Doar un turn ratacit printre case

Expandmenu Shrunk


  • Tag Archives tigara
  • “Afaceriştii” autohtoni

    Mi-am permis sa pun cuvantul AFACERISTI intre ghilimele deoarece am fost determinat de atitudinea si comportamentul afaceristolor in acest mediu, si anume cel de afaceri, lasa mult de dorit. Am ajuns chiar sa concluzionez un lucru care as dori din suflet sa imi fie infirmat prin fapte de cineva, si anume acela ca oamenii ce doresc sa faca o afacere se gandesc mai repede la un castig mare, indiferent de ce implica el, castigul mic, dar sigur neoferindu-le satisfactie sau cel putin aratand ca nu il doresc. Exemplul pe care il tot ofer la acest capitol este acela ca “oamenii prefera sa castige 100.000 Euro, acceptand sa nu mai fie salutati pe strada, sa fie catalogati drept hoti, sa existe oameni care chiar sa piarda mult in respectiva afacere, in loc de a face ceva care sa le aduca un venit de 10 Euro pe zi, pe viata dar si aprecierea oamenilor din jur.” Puteti face singuri calculul de castig si pierderi din exemplul prezentat. Voi pentur care varianta ati opta? :)

    Mai exact este vorba despre concluziile mele din ultima perioada mai lunga, in urma “placerii” ace am avut-o de a cunoaste cativa dintre asa numitii AFACERISTI ….. romani! :(

    Voi incepe cu primul care ma bulversat foarte rau prin atitudine lui de “expert” in afacerea lui, si chiar primul “afacerist” ce l-am intalnit.

    Tigara electronica GAMUCCI: In urma cu un an si ceva, pe vremea in care eram in Constanta cu munca, am gasit intr-un bar, un pliant cu niste tigari electronice. Am luat unul, l-am studiat putin, iar atunci cand am cerut cateva detalii in plus domnisoarei din bar, ea s-a oferit chiar sa imi dea sa vad cum este, daca nu “mi-e scarba”, din tigara ei. :) Cand am incercat respectiva tigara, am simtit aproape la fel cum as fuma pe bune, dar problema a fost ca era cu aroma mentolata, ceea ce nu imi palce la niciun fel de tigara sub nicio forma. Asa mi-a aparut ideea de a combina utilul cu … doritul! :D Adica, am luat datele de contact ale firmei care importa respectivul brand de tigari electronice, si i-am contactat intrebandu-i daca nu au nevoie de un reprezentat in judetul Constanta – Tulcea sau, avand in vedere ca doar ce lansasem CFC PR Agency, daca nu sunt interesati sa le ofer servicii de consultanta in comunicare si PR. Curios a fost nu faptul ca in urmatoarea zi am primit telefon de la unul dintre repereznetantii firmei, chiar asociat la firma respectiva, ci de ambii, dar niciunul dintre ei nu stia ca m-a sunat celalalt. Ambii mi-au spus ca au reprezentant in Dobrogea, dar ca sunt interesati de putina promovare mai …. eleganta. Asa ca a ramas sa ne intalnim ca sa discutam toate detaliile. Trebuie sa mentionez ca firma respectiva are sediul in Brasov, asa ca am facut in asa fel incat sa fac un drum pana acolo, ca sa discutam toate detaliile. Am plecat din Constanta cu trenul spre Brasov, iar acolo am reusit sa ma intalnesc cu unul dintre asociati deoarece celalalt era plecat. In discutie am intrebat cam ce ar dori ei, si cam care este targetul pe care il vizeaza,  dar si bugetul de care dispun. Primul semn ca ceva nu este in regula a aparut bineinteles la capitolul “bani”. :) Aici mi-a explicat omul ca ei nu prea au bani de promovare, dar ca pot oferi produse celor care ii promoveaza. De exemplu, la sugestia mea de a face o campanie de promovare pe bloguri, mi-a zis ca este una ideala si ca ei sunt dispusi sa ofere bloggerilor o tigara electronica Gamucci ca sa scrie despre ea impresiile ce le-au fost lasate de ea. In plus ca ar fi interesati si de ceva promovare si prin reviste, dar “sa fie mai ieftina”. Ciudat a fost ca mi-a zis de blogul de meu, acesta, si mi-a spus ca pe UN ASTFEL DE BLOG ar dori sa aiba promovarea, si ca blogul meu i s-a parut ideal pentru asa ceva. Subliniez ca el a zis ca AR OFERI bloggerilor o tigara electronica ca “rasplata anticipata” pentru articolul ce urma sa fie scris despre produsul lor. Cu toate astea, mi-a dat si mie o tigara de acel gen, dar DOAR SA MA UIT LA EA, dupa care a luat-o si a pus-o inapoi in sertar. Daca doreau promovare pe blogul meu, de ce nu mi-a oferit si mie o tigara de acel gen, dar si ca o mica “plata” a cheltuielilor ce le avusesem pentru a merge si sta o zi in Brasov ? Aici a fost un alt mare semn de intrebare. In orice caz, cand m-am intors in Bucuresti am luat legatura cu o PREVENTION (revista de care mi-a zis ulterior “seful” de la Gamucci Romania ca este EXACT pe targetul lor), dar si cu conducerea de la toateblogurile.ro. Cu ambii am avut o super intelegere pentru clientul meu, si anume PREVENTION a oferit discounturi din ce in ce mai mari, unul dupa altul, mai ales ca se potrivea reclama Gamucci cu un articol despre renuntarea la fumat, ce urma sa apara in iunie 2009. Intr-un final, avand in vedere ca se apropia termenul limita de format final al revistei pentru urmatorul numar, cel ce ne interesa, am fost contactat de persoana mea de legatura de la Prevention care sa imi spuna ca ofera GRATUIT spatiul publicitar in revista, dar cu conditia (doar pe cuvant, nu si pe contrat) cca in urmatoarele doua trei luni clientii mei sa achizitioneze un spatiu publicitar in revista. Respectiva revista avea un tiraj de 100.000 de exemplare cu distributie nationala, iar costul unui spatiu publicitar la era foarte scazut avand in vedere acoperirea nationala si numarul de exemplare. Cat despre campania de promovare cu ajutorul blogosferei promovarea ar fi iesit super, datorita ideii lui Victor de a face campanie sub forma unui concurs pentru cei care scriu despre renuntarea la fumat prin tigarile electronice. Astfel, cel mai reusit articol ar fi primit o tigara electronica. Beneficiul celor de la toateblogurile.ro ar fi fost unul foarte fair-play, mai ales ca le-am zis de clientul “sarac”, si anume au zis ca vor un numar de 10 tigari electronice si 7 trabucuri electronice. in ceea ce priveste comisionul agentiei pentru campanie, le-am zis ca avand in vedere ca sunt primii clienti, acesta va fi EXACT CAT VOR EI SA OFERE, lucru facut mai mult pentru a-i ajuta pe ei ca nu au bani, iar pe mine, ca sa am un prim client pe agentia ce era la inceput.

    Avand in vedere toata aceasta oferta, pana la urma niciunul dintre cei doi mari “afaceristi” nu au mai dat niciun semn. La promovarea gratuita din revista au justificat cu “scuza” ca nu stiu daca vor avea bani de promovare peste doua trei luni, iar la campania de pe bloguri au preferat sa …… “ma sune ei cand se hoarasc”. Avand in vedere ca nu i-am mai auzit pana in prezent, ma gandesc ca poate nu s-au hotarat inca. :)

    O alta poveste este cu un alt “afacerist” de care o sa spun in linii mari in cele ce urmeaza. Am aflat de la un coleg dintr-o organizatie de antreprenori de o banca europeana ce doreste sa investeasca in proecte cu CENTRALE EOLIENE dar doar pe zona DOBROGEA. El mi-a spus ca daca stiu pe cineva care are proiect de a face asa ceva, banca ar veni sa finanteze. Eu unul mi-am dat seama ca nu stiu pe nimeni cu un astfel de proiect, dar ca stiu pe cineva care ar putea sa ajute foarte mult intr-un asemenea domeniu. Chiar am avut o discutie privata cu intermediarul dintre banca si dezvoltatorii de centrale eoliene si mi-a zis ca e clar ca este foarte necesar un astfel de om in proiect. Proiectul bineinteles ca este pe termen lung si foarte lung. Asa ca am contactat respectivul “afacerist” ce intrase relativ de curand in afacerile necesare centralelor, si i-am zis ca vreau sa ii ofer o POSIBILA afacere care promite foarte multe, iar acest lucru implica o intalnire a lui cu respectivul meu coleg. I-am zis in linii mari despre ce ar fi vorba, si ca el ar fi foarte potrivit acolo, si chiar ar putea sa dezvolt un proiect de lunga sau foarte lunga durata ce ar aduce un castig financiar foarte bun. Nici macar nu am gandit o clipa ca respectivului om sa ii solicit un procent din castig sau vreo “atentie” pentru aceasta afacere pe care doresc sa i-o ofer, pentru ca aveam foarte mare incredere in el ca OM si eram sigur ca daca ar fi ajuns sa aiba castiguri de pe urma respectivului business, ar fi venit el la mine sa imi ofere cat ar fi considerat de cuviinta ca merit si eu. Totusi, omul mi-a zis destul de uimit ca “dece e nevoie sa se duca la intalnire” daca nu e nimic sigur deocamdata?”. Poate ca nu a considerat ca fiind ceva sigur pentru ca nu i-am dus direct contractul sa il semneze, dar mie mi se pare normal ca orice afacere, oricat de mica sau mare ar fi ea, ca sa se demareze si sa se puna “pe roate” trebuie pornit de la un punct ZERO, si nume de la prima discutie! Omul acesta cumva, nu am inteles de ce, dar a refuzat intr-un mod “elegant” sa se implice in ea. Nu am reusit sa inteleg acum ce si cum, dar ulterior la aceasta poveste am aflat cam cum functioneaza majoritatea afacerilor din acest sector, si mi-am explicat ca acesta ar putea fi motivul refuzului.

    Exemplele ar putea continua pe multe pagini, dar le-am punctat pe cele mai frustrante. Este adevarat ca as mai putea sa discut si despre taximetrie, micii softisti de “cartier”, chioscurile si magazinele micute de colt de strada, etc. In orice caz, din cate am zis si mai sus in acel exemplu, nu inteleg de ce oamenii accepta sa isi strice imaginea pentru o suma mare, decat sa mearga pe o suma mica, dar constanta pe termen foarte lung, impreuna cu cladirea unei imagini bune de om de incredere si de baza in intreaga societate.


  • Războiul ţigărilor pentru supremaţie

    Ieri seară am ieşit puţin la “joaca” prin My Favorite Place (Cişmigiu), dar am mers mai intai sa imi un pachet de tigari (MARLBORO GOLD TOUCH, adica Negru) pentru că rămăsesem fără.

    Cu riscul de a lăsa impresia că mă laud, o sa fac o mica paranteza în care o să spun că am fost foarte bine motivat de aceasta companie pentru a continua să fumez ţigarile (Marlboro) ….. câtă vreme o să mai fac acest lucru ;)! Aceasta companie a avut o campanie recenta ce s-a terminat de curand . Mai exact, acum ceva vreme am găsit în pachetul de ţigări un mic cartonaş promoţiaonal ce înştiinţa fumătorul Marlboro Gold de campania ce tocmai se lansase, ea constând  în trimiterea unui SMS la un numar de telefon pentru a castiga  unul dintre “premii la minunt, la ora sau marile premii ce se concretizau în excursii la New York, plimbări cu limuzina un weekend întreg”, dar şi alte prostioare interesante, fără valoare prea mare, e adevarat! :) Aşa că am zis sa încerc şi eu sa trimit un mesaj sa vad ce si cum, mai ales ca acestea erau “ţigările mele”. A doua zi am fost contactat de un număr de telefon, necunoscut pentru mine, prin care am fost înştiinţat de o domnişoara ca am castigat la campania Philip Morris o … “scrumieră de buzunar”. Până în respectivul moment habar nu aveam de existenta acestui obiect, ulterior aflând că în ţările civilizate ele sunt folosite de aproape toţi fumătorii atunci când fumează pe stradă, folosind scrumiera de buzunar pentru a nu le arunca pe jos. (în ţările civilizate există şi amenzi destul de “usturătoare” daca eşti văzut că arunci pe jos …. orice). Recunosc că mi s-a parut ciudat rau de tot, dar am ajuns să o folosesc în permanenţă pentru că mi se pare, acum, un lucru NORMAL şi de BUN SIMŢ! :)

    Ulterior am mai trimis coduri şi am început să primesc iar telefoane de la acelaşi numar prin care am tot fost “felicitat” pentru câştigarea altor doua astfel de scrumiere, 3 tricouri, o pereche de ochelari police, dar şi un ….. HOME CINEMA SYSTEM SONY. Când am aflat de ultimul cadou am zis ca totuşi “o să se întâmple ceva” şi nu o să mai ajungă, dar m-am înşelat. Momentan ascult Radio Guerrilla la el (şi se aude SUPER), fiind singurul radio care reuşeşte sa îmi aducă acest post de radio în casă. :)

    După cum am început articolul, aseară am mers sa îmi iau un pachet de “droguri motivaţionale” :), iar in magazin era o domnişoara draguţă, îmbracată într-o roche elegantă de culoare vişinie, care m-a întrebat dacă sunt fumător şi spunându-mi că ea este de la DUNHILL şi doreşte să îmi prezinte noua ţigară FINE CUT inventată de ei, cu un conţinut ORIGINAL de  tutun MASTER BLEND. M-am amzat puţin acolo întrebând-o pe domnişoara respectivă dacă s-a inventat tutunul care “te omoară mai repede şi fără durere”?  :)

    Ea mi-a raspuns foarte politicos si zambind ca nu, dar ca doreste sa ma intrebe daca doresc un pachet din acest gen nou de tigara? Asteptandu-ma sa imi spuna textul cu care sunt deja invatat, si anume ca “daca cumparati un pachet din noul X, priemsti cadou o bricheta, iar daca cumperi doua primesti cadou ceva mai mare si mai frumos …”, nu am ezitat sa ii comunic ca eu fumez Marlboro si ca nu prea sunt dispus sa renunt la ei, mai ales ca m-au si motivat cu ce m-au motivat. Lucrul pe care l-a zis dosmnisoara respectiva in continuare chair m-a uimiti si nu m-am putut abtine sa nu o rog sa transmita companiei DUNHILL sincere felicitari pentru acest gen nou de campanie care arata ca ei CHIAR AU INCREDERE in calitatea noului produs! Ideea este ca promoterita mi-a spus ca doreste sa imi OFERE un astfel de pachet de tigari GRATUIT! Lucrul acesta m-a uimit faorte mult, mai ales ca am mai trecut “prin mana” unor campanii asemanatoare, dar dupa cum am spus mai sus, te puneau de fapt sa achizitionezi produsul contra-cost. Treaba asta este, dupa mine, o dovada de incredere foarte mare a companeiei in produsul ce l-au scos iar pe piata. Ideea este ca atunci cand am iesit din magazin, din curiozitate, dar si datorita faptului ca nu mai fumasem de multisor, am aprins o astfel de tigara si chiar m-a incantat faptul ca ….. MI-A PLACUT! Adica, pentru fumatori, este o tigara reusita care merita incercata macar! :)

    In orice caz, acum s-a produs in mine un lucru ciudat legat de tigarile ce urmeaza sa le fumez. Cele care le fumam, MARLBORO adica, m-au si motivat sa le fumez in continuare, iar pe langa faptul ca imi plac, mi-au dovedit si ca sunt si foarte seriosi cu ceea ce spun ca ai castigat, deci din punct de vedere profesional, pentru mine, sunt de nota 10, sau poate 9.  In paralel a aparut acest DUNHILL care m-a convins sa le incerc noua tigra oferindu-mi gratuit un pachet de tigari, gen de campanie care ar trebui sa-l faca orice producator comercial cu noile produse, pentru ca asa reusesti sa convingi omul de calitatile noului tau produs. Aceste doua branduri au ajuns totusi sa se bata cu brandul, sa-i spun asa, inventat de o persoana ce mi-a dovedit gradul inalt de inteligenta prin asta si nu numai. :) Brandul respectiv este ….. NU FUMATULUI. Cum a reusit sa ajunga la acest lucru, BUN l-as numi, a fost ca “m-a batut” cu propriile mele argumente! Pentru chestia asta deja si-a capatat tot respectul meu, mai ales ca mi-a dovedit ca “doctorii, dar mai ales NEUROLOGII, sunt CEI MAI DESTEPTI OAMENI DE PE PLANETA” :D

    In orice caz, tot pentru fumatori, daca este sa le recomand ceva, le-as recomanda si lor sa nu apeleze la ultimul brand pomenit de mine! Poate o sa ajung chiar candva, curand sper, sa ii fac si un simbol vizual pe care o sa il vedeti si voi alaturi de celelalte simboluri vizuale ce le-am inventat pana in prezent ……. la lucruri fictive! :D