Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Tag Archives gamucci
  • “Afaceriştii” autohtoni

    Mi-am permis sa pun cuvantul AFACERISTI intre ghilimele deoarece am fost determinat de atitudinea si comportamentul afaceristolor in acest mediu, si anume cel de afaceri, lasa mult de dorit. Am ajuns chiar sa concluzionez un lucru care as dori din suflet sa imi fie infirmat prin fapte de cineva, si anume acela ca oamenii ce doresc sa faca o afacere se gandesc mai repede la un castig mare, indiferent de ce implica el, castigul mic, dar sigur neoferindu-le satisfactie sau cel putin aratand ca nu il doresc. Exemplul pe care il tot ofer la acest capitol este acela ca “oamenii prefera sa castige 100.000 Euro, acceptand sa nu mai fie salutati pe strada, sa fie catalogati drept hoti, sa existe oameni care chiar sa piarda mult in respectiva afacere, in loc de a face ceva care sa le aduca un venit de 10 Euro pe zi, pe viata dar si aprecierea oamenilor din jur.” Puteti face singuri calculul de castig si pierderi din exemplul prezentat. Voi pentur care varianta ati opta? :)

    Mai exact este vorba despre concluziile mele din ultima perioada mai lunga, in urma “placerii” ace am avut-o de a cunoaste cativa dintre asa numitii AFACERISTI ….. romani! :(

    Voi incepe cu primul care ma bulversat foarte rau prin atitudine lui de “expert” in afacerea lui, si chiar primul “afacerist” ce l-am intalnit.

    Tigara electronica GAMUCCI: In urma cu un an si ceva, pe vremea in care eram in Constanta cu munca, am gasit intr-un bar, un pliant cu niste tigari electronice. Am luat unul, l-am studiat putin, iar atunci cand am cerut cateva detalii in plus domnisoarei din bar, ea s-a oferit chiar sa imi dea sa vad cum este, daca nu “mi-e scarba”, din tigara ei. :) Cand am incercat respectiva tigara, am simtit aproape la fel cum as fuma pe bune, dar problema a fost ca era cu aroma mentolata, ceea ce nu imi palce la niciun fel de tigara sub nicio forma. Asa mi-a aparut ideea de a combina utilul cu … doritul! :D Adica, am luat datele de contact ale firmei care importa respectivul brand de tigari electronice, si i-am contactat intrebandu-i daca nu au nevoie de un reprezentat in judetul Constanta – Tulcea sau, avand in vedere ca doar ce lansasem CFC PR Agency, daca nu sunt interesati sa le ofer servicii de consultanta in comunicare si PR. Curios a fost nu faptul ca in urmatoarea zi am primit telefon de la unul dintre repereznetantii firmei, chiar asociat la firma respectiva, ci de ambii, dar niciunul dintre ei nu stia ca m-a sunat celalalt. Ambii mi-au spus ca au reprezentant in Dobrogea, dar ca sunt interesati de putina promovare mai …. eleganta. Asa ca a ramas sa ne intalnim ca sa discutam toate detaliile. Trebuie sa mentionez ca firma respectiva are sediul in Brasov, asa ca am facut in asa fel incat sa fac un drum pana acolo, ca sa discutam toate detaliile. Am plecat din Constanta cu trenul spre Brasov, iar acolo am reusit sa ma intalnesc cu unul dintre asociati deoarece celalalt era plecat. In discutie am intrebat cam ce ar dori ei, si cam care este targetul pe care il vizeaza,  dar si bugetul de care dispun. Primul semn ca ceva nu este in regula a aparut bineinteles la capitolul “bani”. :) Aici mi-a explicat omul ca ei nu prea au bani de promovare, dar ca pot oferi produse celor care ii promoveaza. De exemplu, la sugestia mea de a face o campanie de promovare pe bloguri, mi-a zis ca este una ideala si ca ei sunt dispusi sa ofere bloggerilor o tigara electronica Gamucci ca sa scrie despre ea impresiile ce le-au fost lasate de ea. In plus ca ar fi interesati si de ceva promovare si prin reviste, dar “sa fie mai ieftina”. Ciudat a fost ca mi-a zis de blogul de meu, acesta, si mi-a spus ca pe UN ASTFEL DE BLOG ar dori sa aiba promovarea, si ca blogul meu i s-a parut ideal pentru asa ceva. Subliniez ca el a zis ca AR OFERI bloggerilor o tigara electronica ca “rasplata anticipata” pentru articolul ce urma sa fie scris despre produsul lor. Cu toate astea, mi-a dat si mie o tigara de acel gen, dar DOAR SA MA UIT LA EA, dupa care a luat-o si a pus-o inapoi in sertar. Daca doreau promovare pe blogul meu, de ce nu mi-a oferit si mie o tigara de acel gen, dar si ca o mica “plata” a cheltuielilor ce le avusesem pentru a merge si sta o zi in Brasov ? Aici a fost un alt mare semn de intrebare. In orice caz, cand m-am intors in Bucuresti am luat legatura cu o PREVENTION (revista de care mi-a zis ulterior “seful” de la Gamucci Romania ca este EXACT pe targetul lor), dar si cu conducerea de la toateblogurile.ro. Cu ambii am avut o super intelegere pentru clientul meu, si anume PREVENTION a oferit discounturi din ce in ce mai mari, unul dupa altul, mai ales ca se potrivea reclama Gamucci cu un articol despre renuntarea la fumat, ce urma sa apara in iunie 2009. Intr-un final, avand in vedere ca se apropia termenul limita de format final al revistei pentru urmatorul numar, cel ce ne interesa, am fost contactat de persoana mea de legatura de la Prevention care sa imi spuna ca ofera GRATUIT spatiul publicitar in revista, dar cu conditia (doar pe cuvant, nu si pe contrat) cca in urmatoarele doua trei luni clientii mei sa achizitioneze un spatiu publicitar in revista. Respectiva revista avea un tiraj de 100.000 de exemplare cu distributie nationala, iar costul unui spatiu publicitar la era foarte scazut avand in vedere acoperirea nationala si numarul de exemplare. Cat despre campania de promovare cu ajutorul blogosferei promovarea ar fi iesit super, datorita ideii lui Victor de a face campanie sub forma unui concurs pentru cei care scriu despre renuntarea la fumat prin tigarile electronice. Astfel, cel mai reusit articol ar fi primit o tigara electronica. Beneficiul celor de la toateblogurile.ro ar fi fost unul foarte fair-play, mai ales ca le-am zis de clientul “sarac”, si anume au zis ca vor un numar de 10 tigari electronice si 7 trabucuri electronice. in ceea ce priveste comisionul agentiei pentru campanie, le-am zis ca avand in vedere ca sunt primii clienti, acesta va fi EXACT CAT VOR EI SA OFERE, lucru facut mai mult pentru a-i ajuta pe ei ca nu au bani, iar pe mine, ca sa am un prim client pe agentia ce era la inceput.

    Avand in vedere toata aceasta oferta, pana la urma niciunul dintre cei doi mari “afaceristi” nu au mai dat niciun semn. La promovarea gratuita din revista au justificat cu “scuza” ca nu stiu daca vor avea bani de promovare peste doua trei luni, iar la campania de pe bloguri au preferat sa …… “ma sune ei cand se hoarasc”. Avand in vedere ca nu i-am mai auzit pana in prezent, ma gandesc ca poate nu s-au hotarat inca. :)

    O alta poveste este cu un alt “afacerist” de care o sa spun in linii mari in cele ce urmeaza. Am aflat de la un coleg dintr-o organizatie de antreprenori de o banca europeana ce doreste sa investeasca in proecte cu CENTRALE EOLIENE dar doar pe zona DOBROGEA. El mi-a spus ca daca stiu pe cineva care are proiect de a face asa ceva, banca ar veni sa finanteze. Eu unul mi-am dat seama ca nu stiu pe nimeni cu un astfel de proiect, dar ca stiu pe cineva care ar putea sa ajute foarte mult intr-un asemenea domeniu. Chiar am avut o discutie privata cu intermediarul dintre banca si dezvoltatorii de centrale eoliene si mi-a zis ca e clar ca este foarte necesar un astfel de om in proiect. Proiectul bineinteles ca este pe termen lung si foarte lung. Asa ca am contactat respectivul “afacerist” ce intrase relativ de curand in afacerile necesare centralelor, si i-am zis ca vreau sa ii ofer o POSIBILA afacere care promite foarte multe, iar acest lucru implica o intalnire a lui cu respectivul meu coleg. I-am zis in linii mari despre ce ar fi vorba, si ca el ar fi foarte potrivit acolo, si chiar ar putea sa dezvolt un proiect de lunga sau foarte lunga durata ce ar aduce un castig financiar foarte bun. Nici macar nu am gandit o clipa ca respectivului om sa ii solicit un procent din castig sau vreo “atentie” pentru aceasta afacere pe care doresc sa i-o ofer, pentru ca aveam foarte mare incredere in el ca OM si eram sigur ca daca ar fi ajuns sa aiba castiguri de pe urma respectivului business, ar fi venit el la mine sa imi ofere cat ar fi considerat de cuviinta ca merit si eu. Totusi, omul mi-a zis destul de uimit ca “dece e nevoie sa se duca la intalnire” daca nu e nimic sigur deocamdata?”. Poate ca nu a considerat ca fiind ceva sigur pentru ca nu i-am dus direct contractul sa il semneze, dar mie mi se pare normal ca orice afacere, oricat de mica sau mare ar fi ea, ca sa se demareze si sa se puna “pe roate” trebuie pornit de la un punct ZERO, si nume de la prima discutie! Omul acesta cumva, nu am inteles de ce, dar a refuzat intr-un mod “elegant” sa se implice in ea. Nu am reusit sa inteleg acum ce si cum, dar ulterior la aceasta poveste am aflat cam cum functioneaza majoritatea afacerilor din acest sector, si mi-am explicat ca acesta ar putea fi motivul refuzului.

    Exemplele ar putea continua pe multe pagini, dar le-am punctat pe cele mai frustrante. Este adevarat ca as mai putea sa discut si despre taximetrie, micii softisti de “cartier”, chioscurile si magazinele micute de colt de strada, etc. In orice caz, din cate am zis si mai sus in acel exemplu, nu inteleg de ce oamenii accepta sa isi strice imaginea pentru o suma mare, decat sa mearga pe o suma mica, dar constanta pe termen foarte lung, impreuna cu cladirea unei imagini bune de om de incredere si de baza in intreaga societate.