în schimb acesta, pe cele doua pagini ale sale, vine cu o gramadă de contraargumente pentru “obsesia celor care nu reusesc să convingă cetăţenii prin vot şi încearcă să se impună cu forţa“. Aceast lucru, spus de Chiliman, primarul sectorului 1 (care este din PNL), vine să întareasca opinia lui cum că ar fi împotriva acestei restructuriări administrative.

    Dacă stăm puţin strâmb şi analizăm drept, este şi normal să fie puţin supărat pe guvernul ce vrea sa ia o astfel de hotărâre deoarece automat vor diparea, odată cu primăriile de sectoare, şi funcţiile de primari de sectoare.

    Totuşi această hotârare, personal o consider ca fiind destul de bună din mai multe motive. În primul rând, având în vedere că se doreşte “strângerea curelei” datorită crizei, mi se pare normal sa se mai reduca numarul de locuri din sistemul bugetar, iar desfiintarea primariilor ar împuţina considerabil numarul angajaţilor din el. În al doilea rând o singură echipă se va ocupa de întreg oraşul, reuşind astfel să se elimine diferenţa foarte mare de aspect şi siguranţă dintre anumite puncte din el! De-a lungul vremii chiar am auzit multă lume care vrea să locuiască în sectorul Y sau Z, dar clar nu în X pentru că ……… şi urmează lista de motive bazate atât pe aspect, cât şi pe administrarea lui şi siguranţa oamenilor din el.

    Pe lângă acestea mai este vorba şi de imaginea întregului oraş. Nu cred că este vazută prea bine întreaga ţară de către un om ce vine pentru prima oară într-o capitală europeană şi vede cum unele puncte din el sunt foarte aranjate, iar altele sunt sub orice critică! Impicit, toate impozitele ce se vor plăti către oraş se vor duce catre o singură conducere, iar ea va împărţi întreg venitul în mod egal pentru aranjarea oraşului cu totul, şi nu doar a anumitor zone ….. sau cel puţin aşa cum ar fi normal!

    Politic vorbind, mi se pare ca opoziţia se leagă de absolut orice ca să “dea in cap” actualei conduceri, cu speranţa că vor determina votanţii să renunţe la aceeaşi alegere.

    În orice caz acest subiect poate reprezenta un alt subiect pentru un alt articol, dar articol ce nu ştiu dacă îl voi publica cândva deoarece sunt anti-politica şi nu îmi place să îmi bag nasul în ea ………. pentru ca pute prea tare, iar eu sunt un delicat! :D


  • Hmmmmm … ce oras frumos

    O mare parte dintre cititorii acestui blog nu stiu ca m-am mutat in Constanta de curand. Ideea este ca de multa vreme doream acest lucru, dar nu am avut curajul sa fac pasul. Dorinta mea era pentru simplul fapt ca imi lipseau prietenii, care, mai ales cei din copilarie, sunt adunati pe aici. Dupa nebunia cu accidentul am luat hotararea sa fac demersuri sa ajung aici. Am reinceput treaba de la 1 Aprilie – exact acum o luna – si acum sincer regret mult acest pas.  De ce regret acest lucru acum vedeti in randurile ce urmeaza:

    1) prietenii, care au contribuit mult la decizia mea, si inainte cum ajungeam pe aici trageau de mine sa ne vedem la “o bere” acum cu greu dau de ei si mult mai greu reusesc sa ii vad. Doar o parte din ei au raspuns la majoritatea invitatiilor mele si unii din ei chiar m-au sunat ei sa ma cheme pe undeva, dar destui de putini in comparatie cu toti care sunt sin inainte ma tot presau sa vin

    2) posibilitati de dezvoltare profesionala pe domeniile mele = 0. Aici exista posturi in marketing, PR si altele de genul asta, dar singurul post interesant din ele a fost de “agent de marketing” cu experienta in marketing, dar cand citeam despre post, sau ma interesam de el, in descriere aparea clar ca este vorba de asa numitul agent de vanzari, ceea ce nu ma pasioneaza

    3) pana si taximetristii sunt ciudati. Pe la inceput eram in cautarea unei strazi care stiam sigur ca e pe langa magazinul Tomis, dar nu stiam exact unde. Mi-am zis ca cel mai indicat e sa intreb un om care sigur stie strazile, deci un taximetris. Am ajuns la un nene in masina galbena, l-am intrebat daca stie bine zona iar raspunsul lui cum ca o stie mai mult de cat bine m-a convins ca il pot intreba. L-am intrebat de strada X si mi-a zis usor dezamagit ca este pe langa      p-ta Ovidius, mult mai departe de locul cu pricina. In plus eram si la plimbare, nefolosind mijloacele de transport in comun. Am mai indraznit totusi sa intreb un alt trecator mai invarsta, care mi-a zis ca din cate stie dansul este pe langa aceeasi p-ta Ovidius, dar sa intreb mai sigur un taximetrist, ceea ce facusem deja. Atunci am zis ca poate am retinut eu gresit si am plecat usor in respectiva directie. Dupa vreo 40 de minute am reusit sa ajung acolo si am intrebat un nene, care nu era nici taximetrist, nici din oras nu garantez ca era, dar care mi-a zis ca el stie ca ar fi pe langa magazinul Tomis, de unde veneam eu, dar ca ar fi cel mai bine sa ma uit pe o harta si s-a oferit sa imi arate harta lui din masina. Cu toate ca manca, s-a ridicat si m-a luat la masina lui, unde a gaasit rapid strada si reactia lui a fost destul de interesanta: “mda, uite magazinul Tomis aici si aici la nici doi cm pe harta era strada mea. Bine inteles ca m-am intors si exact acolo era, unde oamenii ma trimisesera la mama naibii sa fac putina miscare. Poate le-am parut putin mai gras de au zis ca am nevoie de asa ceva.

    Acelasi lucru il patesc si cu o tanti mai invarta pe care am intrebat-o de lo locatie foarte cunoscuta in oras – o alta pe care o cautam, care stiam ca e pe strada pe care eram. Femei mi-a spus ca este din zona si ca o stie bine si m-a sfatuit sa iau un autobuz ca mai am cateva statio (vreo 6 parca a zis). Mi-am zis totusi ca mai merg putin pe jos si, intamplator, prima intersectie mare, care era la nici 200 de metri, era exact punctul pe care il cautam. Din cate tin minte, in Bucuesti nu am patit treburi de genul asta. Oamenii care nu stiau ma sfatuiau sa intreb un taximetris, iar taximetristul, daca prin absurd nu stia, imi spunea sa intreb un alt coleg – ceea ce nu prea am patit – sau punea mana pe statie si intreba iar raspunsul venea imediat.

    Partea buna totusi este ca am fost la un super concert pe plaja din Mamaia sustinut de Goran Bregovici, unde am fost vecin de public cu frumoasele Elena Udrea si Elena Basescu, si o alta parte buna este ca mi-a aparut mica mare feblete din suflet, cea care m-a adus rapid, fara sa se strofoace, in stadiul in care as face absolut orice pt ea. Chiar si sacrificiul suprem, de care vorbeam cu alta lume care vorbea de iubire.  Fata aceasta, a aparut pe langa mine si mi-a dat voie sa vad ca este exact genul de persoana pe care o cautam. Aveam nevoie de la o ea, de trei mici calitati, iar ea le avea si in plus, pe langa ele, mai avea alte lucruri pe care chiar le doream de la o fata, dar nu indraznisem nici macar sa gandesc ca as vrea sa fie asa si asa + inca cateva asauri deoarece ma gandeam ca cer prea mult. Cu toate astea a aparut ea, care m-a convins iar ca Doamne Doamne imi asculta rugamintile. Unu cu dorintele mele de-a lungul vremii pe diverse teme, cu scaoterea mea dintr-un accident nasol, din care si doctorii specialisti spuneau ca nu stiu daca o coi scoate la capat si se pare ca si cu aceasta mica dorinta a mea. :)

    Cu toate acestea imi amintesc mereu cu drag de orasul pe care mereu l-am compatat cu o tigara. De ce? Stii ca nu face bine, simti ca nu iti face bine, dar nu prea poti sa il lasi.  Mda, vorbesc de Bucuresti. Tot timpul am vrut sa plec din el si acum cand am reusit il tanjesc.

    Totusi, curand, cand imi voi porni cele doua mici planuri (mari) cred ca o sa ma intorc acolo,  pentru ca doar acolo se pare ca poti sa te dezvolti profesional cum trebuie, iar distractia e alta totusi. Am descoperit la mine ca imi place marea, Constanta, dar doar sa vin din cand in cand sa le simt……. si atat.

    Stiu ca par ciudat, dar asta sunt eu si daca ma iubeste cineva, ma iubeste asa cum sunt…….. adica dificil. :)

    Deci ne vedem curand in Bucuresti cand imi pornesc agentia de PR si revista. ;)


  • Dancing with the moon

    Ai incercat sa dansezi singur pe strada noaptea? Hai sa iti spun secretul!

    Trebuie sa iesi cu prietenii intr-un club, sa consumi niste bere si whisky intr-o atmosfera euforica, iar in final sa pleci pe jos acasa. Nu conteaza ca stai tocmai in Drsitor Dristor (saru’mana Oana) si tu pleci din Eroilor; cumpara-ti o cafea de la fast-food-ul de la Unirea care e non-stop, pune niste radio Guerrilla in casti si mergi pe malul Dambovitei! Cand ajungi pe bulevard, ocoleste putin si mergi chiar pe malul raului cu ochii pe luna si pe luminile care se reflecta in apa! Mergi cu spatele privind toata piata care straluceste de reclame, iar daca incepe o melodie care iti place, DANSEAZA! Dap! Nu te gandi ca se uita lumea la tine, fii doar tu si simte-te bine! (pana la urma e 2 noaptea). Iar ca seara sa fie perfecta, daca cineva iti intinde un foc atunci cand dai sa iti aprinzi o tigara, dar iti cere 2 lei pentru a intra in nu stiu ce club (chiar daca este o minciuna), da-i 5 si multumeste-i pt foc…. o sa dea mana cu tine, iar tu o sa te simti mult mai bine. ;)

    In drum spre casa, la semafoare, priveste atent numerele de la masinile care stau pe rosu. O sa ai surpriza sa il vezi pe taranul care pe BMW-ul din care urla manele, isi pune numarul Bv-nu stiu cat- BMW. Apreciaza ca Cineva de sus te-a inzestrat cu destula minte incat sa zambesti cand o sa vezi asa ceva si bucura-te in continuare de plimbare. Este de o mie de ori mai bine pe jos decat intr-o masina misto, dar care vibreaza de tiganisme!

    Cand ai ajuns acasa, crede-ma pe cuvant ca vei vrea sa imparti cu toata lumea senzatia de fericire pe care tocmai ce ai trait-o!

    Somn usor!